3,722 matches
-
Brutus au distrus baldachinul lui Octavian, dar pe el nu l-au găsit. Octavian, cu câțiva soldați rămași în viața, a reușit să se ascundă într-o mlaștină. În partea de sud a câmpului de luptă, Antoniu a luat cu asalt fortificațiile lui Cassius și i-a cucerit cu ușurință tabăra. Cassius a pierdut 9000 de oameni. Octavian pierduse de 2 ori mai mulți. Câmpul bătăliei, fiind imens și acoperit de nori de praf, Cassius nu și-a dat seama ce
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
suferit tot timpul intervenției. Curând a făcut febră și ajunsese în pragul morții. Deși nu a murit, trebuia dus în lectică și nu putea supraveghea desfășurarea bătăliei. Cu toate acestea, la 28 iunie 1709, la ora 4:00, a ordonat asaltul împotriva orașului. Acțiunea s-a încheiat cu un dezastru. Invidioși unii pe altii, comandanții lui nu își comunicau limpede intențiile. Fără geniul călăuzitor al regelui, s-a ajuns la haos când puterea de foc superioară a rușilor a lovit infanteria
Carol al XII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/318133_a_319462]
-
înaintării atacatorilor. Atacul inițial a fost încununat de succes, iar liniile austro-ungare au fost rupte, permițând celor patru armate ale lui Brusilov să înainteze pe un front larg. Succesul atacului a fost asigurat de invenția lui Brusilov: noile trupe de asalt, care atacau punctele slabe ale inamicului pentru crearea de spărturi, prin care se revărsa grosul trupelor atacatoare. Inovațiile tactice ale lui Brusilov au fost copiate de germani, care au pus la punct așa-numitele „tactici de infiltrare”, folosite pe scară
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
până atunci de toate armatele implicate în luptele primei conflagrații mondiale. Ironia sorții a făcut că rușii să nu înțeleagă potențialul tacticilor dezvoltate de Brusilov. Acest potențial a fost sesizat de germani, care au utilizat după acel moment „trupele de asalt”, cu un succes deosebit în ofensiva din 1918 de pe frontul de vest. Aceste tactici au fost adoptate în mare grabă de planificatorii militari occidentali. Tacticile atacurilor de șoc aveau să joace un rol de maximă importanță în ofensivele blitzkriegului german
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
și-a manifestat nemulțumirea față de politica lui Mahmoud Ahmadinejad. Acesta este acuzat că a adus economia și relațiile cu celelalte țări într-un stadiu critic. Cu mai puțin de o săptămână înaintea alegerilor prezidențiale susținătorii principalilor candidați au luat cu asalt străzile din Teheran, dintre care 20.000 de oameni s-au adunat în centrul Capitalei iraniene pentru a-l sprijini pe actualul președinte Mahmoud Ahmadinejad. Liderul a fost așteptat să țină un discurs în fața mulțimii, dar acesta si-a anulat
Alegeri prezidențiale în Iran, 2009 () [Corola-website/Science/319609_a_320938]
-
România. Funcția cu cea mai mare căutare pare a fi cea de funcționar CNA: "Dacă eram l*b*r ereditar munceam la CNA / Și mă sinucideam punctual pe piesă asta". Și dacă tot suntem la capitolul CNA, trebuie amintit și asaltul asupra Vecinului meu Pilif, membru marcant ai acestei instituții. Problemă viciilor este dezbătută apoi alături de Bitză pe track-ul ales pentru promovarea albumului. Titlul ei e pe cât de simplu pe atât de grăitor: Vicii. Concluzia la care s-a ajuns vine
Sindromul Tourette (album) () [Corola-website/Science/319638_a_320967]
-
este numele folosit pentru a denumi un tun de asalt greu folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe șasiul tancului Panzer VI Tiger I și echipat cu un lansator naval de rachete calibrul 38 cm, scopul principal al acestui vehicul de luptă era să
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
era să asigure sprijin infanteriei în luptele din zonele urbane. Deși fabricat într-un număr extrem de limitat, a fost folosit în timpul insurecției din Varșovia (1944), în ofensiva din Ardeni (1944-1945) și în bătălia din jurul pădurii Reichswald (1945). Acest tun de asalt mai era cunoscut și sub numele de Tiger-Mörser, Sturmmörser Tiger, Sturmpanzer VI și Sturmmörserwagen 606/4 mit 38 cm RW 61. În timpul Bătăliei de la Stalingrad, armata germană a resimțit lipsa unor vehicule blindate special proiectate pentru luptele urbane. La începutul
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
sub numele de Tiger-Mörser, Sturmmörser Tiger, Sturmpanzer VI și Sturmmörserwagen 606/4 mit 38 cm RW 61. În timpul Bătăliei de la Stalingrad, armata germană a resimțit lipsa unor vehicule blindate special proiectate pentru luptele urbane. La începutul anului 1943, tunul de asalt greu Sturmpanzer IV a intrat în producție, însă Wehrmachtul a cerut un alt vehicul blindat de luptă, cu un design asemănător, însă mult mai bine înarmat și blindat. Sturmtiger, noul vehicul proiectat de către Alkett, utiliza șasiul tancului greu Tiger I
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
vehicul blindat de luptă, cu un design asemănător, însă mult mai bine înarmat și blindat. Sturmtiger, noul vehicul proiectat de către Alkett, utiliza șasiul tancului greu Tiger I pe care era montată o suprastructură masivă din oțel. Deși inițial tunul de asalt trebuia să fie dotat cu un obuzier greu de calibrul 210 mm, în cele din urmă Sturmtiger a fost înarmat cu un lansator naval de calibrul 380 mm. Acesta era o variantă adaptată a unui lansator de grenade antisubmarin folosit
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
lansator de grenade antisubmarin folosit pe navele Kriegsmarine. Proiectilul era practic o grenadă antisubmarin cu o greutate de până la 376 de kilograme propulsată de o rachetă. Prototipul i-a fost prezentat lui Hitler în octombrie 1943. Primele trei tunuri de asalt au fost gata la 20 februarie 1944. Rata de producție lunară a fost estimată la 10 vehicule pe lună, însă această cifră nu a fost atinsă decât în septembrie 1944. Doar 18 tunuri de asalt Sturmtiger au fost construite între
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
1943. Primele trei tunuri de asalt au fost gata la 20 februarie 1944. Rata de producție lunară a fost estimată la 10 vehicule pe lună, însă această cifră nu a fost atinsă decât în septembrie 1944. Doar 18 tunuri de asalt Sturmtiger au fost construite între august și decembrie 1944, majoritatea folosind șasiul tancurilor Tiger I avariate și, ulterior, recuperate de pe câmpul de luptă. Sturmtiger urma să fie folosit ca un tun de asalt greu, pentru a sprijini infanteria împotriva fortificațiilor
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
în septembrie 1944. Doar 18 tunuri de asalt Sturmtiger au fost construite între august și decembrie 1944, majoritatea folosind șasiul tancurilor Tiger I avariate și, ulterior, recuperate de pe câmpul de luptă. Sturmtiger urma să fie folosit ca un tun de asalt greu, pentru a sprijini infanteria împotriva fortificațiilor. Când primele vehicule au fost construite însă, situația strategică se schimbase complet, armata germană fiind implicată aproape exclusiv în operațiuni defensive. Trei companii Panzer au fost create special pentru a folosi vehiculele Sturmtiger
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
au fost construite însă, situația strategică se schimbase complet, armata germană fiind implicată aproape exclusiv în operațiuni defensive. Trei companii Panzer au fost create special pentru a folosi vehiculele Sturmtiger: "Panzer Sturmmörser Kompanien" (abreviat:PzStuMrKp) (Compania blindată de obuziere de asalt) 1000, 1001 și 1002. Acestea trebuiau inițial să fie înzestrate cu 14 vehicule fiecare, însă numărul a fost ulterior redus la patru vehicule împărțite în două plutoane. PzStuMrKp 1000 a fost înființată pe 13 august 1944 și a fost folosită
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
1944 și a fost folosită în timpul Revoltei din Varșovia, având la dispoziție două vehicule. PzStuMrKp 1001 și 1002 au fost înființate în septembrie și octombrie. Ambele companii au fost folosite în timpul Ofensivei din Ardeni, fiind înzestrate cu șapte tunuri de asalt Sturmtiger. După Ofensiva din Ardeni, tunurile de asalt Sturmtiger au fost folosite în operațiuni strict defensive pe Frontul de Vest. Majoritatea vehiculelor au fost abandonate din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil, fiind distruse de către propriile echipaje. Sturmtiger, având o
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
Varșovia, având la dispoziție două vehicule. PzStuMrKp 1001 și 1002 au fost înființate în septembrie și octombrie. Ambele companii au fost folosite în timpul Ofensivei din Ardeni, fiind înzestrate cu șapte tunuri de asalt Sturmtiger. După Ofensiva din Ardeni, tunurile de asalt Sturmtiger au fost folosite în operațiuni strict defensive pe Frontul de Vest. Majoritatea vehiculelor au fost abandonate din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil, fiind distruse de către propriile echipaje. Sturmtiger, având o greutate de 68 de tone, consuma 450 de
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
însă avea doar 14 proiectile la dispoziție. Rata de tragere era redusă din cauza proiectilelor extrem de grele și voluminoase. Muniția era de două tipuri: explozivă și cumulativă. Lovitura cumulativă era capabilă să perforeze 2,5 metri de beton ranforsat. Tunul de asalt nu avea nevoie de un proiectil perforant; puterea explozivă a unui singur proiectil era capabilă să scoată din uz orice tanc inamic. În ianuarie 1945, o singură lovitură trasă de un tun de asalt Sturmtiger a scos din uz trei
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
metri de beton ranforsat. Tunul de asalt nu avea nevoie de un proiectil perforant; puterea explozivă a unui singur proiectil era capabilă să scoată din uz orice tanc inamic. În ianuarie 1945, o singură lovitură trasă de un tun de asalt Sturmtiger a scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
superior unor tancuri mai bine dotate, care aveau însă 2 tanchiști în turelă, sau chiar unul singur, cum era cazul modelului francez Somua S-35. Șasiul folosit la producția Panzer III era excelent proiectat, fiind folosit la construcția tunului de asalt Sturmgeschütz III, care s-a dovedit a fi și unul dintre cele mai bune autotunuri din cel de-al Doilea Război Mondial. 12 tancuri Panzer III au fost livrate Armatei Române în toamna anului 1942. Acestea erau modelul Ausf. N
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
țancului mediu Panzer III, StuG III a fost vehiculul blindat cu cea mai mare producție din Germania nazistă. Deosebirea dintre Panzer III și StuG III este ca, primul era un tanc cu turela, în timp ce StuG III era un tun de asalt, cu un câmp de tragere orizontal limitat la 25°. Deși a fost proiectat inițial că tun de asalt, menit a sprijini infanteria, StuG III a fost îmbunătățit pe durata producției și a fost folosit pe scară largă că vânător de
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Deosebirea dintre Panzer III și StuG III este ca, primul era un tanc cu turela, în timp ce StuG III era un tun de asalt, cu un câmp de tragere orizontal limitat la 25°. Deși a fost proiectat inițial că tun de asalt, menit a sprijini infanteria, StuG III a fost îmbunătățit pe durata producției și a fost folosit pe scară largă că vânător de tancuri. Vehiculul blindat era mai ieftin decât tancul mediu Panzer III și avea o siluetă mai joasă decât
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
cu infanteriștii și incapabilă deci să distrugă din mers cazemate, buncăre și alte fortificații prin foc direct. Acest lucru a devenit o problemă arhicunoscuta în cadrul conducerii armatei germane. Generalul de mai tarziu, Heinz Guderian a fost părintele elementelor artileriei de asalt, "Sturmartillerie". Acesta, pe atunci colonel, a trimis în 1935 o propunere generalului Ludwig Beck prin care cerea crearea unor formațiuni speciale de tunuri de asalt care să sprijine infanteria prin foc direct. Pe 15 iunie 1936, Daimler-Benz AG a primit
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
conducerii armatei germane. Generalul de mai tarziu, Heinz Guderian a fost părintele elementelor artileriei de asalt, "Sturmartillerie". Acesta, pe atunci colonel, a trimis în 1935 o propunere generalului Ludwig Beck prin care cerea crearea unor formațiuni speciale de tunuri de asalt care să sprijine infanteria prin foc direct. Pe 15 iunie 1936, Daimler-Benz AG a primit ordin să proiecteze un vehicul blindat capabil să transporte un tun de 75 de mm și să sprijine asalturile infanteriei. Tunul montat urma să poată
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
unor formațiuni speciale de tunuri de asalt care să sprijine infanteria prin foc direct. Pe 15 iunie 1936, Daimler-Benz AG a primit ordin să proiecteze un vehicul blindat capabil să transporte un tun de 75 de mm și să sprijine asalturile infanteriei. Tunul montat urma să poată fi mișcat transversal la un unghi de minim 25°. Suprastructura trebuia să fie închisă, iar înălțimea vehiculului să nu fie prea mare. Pentru relizarea proiectului, Daimler-Benz a folosit sașiul și componentele nou-proiectatului tanc Panzer
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Ele aveau la baza sașiul modelului de tanc Panzer III Ausf.B (Producția B), fiind echipate cu un tun scurt de 75 mm StuK (Stürmkanone) 37 L/24. Cele 5 blindate au fost denumite oficial "Sturmgeschütz Ausführung A" (Tun de asalt Seria A). Deși StuG III era considerat a fi o armă de artilerie mobilă, nu era încă foarte clar ce ramură a Ministerului de Război (Wehrmachtului) va primi noul echipament. Diviziile de tancuri (Panzer) și cele de infanterie nu aveau
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]