3,448 matches
-
-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre uriașii avântați În apă răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea să scape din volbură și călca apa Îngrozit, la o aruncătură de băț Îndărătul nostru. Încerca din răsputeri să ne ajungă dar, din rarele vorbe buimace pe care le rostea În minte, mi-am dat seama că nu mai voia să pună mâna pe noi. Simțea cum Îl Învăluia Umbra, atâta tot. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a face cu astfel de beteșuguri câtă vreme copiii ei vor sta pe lângă ea? N-o să aibă cum să le arate ce e de făcut, iar știința ei se va stinge, În timp ce cuvintele ar păstra-o. Minos mormăi. Luă un băț și scrijeli În țărână una dintre formele perfecte pe care le zărisem pe pietrele ce străjuiau poteca. - La mine În sat e un om care face numai forme din astea. Eu nu știu la ce sunt bune, dar Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar, nici o dată măcar nu s-a uitat Înspre cărămida și pietrele bine ascunse. De câte ori ni se Încrucișau ochii, nu făcea altceva decât să-mi zâmbească cald, din adâncul sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cea care lua mulțime de prunci În primele zile după ce făceau ochi? Of, of, oare cum mai era acum pe la mine pe acasă, În munții mei? Frig, viscol, ploaie? - Sigur e viscol, râse Vindecătorul. Eu țin șirul soarelui pe un băț, că așa mi-a rămas de la bătrâni. Ei bine, am văzut că de la o vreme Încoace, frigul o ia din ce În ce Înaintea soarelui. Acum cinci veri, transpiram pe vremea asta, iar acum, uite, Îmi arătă el focurile aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-a părut că alesesem foarte bine. - Un Hârciog nu moare niciodată de foame, mai ales dacă se pricepe să dea oricui o mână de ajutor... Eh, pricepi tu... eu unul n-am de gând să-mi pun pielea pe băț nici măcar pentru tine. Acum, hai să plecăm odată, că altfel ne trezim că femeia asta care merge alături de tine o să nască Într-o luntre. Oamenii lui chiuiră, iar noi ne traserăm blănurile pe spinare și o luarăm spre țărm, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu ea, tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la poalele munților de acasă. Restul turmei era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am așezat pe iarba Înghețată. Trăgeam cu urechea la jocul pruncilor noștri. Apoi, am auzit zgomot de pași. Primul Vindecător venit la sfat a fost Norb, din neamul Os din Kron. 40. Eram la mai puțin de o aruncătură de băț de Scept - era la fel de falnic ca atunci când Îl văzusem pentru prima oară. Mă privea cu ochi holbați, pe care când și când Îi rotea pe deasupra mea, de parcă mi-ar fi numărat oamenii. Îndărătul lui, Învăluite În colbul stârnit de vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul uriaș ca pe un băț de chibrit. În acest moment fratele meu izbucnea În hohote exuberante, „ha, ha, ha“ și mă Împungea cu degetul În coaste. Ceva mai Încolo, doi negri, care urmăriseră mișcările elefantului cu ochii holbați, se priveau zîmbind tîmp, se Îndoiau chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Avogadro, nu mai există nici o moleculă din extractul de ricin. Unele medicamente homeopate au o diluție chiar și de 30 C (!!!). Unii, pot să-l bănuiască pe Avogadro, că a descoperit această constantă, numai așa de-al naibii, ca să pună bețe în roate tratamentului homeopat, dar se pare că legile lui Avogadro, laolaltă cu constanta cu pricina, au fost legal aprobate la timpul lor de Parlament (e vorba de cel științific) întrunindu-se cvorumul necesar, așa că nu mai pot fi puse
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
concediat, mi-a închis posibilitatea de a da copilul la școală, banca mi-a luat casa dată de Ceaușescu, mi-a pus impozite și taxe de nu le mai pot duce și mi-a mai rămas doar bocceaua de la capătul bățului cu care să plec în lumea ce largă." Nu-i așa, că ar fi destul de jenantă o asemenea alternativă, pentru legătura de nezdruncinat, dintre hoții și criminalii de la conducerea drăcească a acestui stat și conducerea iubitoare doar de „ochiul dracului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
moară de invidie că se îmbogățește românii! Înconjurat de ornitorinci, Stoica intră în Casa de Cultură fără să schițeze un semn. Nici n-ar avea de ce. A spus clar la televizor: jocul era gândit genial. Dacă nu i se puneau bețe în roate, afacerea va merge cinci ani. Dacă însă politicienii îl vor săpa, va dura mai puțin. Nu mai puțin de doi ani, orice ar fi. Până atunci România va fi cel mai bogat stat din lume. Își va permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma găseai peste tot posibilități de distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-l fi costat cât salariul meu. Să știți că ne batem capul din greu la minister să găsim soluții, să modernizăm școlile, să susținem Reforma. Dacă nu ar fi mașinațiunile opoziției, care nu face altceva decât să ne pună bețe-n roate, am trăi toți mult mai bine! (mulțimea freamătă - unele delegații huiduie, altele strigă: vrem Reformă, vrem să fim lăsați să muncim!). George de la Prut prinde ideea din zbor: dragi colegi, suntem cu toată inima alături de dumneavoastră! Fără sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
evit o stea. C XXIII Pe la amiază Cosmin primi un mail în care Abis-Uican Beligrad îl anunța că Arthur murise la Paris, chiar în părculețul din fața Bisericii Saint-Sulpice. Ieșise să-și facă gimnastica de dimineață, se antrena cu acele walking-sticks, bețele de schi la mare modă printre jogger-ii din Occident. Mergea rapid, împingându-se cu forță în sticks, când i-a căzut în cap o cărămidă din vârful turnului drept, aflat în reparații. Arthur, walking-sticks! La șaptezeci de ani! Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de sânge al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai ales acolo, În preajma gardului din bețe de floarea-soarelui, și de ce nu-l căuta Întâi acolo. Despre casă nu-și amintește multe lucruri. Era lipită cu lut amestecat cu balegă de cal pe pereți și pe jos, avea o tindă umbroasă. Crede chiar că imaginile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru a vă vorbi despre frumusețea lui modestă de aici unde aproape totul este măreție și fală. Vă Închipuiți desigur că am mai văzut araci și În zona de baltă, dar aceia, dacă nu erau aleși dintre cele mai uscate bețe de salcie, obișnuiau să prindă rădăcini și să Înfrunzească după prima ploaie, devenind până În mijlocul verii arbuști În toată legea, Înăbușind fasolea pe care ar fi trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu asta ai vrea să cauți În ea. Îți porți privirea prin grădinița din fața prispei În care numai zambilele și ici-colo câte o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași Înălțime și toate sunt drepte de parcă ar fi fost laminate și nu crescute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași Înălțime și toate sunt drepte de parcă ar fi fost laminate și nu crescute din pământ) ocupă partea dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu-l pe dinăuntru cam cu un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ăla, cine o fi fost că nu era nimeni pe la el prin curte, Își pusese În toată grădina numai zmeură. Zmeură, știi ce-i aia, nu?“ Da, ai zis tu și chiar În clipa aia ochii ți-au zburat spre bețele vag Înfrunzite pe lângă gardul dinspre stradă al grădinii Învățătorului Popescu. — Nu cumva...? — Păi, sigur că da, asta e, ești băiat deștept, bravo, a zis el și a plecat Înăuntru, În casă, după o sticlă de vin. Într-adevăr curiozitatea grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povești și poate determina succesul celui care decide să continue. Despre cum trebuie Întreținut focul uniform sub cazan cineva Își amintește că „bietul tăticu, numai el se ocupa de asta, iar noi, io cu frati-miu, Vasile, căram boasca, aduceam bețe de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu frati-miu, Vasile, căram boasca, aduceam bețe de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zi și noapte, mânca, bea, dormea tot aicea. I-avea pă băieții lui doi, p-atuncea să tot fi avut 18-20 de ani fiecare, nea Niculae și cu nea Ionică, ăla d-a murit, ăștia aduceau apă de la fântână și bețe dă foc, descărcau cazanu, scoteau cenușa...“ Aproape fiecare propoziție e Însoțită de un gest indicativ. Cel care povestește arată diferite locuri din camera mică și plină de fum ca și cum ele ar fi aceleași cu cele de acum 40-50 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ușile deschise ale unei Dacii se Întinde o sfoară pe care se agață mai multe „mileuri“ croșetate. Cineva Întinde pe iarbă un pled alb și varsă pe el vreo două kilograme de acadele și „bomboane cu gumă“ prevăzute cu un băț, deci tocmai bune pentru a fi consumate În context. Ca la un semn, aproape toate celelalte mașini devin mici magazine ambulante. Sunt expuse spre vânzare ștergare, perdele, cusături de etamină, jucării de lemn sau de material plastic, coșuri și pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mărul bătrân din curtea "palatului", care făcea "mere de sticlă", numite așa din pricină că aveau coaja foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci, îmi diversificam activitatea. Ciopleam bețe de alun pe care le ornamentam cu desene geometrice, fugind în grădină după "foaia tăieturii" de câte ori lama briceagului scăpa din lemn în carnea degetelor. Luam parte la "meciuri" de "de-a lunga", o formă primitivă de "baseball" în care, în loc de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]