4,649 matches
-
249 Fazele realizării politicilor publice / 255 Implementarea și evaluarea politicilor publice / 260 Scheme decizionale / 263 Tipuri de politici publice / 267 Politici publice și "policy science" / 270 Concluzii / 271 Capitolul 9. Regimurile nedemocratice / 274 Cîteva date / 274 Definiții și distincții: regimuri autoritare și totalitare / 276 Trăsăturile caracteristice ale totalitarismului / 283 Regimurile sultanice și regimurile post-totalitare / 286 Cîteva specificări ulterioare / 293 Guverne și regimuri militare / 297 Capitolul 10. Regimurile democratice / 305 Democrațiile reale / 305 Definiția / 307 Condițiile politice / 309 Fazele democratizării / 313 Condițiile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
povestește Iliescu în cartea lui, în care inginerii și maiștrii i-au luat apărarea. Au zis: Domnule, ăsta face treabă". Până la urmă, au început să aibă profit, să meargă întreprinderea. Dar a zis că era un om foarte dur, foarte autoritar, Parascan Onofrei. De Staicu Ioan ce ne puteți spune? D. T.: Era șeful CFS-ului, director. S. B.: Dar Sturzu Corneliu? D. T.: Era Directorul Editurii Junimea, a fost și la Teatru. Scriitor, poet al Iașului, prieten cu M.R. Iacoban
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
socio-politic. S. B.: Stăpânea mijloacele de comunicare. D. T.: Și conceptuale... S. B.: De propagandă... D. T.: Da, și aparatul conceptual. S. B.: Cum ați relaționat cu ea ca om în funcție? D. T.: Încerca să se impună în partid, autoritară, cu zel. S. B.: Deci un activist pe linie. D. T.: Da, dar nu un zel de agramat. Un intelectual care încerca să transmită mesajele partidului în mediul academic, în organizațiile studențești. S. B.: Adapta cerințele partidului limbajului academic. D.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
sau se spunea "bine că am scăpat de cutare!". Căci, până la urmă, Todosia de la Universitatea "Al.I. Cuza", cu Cristofor Simionescu la IPI, cu Răvăruț la Agronomie și cu Scripcaru la Medicină au fost congeneri. Care dintre aceștia erau mai autoritari, fiindcă plângeri erau? În ședința de birou a Comitetului județean al PCR din 9 februarie 1970, Mâlcomete constată unele disensiuni între conducerile universităților și cadrele didactice, concluzionând că "uneori relațiile dintre conducere institut-facultate-cadre didactice sunt concepute ca fiind de la șef
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
un metru față de cota zero. Așa apare în documente. D. T.: Deci se dăduse cale liberă la demolări și s-a lucrat apoi masiv la planurile de sistematizări. La Iași se ocupa de acestea Ioan Manciuc, un om modest, foarte autoritar, sub coordonarea lui Ion Iliescu. Și tot după cutremur Ceaușescu a ținut o conferință de presă, transmisă în direct la TVR, cu ziariști străini. Au fost 400 de oameni la Palatul Elisabeta. El a răspuns câteva ore la întrebările ziariștilor
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Awjila, în zona centrală a statului libian. Această problemă berberofonă reamintește și altor guverne din Orientul Mijlociu de belouchii din Pakistan și azerii din Iran sau copții (Copts) din Egipt etc. În țările unde au avut loc "primăveri arabe", desființarea regimurilor autoritare a relevat existența unor conflicte etnice, religioase și culturale. Potrivit istoricului Sara Aboud, de la Universitatea din Tripoli, "Gaddafi a exercitat presiuni asupra cercetătorilor, inclusiv străini, pentru ca aceștia să rescrie istoria, spunând că amazighsii sunt arabi"64. În anii 1980, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare. Cea dintâi autoritatea este copleșitoare și în sensul că însăși croirea, "formarea", educarea gândirii, rostirii și făptuirii urmează regulile sale, așa încât faptele din afara reglajului autoritar reprezintă un fenomen minor, de obicei nesocotit în spațiul public; totuși, este vorba despre un fenomen, adică despre un fapt intrat, din când în când, în sens. Dar care este sursa sa? De unde își trage el rostul, care îi este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imagine. Prin urmare, nu un concept, deși este alcătuită din termeni cu o poziție logică și judicativă conceptuală, nici o valoare, deși are în structura sa elemente alethice (care susțin valoarea de adevăr), nici o "situare afectivă", cu toate că lucrează părtinitor (ordonator și autoritar). Teoriile judecății cuprinse în cercetările fenomenologice tocmai amintite pot constitui o mărturie pentru acest fapt. Pentru Brentano, de exemplu, judecata este o "prezentare" (Vorstellung) ca act mental elementar, de sens empiric, chiar senzorial acceptată sau nu în funcție de "obiectul" ei. Pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trăit și la o masă cu VIP-uri foarte VIP-uri, cînd un celebru și năstrușnic profesor universitar pensionar a solicitat unui grănguroi, în mod imperativ: Treci acolo, doresc să stau lîngă soție!" (p. 340) Scena în care bătrînul și autoritarul profesor îl mîngîia pe chelie pe domnul ex-prim-ministru și reacția acestuia la asaltul surprinzător al bătrînului puteau rivaliza cu scenele comice mortale de prin filme. Șansa de a fi ambasador în Cuba mi-a oferit prilejul de a mă afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Te-a bătut Dumnezeu, anticristule, bombănea Marița, nu fără satisfacție. Dumitru slăbea văzînd cu ochii și abia dacă făcea cîțiva pași pînă la closet. O tuse seacă îl chinuia și avea mereu temperatură. Marița însă a preluat frîul și conducea autoritar gospodăria. De fapt, Dumitru și cînd era sănătos era preocupat de lucruri neesențiale și mai ales de băutură, așa că nu-i prea era de folos femeii. Din cînd în cînd, de cînd era bolnav, Marița îi punea la cap cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aici la noi este un infern, 35o la umbră, ce-o fi pe la voi, prin Grecia? Tot așa, dar aici este marea, e mai suportabil. Nu știu ce să spun, mă codesc, toropit de căldură. Nu se poate, sînteți așteptat, devine Dimitri autoritar. Elada cea arsă de soare și scăldată de mări calde, curate. Cu vilele ei cochete, cu frumusețile ei șocante, cu căldura ei apăsătoare și cu oamenii ei, care sînt ca și ai noștri. Nici o țară din lume n-are mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am văzut mîini așa de lungi decît la maimuțe. Era urît ca naiba. Nina era volubilă și plăcută la vorbă. Făcea mereu cîte o glumă și răspîndea celor din jur bună dispoziție. Du-te și fă o cafea, spune Nina autoritar soțului. Amorul meu, dar mîine am examen... Băiatul, uite aici... cine face treaba? spune Nina apăsat. Nu înțeleg. Nina arată pielea mîinii ei. Apoi continuă. Ei, uită-te la tine... cine-i prințul și cine-i robul? Acum am înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-ți trăi, anticipativ, dispariția. Da, știu, avem o țară „grea“, românii sunt cum sunt, săracii își asumă, inerți, sărăcia, iar bogații sunt prostiți de avere, strada arată jalnic, salariile scad și prețurile cresc, guvernul e îngălat, președintele e simultan prea autoritar și prea slab, dominat de umori dezordonate. Majoritatea televiziunilor exală o miasmă de mahala, prea mulți gazetari scriu prost, isteric și ieftin, prea mulți români trișează sau fură. Învățământul e mediocru, spitalele sunt în faliment, cârciumile sunt pline. Da, avem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini auto-complezente, încântați să și etaleze calitățile proprii („băieți deștepți“, plini de umor, dar oricând gata de bătaie, hiper-descurcăreți, „mai mult sau mai puțin onești“, ca tot românul, autoritari și bășcălioși, oameni de partid, de gașcă, de comitet, una peste alta mereu îndreptățiți să ocupe orice funcție, să ne conducă, să ne certe, să ne învețe). Oricum, avem de a face cu inși a căror principală preo cupare, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul competent. Știe. Ascultă vag nerăbdător neroziile celorlalți și intervine decisiv, cu un aplomb mirandolian, pentru a tranșa lucrurile. E autoritar și enciclopedic. De la agricultură la teologie, nimic din ce e teoretic nu-i e străin. Poate da lecții fotbaliștilor și miniștrilor, taților de familie și tineretului bezmetic, tuturor compatrioților aflați în derută. Are soluții, are morgă, n are cu cine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
destin. De regulă însă, și eșecul e citit tot în cheia vanității: sunt de vină ceilalți, țara, veacul, soarta. Iar dacă, prin concursul capricios al împrejurărilor, vanitosul ajunge, totuși, în vârful piramidei, oficiul lui va fi mereu pândit de abuzul autoritar. Orice vanitos are în raniță bastonul de dictator. Trebuie, totuși, să admit că vanitatea e mai aproape de utopia de sine a intelectualului decât de meta bolismul lăuntric al „omului simplu“. Un țăran vanitos păstrează, în exercițiul vanității sale, o anumită
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
apeluri mobilizatoare, cel care a activat în Piața Universității din ’90 etc.“ În general, gesticulația morală se desfășoară grandios mai ales când nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul gesticulației. Posturii monumentale a moralității „de scenă“, relativistul îi răspunde cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
anchetei întreprinse, au fost eliberați din serviciu, în 1797. Consiliul orășenesc, în frunte cu judele Joseph Hampel, lăudând intervenția energică a lui Balș, aproba pe deplin toate măsurile luate de acesta 191. Prin acțiunile sale intransigente, ce aminteau de spiritul autoritar al domniei lui Iosif al II-lea, căpitanul Bucovinei a ajuns adesea în conflict, atât cu funcționarii corupți sau incompetenți, determinând, ca reacție, numeroase plângeri ale acestora împotriva sa, cât și cu Guberniul din Lemberg, care căuta să-i tempereze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
datorită convingerilor sale politice iluministe și iosefiniste, cât și a unor împrejurări decurgând din situația internă a provinciei și din evoluțiile internaționale ale Imperiului habsburgic, nu a dat curs acestor doleanțe, ci a căutat să administreze Bucovina într-o manieră autoritară, personală, ce imita, în mic, absolutismul luminat promovat în trecut de Iosif al II-lea. Modul său de a conduce provincia a dat naștere unor puternice nemulțumiri și reclamații, mai ales din partea reprezentanților stării nobiliare, care acuzau faptul că șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ana și a fost profesoară, ea știa perfect limba germană, știa și franceză și excela la matematică, fiind cunoscută că «Doamna Ana». Cinstea și corectitudinea au fost principiile lor de viață și n-au făcut niciodată rabat de la ele, foarte autoritari și severi dar drepți. Educația primită mi-a călăuzit pașii în viață. Între anii 1940-1944 am făcut primele clase primare la Școala din centrul comunei. Apoi războiul ne-a smuls de acasa - mama, eu și fratele am fost evacuați cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
de mine, cât și de o mulțime martori locali în Cucorăni 27. De observat că Nicu prezintă faptele ca pe o scuză, dând multe explicații, ceea ce întărește ideea că Eminovici tatăl era, în adevăr, om aprig la fire și foarte autoritar. Nicolae este nevoit a veni în toate zilele la Botoșani pentru formarea actului, care va fi mâne încheiat. La 27 a.c. se va judeca chestia la Curtea de Apel, care a ordonat acea espertisă. Din partea institutului au fost advocatul Pavlov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
șefia "Convorbirilor literare". Cenzura, "indicațiile", rigorile absurde, dar și ingratitudinea unor confrați, l-au măcinat și l-au făcut să-și caute echilibrul de odinioară pe nefericite drumuri închise. Își pierduse și din eleganța ținutei universitarului tânăr, și din prestanța autoritară a directorului de Național. Brava, dar părea hăituit. La revoluție, a fost scos din redacție aproape cu picioare în fund, chiar de către cei pe care i-a promovat și susținut adică, exact cum i s-a întâmplat, la Craiova, bunului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
importat, impus, forțat ori acceptat de la Moscova. Iar acest fapt însemna pur și simplu o descătușare. Au mai fost publicate și difuzate și acele Însemnări despre români ale lui Karl Marx prin care puteam să ne pronunțăm, prin acest glas autoritar și în problema Basarabiei, încât cine n-a trăit pe viu acele zile nu poate înțelege astăzi semnificația lor întreagă. Și, dacă în primul caz, nu s-au făcut recrutări și plecări voluntare pe nici un front antisovietic, în privința posibilităților de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în pământ, la directoarea școlii. Întâmplător, aceasta, Amalia Bojescu, fusese cândva, activistă a Comitetului Central U.T.C. și după ce născuse un copil "din flori", fusese debarcată, deocamdată ca directoare de școală, unde se așezase și își consolidase poziția, dovedindu-se autoritară, respectată, ascultată și bine... cotată peste tot. Amalia Bojescu se cunoștea și ea cu rectorul și intuind întreaga dramă și dorind să o rezolve, îi promise să intervină pe lângă Vasile Ploeșteanu, cu care fusese colegă la "Ștefan Gheorghiu", să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vecini și de tot târgul "coana Zitta". Înaltă și blondă, cu o față rotundă și pistruiată, cu ochi albaștri și joviali, cu un păr bogat și brumat de ani, strâns într-un coc ca o căpiță ușor țuguiată, vorbăreață și autoritară, umblată prin lume și foarte diplomată cu o soră în Austria și alta în Germania nemțoaică venită în urbe în anii stăpânirii habsburgice, dar fiind prima generație românizată și căsătorită cu un câmpulungean, coana Zitta vorbea o română impecabilă, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]