4,163 matches
-
în Regulile metodei sociologice, Durkheim remarcă "...însăși filosofia are tot interesul în această emancipare a sociologiei. Atâta timp cât sociologul nu a luat suficientă distanță de filosoful din el, nu examinează lucrurile sociale decât prin latura lor generală, aceea prin care se aseamănă cel mai mult cu celelalte lucruri din univers. Or, dacă sociologia astfel concepută poate ilustra cu fapte exotice o filosofie, ea nu poate să o îmbogățească cu deschideri noi, pentru că nu aduce nimic nou în obiectul pe care-l studiază
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
al SM cu leucoencefalopatia multifocală progresivă, atunci când apare la un tânăr, dar această afecțiune apare de obicei tardiv în cursul carcinoamelor și foarte rar ca fenomen inaugural. Boala lui Behcet se manifestă, în afară de semne neurologice de trunchi cerebral, care o aseamănă cu SM și prin semne specifice ei: uveită, prelifebrită, hemoragii retiniene, episoade de stomatită, ulcerații scrotale și febră. Tabloul clinic al sarcoidozei, care cuprinde și semne neurologice de trunchi cerebral, cerebeloase, piramidale poate da confuzie cu SM. Adenopatiile hilare, leziunile
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sistemul nervos central, dând leziuni multiple în substanța albă, greu de diferențiat de cele din SM. Uneori apar și benzi oligoclonale în LCR. Diagnosticul poate fi pus numai atunci când apar bine conturate simptomele poliarteritei nodoase. 154 Sindromul Sjogren primar se aseamănă foarte mult cu SM având simptome asemănătoare cu aceasta: semne medulare, cerebeloase, tulburări de vedere, oftalmoplegie internucleară. De asemenea, pot apare în LCR benzile oligoclonale. Diferența dintre cele două boli este faptul că în sindromul Sjogren apare o distrucție în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
citosol, care, activate, transportă mesajul către țintele din nucleu, mai exact la genele capabile să impună un răspuns celular (inițierea multiplicării celulare, al replicării ADN, al autodistrucției celulare de tip apoptotic etc.). Dacă ni se permite o metaforă, am putea asemăna această cedare „din mână în mână“ a informației, cu ceea ce se întâmpla odinioară cu o scrisoare purtată din poștă în poștă de călăreți, sau de poștalioane care se schimbau. Mesagerii secundari sunt foarte variați. S-au putut evidenția până în prezent
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de tip neoplazic); c) interferența cu procesul apoptotic. Încă din anii ’90, au apărut lucrări care dovedeau că atât in vivo cât și in vitro, anumite proteine virale anihilează efectul supresor al proteinelor celulare. Metaforic, atacul proteinelor virale poate fi asemănat cu acela al unor infractori care pătrund într-o bancă (în ADN-ul nuclear în cazul nostru), anihilându-i pe paznici. Operația de blocare a proteinelor supresoare p.53, pRb ș.a., se produce prin cuplarea lor cu antigenul T (formarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
altereze rapid anumite caracteristici antigenice, cu scopul de a evita să fie recunoscute de către imunocite. În același timp, generează variante cu configurație spațială modificată, care servesc aceluiași scop de camuflare. Acest comportament, care constă în „tunsul“ antigenelor de suprafață se aseamănă, cum am spus, cu cel al infractorilor urmăriți de poliție. Unii autori au scris despre o veritabilă „inteligență“ a celulelor canceroase (A. Sogn, 1998). Într-adevăr, acestea sunt capabile să sesizeze pericolul, astfel că își retrag temporar antigenele de suprafață
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de limba engleză) nu se face la întâmplare, ci ține seama de două condiții esențiale: una care se referă la receptorii de pe suprafața limfocitelor, alta care se referă la unele molecule de adeziune prezente pe celulele endoteliului venular. Metaforic, dacă asemănăm limfocitele circulante cu niște bărci care plutesc în torentul sanguin, receptorii pe care acestea îi exprimă „în caz de necesitate“ (apel provenit de la o inflamație), ar fi niște frânghii de acostare care agață stâlpii debarcaderului. Acostarea este însuși fenomenul de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
latina populară, și, în acest caz, metoda comparativ-istorică poate contribui la reconstituirea acestor corespondente. Astfel, în română există verbul a îngîna, căruia îi corespunde italianul ingannare, vechiul francez enjener, provensalul enganar, catalanul enganyar, spaniolul și portughezul enganar. Aceste cuvinte se aseamănă foarte mult din punctul de vedere al formei și al conținutului, iar fenomenul nu poate fi explicat decît de faptul că pornesc de la același element latin, care, potrivit regulilor de evoluție, a fost probabil cuvîntul latin *ingannare. Opinia este susținută
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
redării prepoziționale a funcțiilor cazuale a avut drept consecință dispariția treptată a diferențelor formale dintre cazuri, încît substantivele au rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în general cu cele de acuzativ și de ablativ și, pornind de aici, mulți specialiști au considerat că substantivul latinesc s-a transmis limbilor romanice prin forma de acuzativ (cea de ablativ fiind însoțită de obicei de prepoziții). Așadar, situația
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
schimbare, deseori trecătoare, de statut social, iar nu o înaintare pe calea civilizării. 129 Este elocventă în acest sens consecința războlui din 1877, cînd, deși învingători, românii au pierdut sudul Basarabiei, cedat, nu dușmanului, ci aliatului. 130 Transhumanța poate fi asemănată cu deplasarea păsărilor migratoare, care își alcătuiesc un cuib acolo unde își cresc puii, chiar dacă îl părăsesc după un timp. 131 Singurul lucru care se poate reține din asemenea jurnale și memorii este informația că autorii lor, ajunși în Occident
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
inserate în treacăt, alteori, este vorba de citate mai ample, semnificative. Amintind de căsătoria celor două fete ale lui Sevius Tullius cu frații Aruns și Lucius Tarquinus, deosebiți la fire, dramaturgul observă că așa cum se întâmplă de obicei, cine se aseamănă se adună și păcatul se însoțește cu răul (I, p. 23). Expresia coincide aproape integral cu cea din transpunerea textului livian . Notația privitoare la aspectul Tulliei, care era toată mânjită de sânge, după ce a trecut peste cadavrul tatălui ei pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cerești : Trufia forței tale i-a silit/ să vină-aproape. Dar substanța ta/ n-ai s-o confunzi cu-a lor ! (scena 6). În cele din urmă, el ia în râs pretenția păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de zei ! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din epoca lui Nero, mult ulterioară, spre a se amesteca printre personaje și a le lămuri celor implicați în disputele politice semnificația și urmările acțiunilor întreprinse de ei. Totodată, ca martor neputincios al abuzurilor unui tiran de odinoară, el se aseamănă întrucâtva cu spectatorii din România comunistă cărora le facilitează accesul la realitățile lumii antice. Majoritatea autorilor moderni elimină acele procedee distinctive ale pieselor antice pe care le socotesc a fi convenționale. Frecvent la Euripide, monologul expozitiv inițial dispare acum : la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nicolae Ionel, trufia lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile consacrate capătă astfel înțelesuri noi. Prometeu și Antigona au vocația sacrificiului de dragul oamenilor, fapt interpretat de Victor Eftimiu în sens creștin, cu asimilarea oarecum forțată a valorilor altei epoci istorice. Ifigenia lui Euripide renunță să lupte pentru viață
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în marea lor majoritate duc o viață de agricultori și de podgoreni. Zona târgurilor săptămânale este mai întinsă și cuprinde sate mai numeroase, dar și mult mai depărtate de oraș de cât cele din zona întâia. Ca formă, ea se aseamănă cu zona influenței imediate sau permanente, numai că în partea de Vest prezintă o ușoară concavitate provocată de influența economică a orașului Vaslui, din valea Bârladului. Spre Est această zonă nu se oprește la Prut, ci trece apa acestuia înaintând
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Costin 12. „De multe ori aflăm din cărți ceea ce oamenii n-ar putea ori n-ar îndrăzni să ne spuie.” Dionisie Romano 13. „Omul care nu știe carte [...] au de nu se va învăța de la alții care le știu, se aseamănă cu viețuitoarele cele necuvântărețe, care nu știu ce fac de vreme ce n-au minte; se aseamănă orbilor, pentru că, precum orbul nevăzând lumina soarelui nu știe unde merge, nici ce este înaintea lui, ci de multe ori în gropi și surpături căzând, se omoară
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ori n-ar îndrăzni să ne spuie.” Dionisie Romano 13. „Omul care nu știe carte [...] au de nu se va învăța de la alții care le știu, se aseamănă cu viețuitoarele cele necuvântărețe, care nu știu ce fac de vreme ce n-au minte; se aseamănă orbilor, pentru că, precum orbul nevăzând lumina soarelui nu știe unde merge, nici ce este înaintea lui, ci de multe ori în gropi și surpături căzând, se omoară.” Antim Ivireanul 14. „Savant, dar numai cu cartea în mână.” „Doctus cum libero
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mea de fier, să mă răzbuni.” Radu Gyr 777. „Despre cărți, la fel ca și despre oameni, se pot zice la fel de multe câte momente sunt dedicate acestor ziceri. Acesta este și motivul pentru care cred că oamenii și cărțile se aseamănă. Nimeni nu va putea epuiza vreodată nici povestea unora și nici povestea celorlaltor. În istorie au fost uciși intenționat nenumărați oameni. În vremurile cele mai negre au fost arse public și cărți, altele au fost împiedicate să apară. Și nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
publice. Motivul: suspect de activități dăunătoare statului"12. Arbitrariul își făcuse deja intrarea în Germania întrucât "după cum spunea Göring, "Legea și voința Fuhrerului sunt unul și același lucru". Hitler lucra numai prin decrete și ordonanțe, și nu prin lege, aici asemănându-se din nou cu Lenin, care nu a arătat niciodată cel mai mic interes în elaborarea unei constituții"13. Cea de-a doua situație pe care o aducem în atenție vizează nu atât delegarea legislativă cât mai ales efectele lipsei
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
liniilor, culorilor, mișcărilor, sunetelor, într-un frumos care umple inima de un orgoliu întemeiat. Prin edificiile sale istoria Cetății parcă își ia revanșa asupra barbarilor care nimiceau totul în cale, o compensație târzie dar binevenită și voluptuoasă. Dacă tot e asemănat cu Roma prin numărul de coline, comparația aceasta ar trebui extrapolată și la numărul de monumente pe cap de locuitor. Păstrând proporțiile, amintim o meditație a lui Goethe: "Roma e o mare școală unde fiecare zi te învață atâtea lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
despre Eminescu", Teodor Ștefanelli, colegul său de clasă la Cernăuți, mărturisește: "...era Eminescu unul din cei mai buni elevi, pentru că el cunoștea gramatica și literatura română mai bine decât noi toți, iar ce privește istoria națională, nici nu ne puteam asemăna cu dânsul, pentru că el avea o deosebită predilecție pentru aceasta..." Pentru varietatea și amplitudinea de forme și conținut în opera unui scriitor de talia lui Eminescu, ideea de lectură trebuie privită în toată complexitatea ei. Folosul lecturii a fost incalculabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui Dimitrie Anghel flora luxuriantă capătă înfățișare aristocratică unde cascade de crini, crizanteme, trandafiri, de cicoare, busuioc și verbină intră în peisajul înzestrat cu puterea de a visa, apoi să iubească, chiar să cânte și să danseze. Grădinile lui se aseamănă cu "Grădina lui Eros", impecabil descrisă de Oscar Wilde, aici se pot regăsi idealul vrăjit, sufletul înaripat, dar și inefabile nostalgii născute din crepusculare gânduri. Poezia sa diafană ("În grădină", 1903 și "Fantezii", 1909) este a unui mare romantic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
polifonic prin umanism, iubire de adevăr, frumos și încredere în viitor. Repere fundamentale pentru generațiile de azi. 10 Întâlnim adesea semnul întrebării chiar în titlul textului sau repetat la sfârșitul frazei, sintagmei, versului... Uneori acest semn (cu puțină imaginație se aseamănă cu o pasăre în zborul văzduhului) te neliniștește, te face să-ți pui chiar tu alte întrebări, inaparente, invizibile, virtuale, dovedindu-se în anumite cazuri chiar decisive. De ce? Eliminăm de la bun început răspunsul care ar arunca întrebarea în ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
personajele, stilul și conținutul derivă aproape în exclusivitate din emisiuni de televiziune difuzate deja. Cele două personaje, Beavis și Butt-Head, sînt derivate ale personajelor Wayne și Garth din spectacolul Lumea lui Wayne (Wayne's World), un film popular. Ei se aseamănă și cu personajele Bob și Hugh McKenyie de pe SCTV, care stau mai tot timpul pe o canapea, făcînd remarci grosolane și obscene despre emisiunile de televiziune pe care le privesc bînd bere. Beavis și Butt-Head preiau ceva și din comportamentul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ca pe o "străfulgerare albastră într-un spațiu în afara timpului, o imensitate ca cea a matricei unui computer". Case pare să fie cu adevărat viu doar atunci cînd pătrunde în ciberspațiu și dorința sa imperioasă de a ajunge acolo se aseamănă cu căutările unei transcenderi religioase (sau nevoii înnebunitoare de droguri a celor dependenți de acestea). Deși Gibson nu se complace într-o celebrare a vieții și a dimensiunii trupești de tip nietzschean, el reia totuși motive familiare din filosofia lui
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]