6,399 matches
-
dormitorul doamnei Fioravanti, care era incredibil de ordonat - și În comparație cu camera mamei părea un magazin de Îmbrăcăminte, cu toate acele haine rânduite În debara, o pădure de umerașe și de rafturi. Camilla Își pusese o pereche de sandale cu vârful ascuțit și tocuri cui și o rochie de mătase lucioasă spunând: eu eram prințesa Althea, iar tu erai prințul Nikor. Kevin nu știa cine erau aceștia - poate personaje dintr-un desen animat pe care el nu-l văzuse, sau personaje inventate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine. Sasha ridică ochii spre cer. Clădirile din Piața Spania păreau să se prăbușească peste el. În spatele crucii scheletice a unei biserici plutea o frântură palidă de lună. Palmieri filiformi proiectau pe caldarâm o umbră subtilă ca o capelă. Antene ascuțite se Înălțau pe acoperișuri ca niște sulițe de război. Văzu un pescăruș care zbura Înspre cer profitând de curenții calzi ascendenți. Apoi doar o fâșie de nor Împrăștiat de vânt și, dincolo de el, cerul rămase gol, palid și cenușiu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
però ti chiedo/ scusa - dar copiii nu se vedeau. Pe canapele erau doar femei. Și-i păreau toate identice, pieptănate la fel, cu bijuterii asemănătoare, cu ceasuri identice și cu aceleași rochii Întunecate și caste, cu aceleași Încălțări cu vârfuri ascuțite, cu tocuri Înalte și prevăzute cu brățări În jurul gleznelor. — Școlile publice sunt pe ducă, spunea o găină răgușită, cu un nas dubios, Împodobită ca un brad de Crăciun. Cine ar mai merge ca profesor, pentru salariul acela de mizerie? Câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de dezinvoltă binecuvântare. Îi respecta pe muncitori. De altfel, ăsta era aspectul cel mai plăcut al popularității. În ciuda zâmbetului Întins pe față, ca un autocolant, Emma observă că onorabilul avea chipul crispat, nasul lui - deja destul de lung - părea acum mai ascuțit, drept ca un cui. Acesta era omul pe care Antonio Îl proteja de ani de zile. Și când te gândești că atunci când trecuse În serviciul de escorte o făcuse să creadă că era alegerea vieții lui. Însă apoi Emma aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împrejurimi. Răscoliră străduțele și piețele aglomerate de adolescenți care veneau În centru pentru petrecerea nopții de vineri, și toate colțurile Întunecate și pustii din zona Tor di Nona, unde un rottweiler ivit dintre niște tufe Îi amenință rânjindu-și colții ascuțiți ca niște căngi. Un tip În scaun cu rotile, obez și cu o fizionomie de criminal chemă câinele cu câteva clipe Înainte ca acesta să-i sfâșie. — Nu sunt deloc un bun detectiv, Încercă Sasha să atenueze puțin tensiunea. Concediază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Erau ca el. Tribul lui. Iar ea n-avea nici o treabă aici. Își dădea perfect seama că pare ridicolă, cu părul aranjat de Michael, cu rochița de Prada și cu poșetuța din piele atârnată pe braț, cu pantofii cu vârf ascuțit și toc Înalt și cu brățară În jurul gleznei - ridicolă. Și bătrână. Probabil că nimeni de aici nu avea Încă vârsta de a vota pe listele electorale. Întâlni priviri opace, Încețoșate de bere sau de altceva, sau pur și simplu indiferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca Înainte. Nu se va schimba nimic. FĂ BUM. Își continuă drumul pe lângă zidul clădirii, rezemându-se de perete pentru a nu se rătăci. Meri urmări cu privirea umbra neagră a mamei Camillei - siluetă șchiopătândă, prin gropi, pantofi cu vârful ascuțit și cu brățară În jurul gleznei, ce oscilau Între cauciucuri sparte și bidoane de tablă, picioare Învăluite În mătase neagră, delicate pe tocurile prea Înalte, care se Înfundă În gropi și găuri. Apoi se Întoarse În hală și Îi spuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe buze. În păr, ea poartă o coroniță de flori albe. Îl sperie un zgomot Înfiorător de sticlă spartă. Cineva a făcut să cadă de pe etajera de deasupra șemineului globul de sticlă cu Madona din Loreto, cel cu zăpadă. Cioburi ascuțite s-au Împrăștiat peste tot. Statueta spartă e Împrăștiată pe mocheta aspră. Zăpada s-a evaporat În mod misterios. Se Întoarce pentru a nu știu câta oară pe veranda de sticlă, și Încă nu observă prezența de sub masă. Este operatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a fost ideea mea. Acum locuiește în casa mea și merge o dată pe săptămână la Palat. Mihnea vorbea cu familiaritate, ca și când de mult aștepta un interlocutor căruia să-i poată spună toate aceste lucruri. Avea unghiile colorate purpuriu, lungi și ascuțite, iar fata îl privea uluită și drogată cu cuvintele lui. Printre coloanele de lemn lucios a apărut fără veste Talpă, care, după plecăciunea lungă și executată cu grijă artistică, îi șoptise stăpânului său: - A sosit, mărite prinț. - Bine. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era ceva de capul lui ar fi rupt de multă vreme lanțurile, să vedem dacă o să-mi fie cu ceva de folos, iar cu tine, tot așa, o să văd. Apoi se apropiase de Zogru și îi pipăise fața cu vârful ascuțit al cizmelor: - E adevărat că arunci cu oameni pe deasupra pădurilor? Nici nu știa dacă să răspundă. - Ce, nu vorbești, ești mut? Cum te cheamă? - Sunt Pampu, argat pe moșia boierului Gongea. - Ei, acum ești al meu, spusese Mihnea, înfigându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mare, din miezul cărora clipea un ochi strălucitor, ca flacăra unui chibrit. Mai întâi i s-a părut că vin spre el o pereche, apoi o turmă de șobolani. Mișcările bilelor care se târau pe pământul pivniței, ca și sunetele ascuțite, ca niște chițcăieli îndepărtate, îl speriaseră instantaneu. Pe măsură ce armata de cocoloașe se apropia, începuse să înțeleagă. Era un grai cunoscut și atât de cald, încât își simțea inima palpitând și creierul invadat de amintiri imposibil de legat într-o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai intre prin vreun hambar. Stătuseră ascunși cât Zogru risipise călăreții, apoi ieșiseră dintre tufele de lemn câinesc, încredințați că orice fusese trecuse de multă vreme. - Haide, urcați până aici să-mi dați o mână de ajutor, că nu va fi degeaba. Cuvintele sigure și tonul poruncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
inel și un fel de sigiliu. Inelul, de aur, i-ar fi încăput Giuliei pe degetul mic; avea o piatră de onix negru, aproape rotundă, iar pe ea era gravat un M, cu prima linie mult înclinată și cu urechi ascuțite. Peste gravură fusese dat un strat subțire de aur, care în bună parte se decojise. Sigiliul fusese desprins de pe ceva, posibil de pe un inel, și înfățișa un bărbat și o femeie, încoronați, privindu-se unul pe celălalt. Între ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-se într-un surâs al fricii mele, cotropindu-mă. Ce știi tu despre mine ,întunericule? Mă cunoști? De ce îmi dai târcoale? Simt că ești mai mult decât o strângere de aripi a luminii, iar luna ce-mi rânjește are colți ascuțiți parcă ... ce taină ascunzi și ce mister ascunde voalul tău? Mă strigă pe nume parcă umbra neființei tale și-n sufletul meu, dezbrăcat ca și mine, încă mai cred în mistere, încă mai cred în iluzii și bine. În goana
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o vagă reținere și acest lucru mă măcina foarte tare. Nu puteam să par indiferentă, așa că l-am întrebat pe tata ce îmi ascunde. Într-un moment de tăcere, mama mi-a spus cu o voce calmă și totuși destul de ascuțită că ne vom muta în curând în orașul Beverly Hills din California. Am rămas șocată și pentru o secundă mă cuprinsese un fior. Mam ridicat repede de la masă fără să spun nimic și am fugit pe scări până în cameră. Mama
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cu limitele unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de sus. Cu cât înaintează, cu atât vântul suflă mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se arată la câțiva metri. Strânge din dinți și, cu un efort care îi paralizează neputința, ajunge în dreptul găurii. Oboseala o doboară. Nici gând, nici rugăciune, nici speranță în glasul și în gândul ei. Fără să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
peșteră. Afară, ziua se îmbină cu noaptea. Orele trec nepăsătoare, cerul se-nnegrește și tăcerea noții adânci răzbate până-n văgăuna în care Violetta s-a adăpostit... În timpul nopții, un urs intră în peșteră. E mare, fioros și are niște dinți ascuțiți, numai buni pentru a sfâșia orice îi iese în cale. Mormăitul lui o trezește pe copila curajoasă. Ca-ntr-un vis urât, i se derulează în minte scene imaginate în timpul unei lecturi din copilărie. Se inspiră din ele și fuge
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ieșit din magazin și am mers unde am văzut cu ochii. Am ajuns pe o stradă îngustă, întunecată și pustie. Am căzut în genunchi. Lacrimile șiroiau din ochii mei căprui. Simțeam că am murit, că cineva a înfipt un cuțit ascuțit, foarte ascuțit în piept. Mă doare sufletul! Cum am putut să fac așa ceva, cum am putut să-l omor pe Andrei, cum am putut să omor atâția oameni, atâtea vieți nevinovate, atâtea suflete pline de vise, speranțe. L-am rănit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plajă a avut loc la ora 19. Bingo! Șase plus șase fac doisprezece, doisprezece plus șapte fac nouăsprezece. Următorul atac va fi la ora trei! De vreme ce criminalul atacă din patru în patru zile, am avut timp să fac cea mai ascuțită țepușă. Zilele astea m am hrănit bine, cu sângele de la spital. De fiecare dată când vroiam să mai uit de criminal și de ceea vroiam să fac, fața fără expresie a lui Sami, verișoara lui Alex, îmi apărea în fața ochilor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în mare. Stăteam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A dat să fugă, dar fiara l-a izbit cu o lovitură puternică de picior. Într-unul dintre pereții vechi și cojiți ai casei. Imediat ce și-a revenit după impact, a privit spre intrarea în cabană. Fiara dispăruse, însă în urma
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stâng. Și de câte ori mă întorceam să te văd, dispăreai. Visele Zilpei nu erau cu râsete și prietenie. Ea spunea că mă vedea plângând un râu de sânge din care creșteau monștri care-și deschideau gurile pline cu șiruri de dinți ascuțiți. - Dar tu rămâneai neînfricată. Călcai pe spatele lor și le îmblânzeai urâțenia și apoi dispăreai în soare. M-am născut pe timpul lunii pline într-o primăvară despre care toți își amintesc că a fost bogată în miei. Zilpa a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de vegetație cu cât ne îndreptam mai spre sud. Nu mi-a venit să cred că pomii puteau crește așa de deși, încât niște femei slabe ca Rahela sau Inna abia treceau printre ei. Iar acești pomi aveau niște frunze ascuțite ca niște ace care apoi mi-au lăsat mâinile mirosind a verde toată ziua. Cel mai mult îmi plăcea ce vedeam pe drum. Erau caravane care se îndreptau spre Egipt încărcate cu lemn de cedru, apoi o mulțime de sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
subțiri. Dar când am cunoscut-o mai târziu pe Rebeca, mi-am amintit vorbele verișoarei mele și am înțeles ce vrusese să spună Bunica. Se referise la ochii ei, care erau exact ca ai Rebecăi, negri și cu o privire ascuțită și directă ca o săgeată, în timp ce ai lui Basemath erau căprui și totdeauna plecați. I-am povestit Tabeei despre cortul roșu și despre cum mamele mele celebrau luna nouă cu prăjituri, cântece și povești, lăsând la o parte orice gâlceavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fel de subțiri ca ale lui Iuda și apoi la Basemath cea subțire și i-am spus Tabeei că pofta lui Esau de femei era la fel de nepotolită ca și celelalte pofte ale lui. Ea a început să chicotească, dar o privire ascuțită a Adei ne-a liniștit pe amândouă. Lumina începuse să pălească când Iacob și Esau s-au apucat să spună povești. Servitorii noștri au adus lămpi cu ulei și sclavii lui Esau aveau mereu grijă să le umple. Lumina lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]