4,413 matches
-
inventivitate: Troțki* circulă într-un tren de propagandă itinerant însoțit de echipe de comuniști care, prin cântece, spectacole de teatru, afișe, fotografii și conferințe, se străduiesc să-i „lămurească” pe țărani. în anii 1920, agit-propul face apel la artiștii de avangardă: regizorul Eisensteian toarnă filmele Greva, Crucișătorul „Potemkin”, Octombrie sau Linia generală, ultimul preamărind colectivizarea*; fotograful și graficianul Aleksandr Rodcenko desenează copertele revistelor și inventează fotomontajul, care-i transformă pe condamnații la muncă forțată de la canalul Marea Albă într-o trupă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un anticomunism* democratic. CONSPIRAȚIE Conspirația dobândește un sens particular în mișcarea revoluționară și apoi în mișcarea comunistă, în care principiul nu se mai bazează pe acțiunea unui mic grup de conspiratori, ci pe un proces revoluționar în cursul căruia o avangardă luminată pune mâna pe putere în numele majorității. Prima conspirație comunistă - conjurația Egalilor - a fost inițiată în Franța în 1796. șefii ei, Babeuf și Darthî, au fost condamnați la moarte și ghilotinați în 1797. în timpul Restaurației, al Monarhiei din Iulie și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
putere. Cât despre intelectualitatea de stânga, ea este marcată de un spirit anticlerical, radical sau socializant, al cărui patriotism - în sensul Primăverii popoarelor de la 1848 - va ieși întărit din Rezistența* antinazistă. Totuși, un anumit număr de scriitori marginali, aparținând adesea avangărzilor estetice, aderă la comunism, o cale paradoxală de a scăpa de complexul provincialismului, aliniindu-se modelor pariziene și berlineze. Așa pot fi interpretate angajamentele echivalenților locali ai unui Louis Aragon, cum ar fi cehul Vitezslav Nezval - promis unei frumoase cariere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
realism” sau al „realismului critic” inspirat mai mult sau mai puțin din lucrările ungurului György Lukacs. Sprijinindu-se pe teza marxistă potrivit căreia realismul ar fi stilul propriu perioadelor de mari mutații sociale, acesta luase parte, înainte de război, la combaterea avangardei, considerată atunci ca „decadență” de către PC ungar. După război, el este mentorul unei școli care critică societatea burgheză cu mijloacele lui Balzac și ale lui Tolstoi. Or, în octombrie 1951, Lukacs face obiectul unui atac vehement din partea lui Rîvai care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
romancierul slovac Dominik Tatarka își marchează intrarea în disidență* cu Demonul conformității. în vara anului 1955, Festivalul Mondial al Tineretului de la Varșovia constituie pentru plasticieni o bună ocazie de a rupe cu academismul „realist socialist” și de a reînnoda cu avangărzile Wróbleski, Marek Oberländer și Jerzy Borowicz. în 1956, Tadeusz Kantor lucrează, la Cracovia, la o adevărată renaștere a teatrului polonez, sprijinindu-se pe anumite inovații ale regiei de avangardă dintre cele două războaie înfierată de realismul socialist. începând din 1956
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a rupe cu academismul „realist socialist” și de a reînnoda cu avangărzile Wróbleski, Marek Oberländer și Jerzy Borowicz. în 1956, Tadeusz Kantor lucrează, la Cracovia, la o adevărată renaștere a teatrului polonez, sprijinindu-se pe anumite inovații ale regiei de avangardă dintre cele două războaie înfierată de realismul socialist. începând din 1956, în mai multe democrații populare se dezvoltă un gen literar nou: reglarea de conturi cu trecutul stalinist. Puține sunt operele produse de acest curent care să-și găsească un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
singur, tu mergi în cadență, marșul tău e parte din marșul unei formații de luptă... Votează comunismul!” proclamă Johannes Becher, traducătorul lui Maiakovski. Ieșit din expresionism, Becher - viitor ministru al Culturii în RDG - ilustrează itinerarul acelor scriitori și artiști din avangărzile estetice ale anilor 1920. Expresionismul, dadismul, suprarealismul și futurismul furnizează cauzei comuniste aderenți dintre care mulți o vor lăsa mai moale când URSS va rupe cu ei pentru a adopta „realismul socialist”. Este și cazul suprarealiștilor francezi care, fascinați de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
continuă să considere ca prioritară implantarea lor printre profesori, printre studenți și în mediile culturii subvenționate. CULTURĂ șI PUTERE îN URSS DISTRUGEREA UNEI CULTURI Dacă, la începutul secolului XX, pictorii, compozitorii, coregrafii și scriitorii ruși formau o falangă originală a avangărzii estetice mondiale, Revoluția din Octombrie a constrâns o parte a ei la exil, înainte ca Stalin să impună stilul „realismului socialist” - aducându-i pe artiști și pe scriitori în stare de slujitori fideli ai puterii și a ideologiei sale - și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deschid influențelor occidentale și creează mai multe curente novatoare - „Trandafirul albastru”, Lâna de aur”, „Valetul de Caro” etc. Activiștii ruși - Diaghilev, Benedict, Bakst, Brubel, Chagall, Kandinsky, Larionov, Goncearova, Malevici - dobândesc o celebritate internațională și formează, înainte de 1914, o parte a avangărzii artistice mondiale. înflorirea literaturii și a filosofiei este și ea extraordinară „Epoca de argint” rusă include curente ca simbolismul și acmeismul - Blok, Belîi, Baimont, Briusov, Sologub, Andreev, Gunilev, Ahmatova, Mandelștam - futurismul - Hlebnikov, Krucennîh, Maiakovschi - dar și realismul, care atinge culmi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1929, apare Societatea Panrusă a Arhitecților Proletari (VOPRA), care propovăduiește o arhitectură destinată slujirii noului cotidian comunitar. Politica culturală a lui Stalin Lenin, care prefera literatura și arta realistă din secolul al XIX-lea, nu preconizează măsuri represive contra avangărzii procomuniste - chiar dacă l-a lăsat pe Blok să moară de foame -, și, datorită moderației lui Lunacearski, comisar al poporului la Educație și Cultură din 1917 până în 1929, campaniile contra „formaliștilor” încă nu includ și represiuni. Execuția poetului Gumiliov, în 1921
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Troțki* - iar evoluția politicii sale, care vede internaționalismul* și ideea de revoluție mondială înlocuite puțin câte puțin cu un național-bolșevism, se bazează pe conceptul „construirii socialismului într-o singură țară”. în domeniul artelor, acest lucru se traduce prin respingerea avangărzii și revenirea la estetica naționalistă și realistă a secolului al XIX-lea, singura care, în forma ei, este lesne de înțeles de către mase, dar cu un conținut inspirat integral de ideologia* partidului. Scriitorii și artiștii proletari nu sunt mai cruțați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a genocidului, este deportarea întregii populații a Ceceniei - 387.229 de persoane - și a Ingușiei - 91.250 - de pe 23 până pe 28 februarie 1944; ea mobilizează mai mult de 100.000 de soldați din trupele NKVD, deși doar câteva unități de avangardă germane pătrunseseră în Cecenia, aflată la o distanță de mai mult de 500 km de Stalingrad. Deportarea acestor popoare de munteni se efectuează în condiții îngrozitoare: deportații sunt îngrămădiți în vagoane pentru vite, și ei sunt lipsiți de hrană și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și de apariția claselor. „în familie, bărbatul este burghezul; femeii îi revine rolul proletariatului”, scrie Engels* în Originea familiei, a proprietății private și a statului (1884). Femeia, considerată a fi prima victimă a civilizației burgheze, ar fi așadar adusă în avangarda luptei pentru emanciparea omenirii. Totuși, mișcarea socialistă dinainte de 1914 rămâne foarte prudentă asupra chestiunii feminismului, prin respingerea oricărei lupte specifice. De la măsurile de avangardă... Odată cu revoluția rusă, este relansată problema relației dintre socialism și feminism. Astfel, pe 20 iulie 1917
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
statului (1884). Femeia, considerată a fi prima victimă a civilizației burgheze, ar fi așadar adusă în avangarda luptei pentru emanciparea omenirii. Totuși, mișcarea socialistă dinainte de 1914 rămâne foarte prudentă asupra chestiunii feminismului, prin respingerea oricărei lupte specifice. De la măsurile de avangardă... Odată cu revoluția rusă, este relansată problema relației dintre socialism și feminism. Astfel, pe 20 iulie 1917, guvernul provizoriu acordă drept de vot femeilor, chiar înaintea Marii Britanii (1918) și Statelor Unite (1920. Dar, dacă revoluția din Octombrie* accelerează mișcarea de emancipare, această
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cât Georges Marchais a fost secretar al partidului. Dar, semn al timpului, în 2001, PCF încredințează conducerea sa unei femei, Marie-George Buffet. FRONT POPULAR → FRONTURI FRONTURI STRATEGIA ALIANȚELOR Trăgând învățăminte din eșecul Comunei din Paris și temându-se de izolarea avangărzii revoluționare, Lenin și apoi Stalin au dezvoltat o strategie de alianță care a luat forma ideologică, politică și organizațională a „fronturilor” - unit, unic, popular, național sau al păcii. Această strategie a fost o constantă a istoriei Internaționalei Comuniste (IC) iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale stângii antistaliniste, în mod deosebit datorită înființării de către Claude Lefort și Cornelius Castoriadis, în 1956, a revistei Socialism sau barbarie. în paralel, ia naștere în 1957 Internaționala situaționistă care repune în cauză formele tradiționale de expresie politică; ieșită din avangărzile literare, ea cheamă la o critică a vieții cotidiene, inspirată îndeosebi din filosoful marxist Henri Lefebvre. înțelegând mizele mediatice, situaționiștii atrag atenția asupra lor prin diverse scandaluri. Iar principalii lor teoreticieni, Guy Debord - Societatea spectacolului (1967) - și Raoul Vaneigem - Tratat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unor minorități -, de concurența făcută partidelor comuniste din Europa Occidentală de către stângism*. Conflictul chino-sovietic* pune problema locului și a naturii URSS. Este ea o putere a Nordului, exercitând o formă de imperialism, la fel ca SUA, sau o putere revoluționară, avangarda emancipării Sudului? și americanii întâmpină dificultăți în sânul blocului occidental, ca urmare a contestării războiului din Vietnam și a poziției Franței care se aproprie de România lui Ceaușescu sau de China revoluției culturale*. Dar ei marchează un punct decisiv atunci când
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
face posibilă crearea unui „tip biologic și social superior, un supraom, dacă vreți”. O idee identică este exprimată și de către Stalin* care, la moartea lui Lenin, declară că bolșevicii* sunt „făcuți dintr-o stofă specială”, exaltând astfel rolul revoluționarilor ca „avangardă” a noii societăți. Ea emană din ideea darwinismului social, enunțată în mediile socialiste prin anii 1880, și duce la justificarea terorii* și a exterminării de către purtătorii viitorului istoric a unui dușman „degenerat”. Acest mit al anului nou se dezvoltă considerabil
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
monument închinat Internaționalei Comuniste a fost realizată între 1919-1929 de către Vladimir Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse, dar și libertatea estetică a acesteia înainte de instaurarea realismului socialist. =ANTICOMUNISMUL= 16. Acest afiș francez din timpul alegerilor legislative din 1919 ilustrează sugestiv imaginea barbariei care, la acea dată, era asociată bolșevismului, pentru o bună parte a opiniei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
finală, „de putrefacție” și, în august-septembrie, scrie: „Războiului burghezo-imperialist, războiului capitalismului ajuns într-un înalt stadiu al dezvoltării sale, nu-i poate fi opus în mod obiectiv, din punct de vedere al progresului, din punct de vedere al clasei de avangardă, decât războiul contra burgheziei, adică, înainte de orice, războiul civil al proletariatului contra burgheziei, pentru cucerirea puterii, un război fără de care orice progres serios este imposibil [...]”. Politica e concepută ca un război total, chemând la exterminarea „dușmanilor de clasă”. Structurile gândirii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Est, de ofensiva începută de Armata Roșie* în vara anului 1944. Obiectivul comuniștilor este rezumat acum într-o formulă: insurecția națională. într-adevăr, populația n-ar putea rămâne spectatoare la eliberarea sa, pe care trebuie s-o cucerească - sub conducerea avangărzii sale. Baricadelor, ambuscadelor și acțiunilor de anvergură din maquis le corespund două funcții: în felul acesta, populația se convinge că s-a eliberat singură, legitimând astfel Rezistența interioară, solicitată să discute de la egal la egal cu guvernele din exil și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
totalitară în 1902, în lucrarea sa Ce-i de făcut?, Lenin* propune o nouă concepție despre partid, care se desparte în trei puncte fundamentale de modelul social-democrat. în primul rând, la nivelul proiectului: partidul leninist se dorește un „detașament de avangardă al clasei muncitoare”, dar nu din pricina eventualului statut muncitoresc al membrilor săi, ci a ideologiei* care îi însuflețește: „teoria revoluționară”, „cunoașterea legilor revoluției”, „conștiința intereselor proletariatului”, definite de către Lenin. în al doilea rând, acest „partid de tip nou” se bazează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
democratic de la bază, sunt desemnate în realitate de sus în jos, de către grupul conducător*, aflat la ordinele liderului care dispune de o putere cvasi-absolută, mai ales sub Stalin între 1936 și 1953. Conducere, aparat, aderent, societate Definit de Lenin ca „avangarda” conștientă a proletariatului, PCUS apare după Revoluția din Octombrie ca o structură elitistă ai cărei membri, puțin numeroși, trebuie să se arate întru totul devotați cauzei revoluționare și idealului comunist; totuși, însușindu-și puterea, vede îngrămădindu-i-se în rânduri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Orice înscriere în nomenclatură se efectuează în acord cu treapta imediat superioară a partidului - instanțele regionale atribuie posturi care țin de district etc. - și tot așa până la vârful aparatului federal. Astfel, partidul încetează puțin câte puțin să mai fie această avangardă pornită să cucerească puterea și devine structura care, însărcinată să administreze această putere, este un loc de instrucție, de formare a unui anumit tip de funcționare politică și, în definitiv, pepiniera de unde grupul conducător își extrage cadrele de care are
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de un acord electoral. PCF se ridică împotriva „celor două sute de familii” și va merge până acolo, încât le va întinde mâna catolicilor. în mai 1935, după pactul de asistență mutuală franco-sovietic, se raliază apărării naționale. Continuând să se proclame avangarda clasei muncitoare*, PCF pretinde să se erijeze în mesagerul națiunii. îmbinarea antifascismului, a apărării intereselor muncitorești, a unui patriotism de-acum revendicat și din mitologia sovietică se dovedește rodnică. PCF înregistrează un succes electoral după altul în timpul alegerilor municipale din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]