3,362 matches
-
unde am urcat în așteptarea lor; nu erau în hol, nu-i găsisem la restaurant (era ora prânzului!), am luat liftul privind-o câteva secunde lungi pe liftiera care „mă adusese mai mult mort decât viu”, ea îndemnându-mă din bărbie să nu o mai privesc, am ajuns în cameră, m-am trântit pe pat și m-a cuprins din nou panica aceea care nu putea fi de la reumatism: „De ce nu sunt aici? Să fi fost reținuți din cauza limbii mele?”. Toată
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu aveam loc cu ale mele. După ultimul papanaș, Vali întrebă chelnerul dacă îmi pot da hrană rece la pachet pentru drumul meu la București, arătându-i și cu degetele că am de mers două nopți. Chelnerul încuviință scurt din bărbie. „Chiar dacă n-ai să mănânci nimic, fă-le o pagubă!” mă îndemnă contabilul și tot el, pe seară, în gara Kievskaia, mă instală în wagon-lit, urându-mi să am un drum bun „în care să-mi dispară toate aiurelile”; era
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
delicatețe între degetele bondoace, îl împachetă într-un șervețel și-l puse în geanta sa enormă, spunându-mi, desigur, spasiba într-o frază din care am vrut să înțeleg că mă pot baza pe el în orice moment; nu avea bărbia beethoveniană, aducea perfect cu Ilia Ilinski, birocratul din toate comediile muzicale sovietice despre care tocmai scrisesem în Cinema că n-au de ce să le invidieze pe cele americane; i-am zis cât mai vesel cu putință: Volga, Volga! La care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lungă, imposibil de definit, în care ne-a blestemat pe toți de sute de ori pe zi pentru imobilizarea sa la pat, am găsit-o într-o seară adormită în fața telejurnalului. Un firicel de salivă roșie i se prelingea pe bărbie. În urma acestei noi embolii, însuși președintele a încetat să-i mai vorbească din ecran, dezamăgit probabil de căderile sale repetate în adâncurile bolii. Mama mea nu era o mamă eroină. Dar nici victimă nu era, după cum aveam să aflu în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fostul ei bărbat se mutaseră de puțină vreme în blocul nostru și, cum s-au mutat, omul a murit, așa că nu-l cunoscusem niciodată în viață. Mort îl văzusem, dar desfigurat, legat cu o basma albă ce era trecută pe sub bărbie și înnodată sus, în creștet, și, după cum mi s-a părut timp de o secundă, cît am aruncat o privire cînd ieșeau cu el pe ușă, cu limba scoasă. În ziua înmormîntării, în tot blocul și afară, în fața blocului, mirosise
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pregătea puțin să nimerească bine, îi aplica o palmă pe o parte și, eventual, și cu dosul, pe cealaltă parte, și se mulțu mea doar cu atît. La ceilalți nu se întîmpla așa. Ceilalți se fereau, se ghemuiau, își băgau bărbia în piept - lucru care o supăra tare și o făcea să se dezlănțuie asupra lor și să-i tragă de urechi și de perciuni. Asta numai cînd făceau vreo poznă, bine înțeles, pentru că tovarășea nu-i bătea niciodată pe degeaba
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cu toate acestea, autorul meu anonim (lipsind coperta și primele pagini, nu-i știam nici numele) expedia toată filozofia în cîteva rînduri. Am citit următorul fragment de nenumărate ori : „Rogerios dă următoarea prescripțiune pentru săruturi : se pune o mână sub bărbia fetei și cealaltă la cap puțin mai sus de ceafă, executându-se în același timp o elegantă sărutare“. Asta era tot. Nu știam cine era Rogerios, dar trebuie că fusese un om renumit. Nu înțelegeam prea bine nici cum trebuie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trebuie că fusese un om renumit. Nu înțelegeam prea bine nici cum trebuie puse mîinile, așa că, în timp ce reciteam pasajul respectiv, făceam mici apli ca țiuni practice, exersînd cu capul unei ființe ima ginare. Numai că toate acestea - cu mîna pe bărbie și cealaltă la ceafă - reprezentau doar etapa pre li mi nară. De aceea, „eleganta sărutare“, neexplicată de loc, a continuat să rămînă pentru mine una din tainele acestei lumi. Presiunea care se exercita asupra mea era una considerabilă (e vorba
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
e foame (pierduserăm amîndoi masa de dimineață) și m-am dus să cumpăr niște pateuri. Cînd m-am întors la cearșaf, Carmen a mea stătea întinsă la soare lîngă amicul cu pricina, ea cu capul pe umărul lui, el frecîndu-și bărbia de obrazul ei ; amîndoi cu ochii închiși. De-abia în anul următor, tot la Costinești, aveam să mă inițiez în fine în arta sărutului. Am cunoscut, într-o seară, la discotecă în Ring, o tipă - nici nu mai țin minte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî nate, pe poziție. Fata nu mai știa ce să facă de rușine, era sigură că tot peronul se uită la ea și rîde, și de aceea nici nu avea curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia în piept, cu o gentuță la subsuoară, cu genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în peronul acela al unei gări, gara Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea, iar oamenii în jurul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lecția ce urma să înceapă dintr-o clipă în alta. În fața clasei se afla un bărbat tânăr, cu o înfățișare comună, de statură medie, cu segmentele corpului bine proporționate, cu fața ovală, buzele ușor îngroșate, pomeții obrajilor rotunjiți și cu bărbia arcuită pe conturul neted al feței. Ochii negri, cu mare mobilitate în orbite emanau priviri vii, cercetătoare și pătrunzătoare. Încă de pe băncile școlii normale am învățat că o lecție începe bine dacă elevii au fost stimulați să-și deschidă larg
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
roz de la muzeul din Cairo m-a făcut să mă Întreb dacă este o nebunie să te Îndrăgostești de o statuetă; e beat de soare, dar sub această mască hipnotică a melancoliilor artei amarniene palpită și acum sîngele; ochii Închiși, bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Același spectacol, deasupra mării, cu pescăruși; Începe alb, pur, melodios, În umbra umedă a serii și apoi, brusc, ucide. Și aceeași frumusețe care Învinge orice singurătate, mai puțin a acelora ce se Întreabă ca Orfeu: zeița memoriei e Înfățișată susținîndu-și bărbia Într-o atitudine de meditație, dar de ce i-au Împodobit părul cu perle și pietre scumpe cînd aceasta nu-i adevărat pentru toți? CÎntărețul trac vrea să vadă o asemenea seară fără amintiri. Tot ce-i aduce aminte Îl pune
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
avea de risipit și dacă va avea măcar suficient timp să-i pară rău. (Purta cisme de cauciuc, pantaloni de doc vînăt, o flanelă vișinie spălăcită de soare. Își ducea din cînd În cînd mîna grea ca o vîslă la bărbie și rămînea cu ochii apoși fixînd un punct inexistent deasupra mării.) Ar fi vrut să obțină ceva anume de la viață și tocmai acest lucru Îi era refuzat. Se simțea nu urmărit de destin (ca anticii), nu constrîns, ci frustrat, Înșelat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
abandonase la numai trei luni de zile, lăsându-l la părinții lui. Afară, Carlina observă că-i tremurau ușor mâinile încercând să se controleze în timp ce aprindea o altă țigară. Apoi o trase mai aproape de el, îi atinse cu o mână bărbia și era gata s-o sărute. Lăsându-și mâinile în jos, o strânse ușor în brațe, ridicând-o deasupra pământului cât putuse de tare. Ea își lăsă capul pe umărul lui fără a scoate vreun cuvânt. Îi mângâia părul care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
luă în brațe și îl sărută, strângându-l la piept cu puterea aceea permisă, nu mai mult decât ar fi vrut să o facă. Carlina își dăduse drumul lacrimilor care țâșniseră prea repede, fără voia ei, unindu-se jos aproape de bărbie. Nicky își croise sigur drumul spre inima ei, înduioșând-o până la lacrimi. Zarurile fuseseră aruncate și totuși cine câștigase? Ea sau el? Mama soacră îi lăsase timp berechet să se acomodeze în postura de mămică. Îl ținea pe Nicky la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întoarse încă patruzeci de zile. Se ruga seară de seară, sărutând pământul de la picioarele ei, implorând toți sfinții să facă o minune, iar lacrimile își dădeau drumul fără voia ei, ajungându-i în picături mari ca boabele de cristal până la bărbie, simțindu-le gustul sărat. Nu îi venea a crede că o persoană aflată în ipostaza ei poate dormi trei ore din cele douăzeci și patru, o perioadă lungă de câteva luni de zile. Dacă cineva i-ar fi zis acest lucru, cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și o îngrijire specială pe perioada de lăuzie. O curprinse o teamă, o neliniște, iar corpul îi tremura ca o rufă în vânt făcându-i inima să zvâcnească cu putere în pieptul micuț și bombat de furia laptelui. Tremurându-i bărbia, mototoli o batistă în mână, ștergându-și lacrimile care ieșeau din suflet. Cercetă pentru a nu știu câta oară starea generală a lui Alin cu niște ochi ca de vultur și îl privi mult timp, cercetându-i un timp destul de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fugă și să-l lase acolo? Nu avea de gând să facă asta. Voia cu tot sufletul să-l salveze, dar se părea că nu avea pe cine. Luate separat, trăsăturile lui nu erau frumoase. Buzele îi erau prea subțiri, bărbia prea voluntară, ochii albaștri erau prea tulburi, iar sprâncenele blonde abia i se zăreau. Numai obrazul îi era fin. Hainele le purta cu neglijență. Virilitatea lui era de-a dreptul o dezamăgire și o primejdie din fața căreia orice femeie ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un pumn de sare și dă în clocot. Încercă la următorul pas să fie calmă și să elimine din ea nesiguranța aceea care o bântuia de ceva vreme, cum că ar fi uitat-o Nicky. Își scutură capul involuntar ridicânduși bărbia mai sus, vrând cu tot dinadinsul să se debaraseze de astfel de gânduri negre care o torturau de ceva vreme. Aceste stări o indispuneau total. Cu cât reflecta mai mult asupra supărării ei, cu atât se simțea ca un milog
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se sugerează ruptură tranșantă dintre existența muncitorilor și cea a intelectualilor, din prima fiind excluse valorile spirituale. Structura poematica, sincopata este produs al narațiunii aparent realiste, obiective, dar întretăiate de elemente mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor și egal în felul în care la iarmaroc sub un capac de sticlă Marc Antoniu doarme curajos și nepăsător. Alături, regina Cleopatra. Sufletul lor nemuritor este un arc de ceasornic. Farsala, lume, lume, soarta unei regine și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și-mi scot mănușile de piele din buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, trăgîndu-mi-le din mers. Pe trotuar, în fața debitului de tutun, mă întîlnesc, ca de fiecare dată cînd ies de la Livia, cu același bărbat cu servieta sub braț și bărbia lăsată în piept. De pe trotuarul celălalt, trec strada printr-un loc nemarcat două femei cu copii mici în brațe, care se grăbesc să-i lase la creșa dintre blocuri, ca apoi să fugă să prindă autobuzul spre combinatul forestier. Neața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o soluție. Dacă nu se mai monta piesa, trebuia să treacă pe altă piesă cheltuiala făcută. Secretarul literar al teatrului stătea lîngă fereastră și privea strada umedă. Alături de el, călare pe un scaun, cu pumnii rezemați de spătar și cu bărbia pe pumni, referentul literar, cu care mă împrietenisem deja, clătina din cap a pagubă, aruncîndu-mi din cînd în cînd cîte o privire de parcă ar fi vrut să vadă dacă mai sînt prezent după atîta discuție. Era ora două noaptea, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
colțurile țării!... Și țărăncuța aceea, venită de pe lîngă Bîrlad, timidă și retrasă, Anișoara parcă o chema, pe care o necăjeam cu toții, spunîndu-i să nu mai jeluiască vaca lăsată acasă. Ea rîdea copilărește și-și ducea vîrful degetului la gropița din bărbie... Studentule, mai du-te și tu să te odihnești după-amiaza, cînd sînt libere ospătarele..., îmi spunea cîteodată nea Ionică Vâslea, arătînd cu privirea spre fete. ...Dar gîndul meu nu stătea decît la o bucătăreasă. Nu era atît de frumoasă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să pătrundă direct în suflet, cum au făcut-o ochii profesoarei atunci, seara tîrziu, cînd am stat împreună la aceeași masă. Chiar vreți s-o căutați? Mda... Mihai Vlădeanu, începe farmacista să surîdă, ducîndu-și instinctiv degetul arătător spre gropița din bărbie, prietena mea spune că, dacă sînteți același cu bucătarul de atunci, ați început deja să vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful arătătorului în gropița din bărbie. Anișoara! exclam eu, arătînd spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]