3,303 matches
-
Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă asta pentru niște avioane vechi și prost întreținute ca ale noastre? Probleme cu răcirea motorului, turbulențe, goluri de aer necontrolabile și, mai ales, de aprindere... Am putea ateriza, bineînțeles, dar riscăm să nu ne mai luăm zborul niciodată. Sau să explodăm când facem din nou contactul - făcu un gest ce se voia definitiv. Eu refuz. Era clar că tovarășul său îi împărtășea punctul de vedere. Totuși, Razman insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căutăm? — Da, încuviință cel ce conducea discuția. Am auzit zvonuri, dar astea sunt problemele politicienilor, în care n-ar trebui să fim amestecați noi, militarii. Tăcu și apoi arătă spre hartă cu un gest larg. Dacă mi se ordonă să aterizez în orice punct din acest deșert pentru că suntem în război sau ne-a invadat inamicul, aterizez fără să stau o clipă pe gânduri. Dar nu ca să-l vânez pe Abdul-el-Kebir, pentru că sunt convins că Abdul-el-Kebir nu mi-ar cere niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care n-ar trebui să fim amestecați noi, militarii. Tăcu și apoi arătă spre hartă cu un gest larg. Dacă mi se ordonă să aterizez în orice punct din acest deșert pentru că suntem în război sau ne-a invadat inamicul, aterizez fără să stau o clipă pe gânduri. Dar nu ca să-l vânez pe Abdul-el-Kebir, pentru că sunt convins că Abdul-el-Kebir nu mi-ar cere niciodată ceva asemănător. Locotenentul Razman înțepeni și, fără să vrea, aruncă o privire discretă spre mecanicii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
voi reuși. Încă un moment și umărul ei va ceda. Mai bine să cadă pe peron și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o ușoară Înclinare de la șold. — S-avem pardon. E al dumitale. Își scoase o batistă din mânecă, Își suflecă manșetele și făcu gesturi de prestidigitator În aer. — Uite. Vezi? Un bilet de clasa Întâi. Din batistă căzu un bilet și ateriză pe podea, Între ei. — E al dumitale. Nu, e al dumitale. El Începu să râdă cu plăcere de consternarea ei. Ce vrei să spui? Nu-l pot primi. Trebuie să fi costat ceva lire. — Zece, spuse el mândru. Zece lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot ce a mai rămas din acea minunăție pe care Tu ai făcut-o în șapte zile de inspirație și în o mie de milioane de ani de evoluție.“? O însoțitoare de bord trecu oferind bomboane și anunțând că vor ateriza peste zece minute. Preotul scoase bomboana din hârtie, o privi pofticios și o vârî în gură cu o plăcere neasemuită. O plimbă de câteva ori înainte de a o împinge în falcă și răspunse cu o voce puțin sufocată: — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
există un avion particular care să poată călători fără să se realimenteze. — Sunteți sigur? Pe deplin, spuse apăsat jurnalistul. O avionetă n-are autonomie de zbor ca să facă un drum dus-întors de la frontieră. Ca să se întoarcă, ar avea nevoie să aterizeze și să-și umple rezervoarele. Și pe aici, nu e alt aeroport decât la Santa Marta. — Bine, admise Inti Ávila. Să excludem avionul. Ce altceva ar putea fi? — O șalupă. Dar pare puțin probabil. Să vii în șalupă înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nord-Vest. — S-a întors de unde a venit. De la șosea... Nu e cu putință. Pe șosea nu există pistă de ateri... se întrerupse și fugi spre Sierralta, care fotografia tot ce vedea. Spune-mi! îl rugă el, agitat. Pe șosea poate ateriza o avionetă...? — Probabil... Ce lățime este între copaci...? — Vreo cincizeci de metri... — Atunci, e clar... Acolo s-a alimentat... — Și poate că tot acolo a încărcat muniția... Dacă s-a întors și s-a încărcat din nou, poate reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului. Se roti și survolă din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti. Celălalt e Sierralta... Avionul ateriză pe pista improvizată a șoselei și se apropie rulând blând. Când elicea se opri cu un fel de suspin obosit, Sierralta și preotul săriră pe pământ. Încă doi bărbați și pilotul rămaseră la bord, observându-i cu coada ochiului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nesfîrșite de apă... sau viteza acaparatoare a schiurilor, a săniei, incomparabila adrenalină depășită doar de saltul cu parașuta... întotdeauna mi-am dorit să zbor cu deltaplanul, mai ales după ce am avut experiența de a fi dus de parașută și a ateriza după ce spațiul dintre cer și pămînt și-a desfășurat adevăratele secrete... într-o libertate infinită! Știu cum arată pămîntul văzut de sus și apropiindu-se, cum e să te afli în liniștea absolută a imensității cerului, desprins de orice, atîrnat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
decît un bondar. Pilotul l-a mai învățat una, alta, a confirmat că acest avion nu se bușește nici dacă îi dai drumul dintr-o macara. Cum adică? întreabă Dinu. Planează și n-are nevoie decît de cîțiva metri ca să aterizeze. De aici începe chinul. Dinu face școala de pilot și își pune la bătaie toată bruma de materie cenușie. Face ore suplimentare, angajează un pilot ca să-l învețe tainele toate. Treci pe deasupra casei mele, așa, la mustață, ca să le rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
om de afaceri în expansiune. Costică avea 35 de ani și era virgin ca apa de izvor. Întîi să-mi fac o situație... Muncitor și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de un an așteaptă să aterizeze femela în cuibul său, mobilat, curățat și cu televizor gigant cu plasmă. Binevoitori, vecinii săi au făcut reclamă holteiului și cîteva păsărele, cam călătoare, ce-i drept, au venit la chirăitul insistent al bărbătușului. Asta nu. Prea a stat mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Domnul Cioroi, pardon, Corbu, o privea sever de la tribună și i se adresa cu domnișoara Ileana. Lena, vă rog. Deși Ileana mi se pare un nume mai frumos. Telefonul sună și femeia tresare. Lena? Sărut mîna. N-a putut avionul ateriza la Iași, așa că sînt în drum spre tine de la Bacău. Și programul din seara asta? Este valabil doar cel cu tine, restul a căzut. Șeful nu mai vine la Iași. Mîine o să văd ce pot face pe acolo. In seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
auzit hai mă că tu ești Fox Movie Ton pare oprit deodată În gol ca un lift Între etaje pe geamurile astea nu se mai vede nimic numai profiturile noastre parcă am apărea la televizor și timpul stă cînd o să aterizăm o să fie tot seară ca acum o să fac un duș bun și o să cobor În restaurantul hotelului să-mi miros clienții să ne rînjim, amabil unii altora trebuie să aflu unde e salonul am să mă duc chiar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și mecanic Storr Daniel, Lucruri de valoare nevăzute în tușit Storr D.S, Vise de du pagini imprimate Storrer A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte cu un flash electric sonor și toate luminile se stinseră. Televizorul ateriză cu o bufnitură grea, sticloasă, în întuneric și eu, cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din apă, în sus și pe spate, într-o jerbă de picături, gura mea s-a deschis ca pentru a țipa, dar căile mele respiratorii erau zdrobite și înfundate și din gât nu-mi ieși decât un nimic aspirat. Am aterizat cu putere, împroșcând în jur fragmente disparate. Și apoi... Și apoi a început să plouă, o aversă grea de litere, cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tine și-o să faci orice ți se va spune. — Nu... am început, dar peștele, luxofagul, prinse brusc viață, țâșnind cât ai clipi spre fața mea. M-am ferit am sărit m-am împleticit m-am împiedicat am căzut pe spate, aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scaun și am sărit, un picior lovind șezutul și împingându-mă în sus, tot mai sus și m-am strâns și mi-am ferit capul și totul era tăcut - eu în aer, ieșind pe geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am căzut în mâini și în genunchi cu niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se afundară în cratere de noroi rece, aspirant. — Să n-o pierzi, zise vocea fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de fum, în iarba noroioasă, udă. Am ridicat privirea. — Și începe să faci ce ți se spune, zise ea, sau te las în urmă. Se întoarse și o porni pe peluza lungă într-o alergare susținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
perfect evoluată. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. — Încă vine după noi. În buzunarul meu, strigă fata în spate. — Ce? — În buzunarul meu. Ambală motocicleta după ce ne-am lovit de o denivelare, am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioare. Sunt moartă de foame. Tușa Ruth ne pregăti amândurora două mic-dejunuri englezești complete, cu cârnăcior și șuncă și ouă și fasole și pâine prăjită. Nu mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unde, cu o jumătate de secundă în urmă, se aflau brațul și umărul și capul meu. — Ludovician! am strigat cu o spaimă viscerală, izbindu-mă zdravăn de podea chiar în clipa în care masiva idee de rechin ieșită la suprafață ateriză înapoi pe și sub podeaua din spatele meu, forța loviturii trimițând în aer o undă de impact alcătuită din sensuri și idei care mă izbi și mă aruncă înainte, pe ciment. Am sărit din nou în picioare, m-am întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Henry; putea, firește, să-l aștepte pînă se va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a-i cere din nou bani - prea ar fi părut nesimțit! Moartea era o soluție mult mai simplă și mai puțin dezgustătoare. O frunză veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-a lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]