5,357 matches
-
lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se trântește într-un scaun și-și sprijină falca în palmă. Își plimbă degetele pe obraz : să se radă azi, să nu se radă... A amețit de vorbăria bătrânei și tot poveștile alea vechi ale ei ; când crezi c-ai scăpat, o ia iar de la capăt. De la o vreme, parcă vorbește din ce în ce mai mult, și tot atâta de mult mănâncă. Dar nici el, astăzi, nu-și găsește locul. Răsfoiește hârtia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-o pe frunte mult și poa’ să zică chiar că domnește. Că ăla care e om întreg știe să-și poarte de grijă singur, și ea știe, d-aia nu-i pasă ei nici de frig, nici de ploaie. O bătrână cu mănuși de lână fără degete trece pe lângă ea, târând un cărucior în care stă înțepenită o butelie de aragaz. Iote și la baba asta, își zice, câți ani o avea ? O s-ajung și io s arăt ca ea, Doamne ferește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu cât îi aducea omu ei, nu s-ar fi descurcat nici o săptămână. Dar nu mai are timp s-ajungă la ușa din spate a tramvaiului și, prin față, orice-ar fi, ea nu se urcă : nu-i atât de bătrână să se urce pe acolo pe un’ să coboară, prin față e coborârea, orice bucureștean știe. Ea știe, c-a mers și cu tramvaiu cu cai, cu vagoane galbene, care vara se schimba și avea perdele, și caii avea pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
moarte de om ? Nu era nimica... Ivona A rămas cu paltonul pe ea, numai vulpea și-a scos-o de la gât și a așezat-o pe fotoliu. Și-alături, pălăriuța ei gri de fetru. A rămas cu paltonul, ca să înțeleagă bătrâna că se grăbește : c-a intrat numai pentru cinci minute în casă, cinci minute doar, atât cât a rugat o. E-a nu știu câta oară când îi face aceeași figură : când o așteaptă, nu vine, și când e mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a spus : nu se face să te porți așa cu un om care de o viață îți intră în casă ! La vârsta ei, poți să știi cât timp are s-o mai ducă ? La urma urmei, nu-i decât o biată bătrână, căreia regimul i-a luat ce-a avut și viitorul n-are ce să-i mai aducă, în afară de necazuri. S-o fi lăsat să plece așa și să fi aflat pe urmă că a pățit, Doamne ferește, cine știe ce pe drum, ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am pornit-o împleticit înapoi, dar după câțiva pași m-am oprit îngrozit : o femeie ce am crezut-o moartă în prima clipă era culcată la pământ, întreagă, nici gemând, nici văitându-se, numai respirând precipitat, cu ochii holbați. O bătrână, ce putea să-i fie la fel de bine rudă sau doar un suflet milos, o veghea, ținând în poală un copilaș care, cu fața plină de lacrimi și muci și sugându-și două degete, adormise. Doi cercetași veniți chiar în urma mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au încercat să ridice femeia. S-au oprit însă, fie îngroziți de sângele ce i-a izbucnit deodată gârlă de sub fuste, fie de răcnetul ei neomenesc. Tot chinuindu-se să aprindă o lumânare pe care mereu i-o stingea vântul, bătrâna a trezit bietul copil care, privind nedumerit în jur, a început iarăși să urle. Am mers mai departe, pierzându-i din raza vederii mele, cu sufletul sfâșiat. De ce, Doamne ? De ce ? îmi venea să urlu spre cerul de un albastru strălucitor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sănătatea, astea dacă le-ai pierdut, înapoi nu ți le mai dă nimeni ! Și așa rămâi, să n-ai cin’ să te apere și la cin’ să te plângi, și cin’ să te crează ! Ș-acu, cât mă vezi de bătrână, da dacă-mi vine asta în gând, odată mă pornesc... Ce faci, Vico, dai apă la șoarici ? zice-al meu când mă vede. D-aia te țiu și pe dumneata așa bine minte, du-te, Vica, mi-a spus madam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru cafea ! Ei, lasă, numai o gură ! Uf, ce miros dezgustător ! De muced, de gaz ! Săraca, a avut intenție bună, dar... Din păcate, toate hainele ei miros așa, după ce pleacă trebuie să aerisesc în urmă ! Este și ea o biată bătrână, și n-a mai găsit alte soluții ca să lupte cu mizeria ! Soluția ei higienică este gazul, soluția ei medicală e carbaxinul, și așa mai departe ! De fapt, dacă te gândești bine, este o originală, probabil de aceea ține la mine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
respectat aceste tradiții și preferă să meară la discotecă. Îmbrăcămintea pe care aceștia o purtau era diferită de cea actuală: purtau costume naționale formate din ie, fustă, pestelcă și bundiță (femeile) și ie, ițari și opinci (barbații). Aceste cuvinte aparțin bătrânei Dobîrceanu Florea în vârstă de 89 de ani .A fost intervievata în data de 01-11-2008. Interviu: Istrate Ștefan,postul Sfintelor Paști îl tin tot, iar miercurea și vinerea țin post negru. În Săptămâna Mare merg la biserică și mă spovedesc
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
pașnică, banală, dar care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu’, parcă a pățit ceva Îngrozitor. Unde naiba e toată lumea? Ceva nu e În regulă, Îmi amintesc de aerul speriat al lui taică-meu, văzînd orașul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toți fără să se obosească și face remarci liniștitoare, din care Îți poți imagina orice. — Mamaie, acum am scos-o și n-o să te mai supere. Doar dacă nu cumva o să-ți crească alta. Mă Întorc puțin să văd reacția bătrînei. Nu are una, e inertă. După cum arată, o mînă de om, mă Întreb dacă chiar au avut ce să scoată din ea. Se oprește o clipă la patul meu, dă din cap incredul, apoi o ia spre ușă: — Fie ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plină cu lapte, nu știa să le mulgă, că oile se mulg prin spate și ele se speriau, făceau ca dracu’. Am rămas acolo un an. Îmi amintesc și acum gustul de ciorbă de praz și de turte de mălai, bătrîna Învățase să gătească oltenește. Prin octombrie, rușii erau În București, se schimbase... practic se schimbase totul. Bătrînului, care cred că În sinea lui spera c-o să ne putem Întoarce acasă, la gospodăria noastră și la pămîntul nostru, că am lăsat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa e. Robin Osmore n-a fost îndrăgostit nebunește de ea? — Zeci de bărbați au fost. Dar asta s-a întâmplat acum o sută de ani. Și nu Robin Osmore, ci tatăl lui. Ca să-ți dai seama cât e de bătrână. Dar nu arată. — Visez la vremea când Alex va ajunge o epavă, o băbuță patetică, cu mințile rătăcite, de care va trebui să avem grijă. Dar nu prea întrezăresc asemenea perspectivă. — Ți-ar părea rău dacă s-ar întâmpla așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gloria doamnei Belton apusese și până și Dianei îi putea fi acum milă de ea. După un raid al poliției (circulaseră unele zvonuri despre trafic de droguri), doamna Belton își vânduse casa cea elegantă și acum avea un aer de bătrână șleampătă și neglijentă. Diane se așezase în grădină sperând să-l zărească pe George, pe care ținea mult să-l întâlnească în acea zi. Dispozițiile date de George prevedeau să nu schimbe niciodată între ei vreun cuvânt sau vreun semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o singură, s-ar mai îndura și el să încalce regula. Oricum, de îndată ce se așezase, sosise și doamna Belton, și apoi preotul. Șezând lângă Diane și aplecându-se, peste ea, spre doamna Belton, părintele Bernard încerca s-o convingă pe bătrână să vină la biserica lui. — Vino la slujbă, doamnă Belton, e frumoasă, ai să vezi. — N-am pus niciodată piciorul în biserica dumitale. Ba nu, am fost pe acolo. E ca un bazar. Doamna Belton, era protestantă. — Dacă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi cu totul altă ființă. Preotul rosti cuvintele de încheiere a slujbei. Urmă o tăcere și apoi un vag fâșâit când membrii congregației se ridicară în picioare. Participanții, care se răspândiseră în diverse locuri din biserica uriașă, erau următorii: bătrâna domnișoară Larkin, rudă îndepărtată a „faimosului“ pictor; o domnișoară Amy Burdett, care cânta - cam tărăgănat - duminicile la orgă, doamna Clun, văduva care ținea „Boutique Anne Lapwing“ (Anne era doar o figură fictivă), un tânăr Benning, sosit recent în localitate ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cunoștea pe Pearl din vedere. Pearl fusese să-și viziteze mama adoptivă, care locuia în Kilburn și care-i scrisese, cerându-i bani. Ar fi putut să-i expedieze banii prin poștă, dar Pearl hotărâse să se ducă personal la bătrână, în mare parte pentru a-și etala bunăstarea și actualul ei mod de viață sofisticat. Mama adoptivă își făcuse un titlu de glorie din a nu se arăta interesată de viața lui Pearl. În schimb își plângea tot timpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea decât să întindă mâna și să o decreteze. Nu avea decât să intre în salon, să se așeze alături de Alex și să-i spună: „De acum înainte trebuie să luăm masa împreună, de acum înainte nu suntem decât două bătrâne care trăiesc sub același acoperiș“. Dar era ea în stare să facă asemenea lucru? Ruby se vedea făcându-l, dar nu putea vedea ce o să urmeze. Nu-i trecea prin minte că Alex i-ar putea cere să plece. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex prin ușa deschisă a camerei de zi și veni repede spre ea, cu brațul întins. Alex se cutremură și se trase un pas îndărăt, pe urmă luă scrisoarea pe care i-o întindea Ruby. Un moment, avusese senzația că bătrâna ei servitoare se repezea spre ea ca s-o lovească. Impresia fusese atât de puternică, încât nu avu puterea să rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby i le inspirase. Nimic n-ar fi împiedicat-o să ia mâna lui Ruby în mâna ei și să-i spună: „Ruby, dragă, suntem împreună de foarte multă vreme, încă de pe când eram copii, și acum am ajuns amândouă bătrâne. Vino să stai de vorbă cu mine. Nu te teme. Ești înspăimântată? O să am grijă de tine, n-am să te părăsesc“. Alex se întrebă: „Oare știe că am de gând să plec? Ea are un al șaselea simț sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pus prompt în mișcare pe Mike Seanu ca să descopere cât mai mult, sugerându-i, între patru ochi, s-o tragă de limbă pe Ruby. „Licheluța“ era țigan de origine. Ba chiar (după cum știa Gavin Oare) rudă de departe cu Ruby. Bătrâna servitoare, care n-ar fi deschis gura în fața nimănui altcuiva, și-a dezlegat limba în fața acestui băiat, de care era mândră. Seanu, instructat de șeful lui, o luase la întrebări de felul: „Așadar, e adevărat, nu-i așa, ceea ce vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de un afiș cam ca ăsta la moara din cartier de la mine, unde mă duceam o dată pe săptămână să macin o pungă cu porumb. Da' asta, hăt cu ani în urmă!... Ducu n-a mai stat s-o asculte pe bătrână. A ieșit în noaptea de afară. Trecuseră aproape cinci ore de când se întorsese de la râu cu legăturica plină cu peștișori. Noaptea a avut un vis. Se făcea că maică-sa răsturnase batista cu pești într-o cratiță cu apă. Grămăjoara
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apă, bătrânul urca anevoie acea scăriță, mult mai anevoie decât ar fi putut-o face tata în ultimele sale zile de viață. În rest, se înmulțea, se pare, familia paznicului de construcție neterminată. Mai întâi am zărit, în treacăt, o bătrână. Apoi a apărut o tânără o femeie simplă, de la țară, care poate că era fiica celor doi vârstnici. De fapt, nu mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de fier, cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O bătrână în fulgarin, corpolentă, pleca pe poarta împrejmuirii improvizate scoțând cercul de sârmă de deasupra, care ținea loc de zăvor. Nimic n-avea culoare pe toată întinderea aceea unde bălăriile năpădiseră în mare parte rămășițele de materiale de construcții. Se strecura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]