4,306 matches
-
grele la care erau supuși, precum și dărilor împovărătoare, mulți din locuitorii satului s-au refugiat în Moldova. Mai tarziu, în 1848, oamenii boronului l-au obligat și pe preotul satului, N. Handrea să ia calea Moldovei. Datorită aceluiași tratament din partea baronului, alți locuitori ai satului au ales calea haiduciei. Cel mai cunoscut dintre aceștia a fost Pavel Handrea. Acesta, precum Pintea Viteazul, și-a format o ceață de 12 flăcăi, împreuna făcându-și veacul haiducind în împrejurimile Topliței, având ca si
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
și arestat. A fost dus la Ditrău Praid și apoi la închisoarea din Târgu-Mureș, unde a fost condamnat și ucis mișelește împreună cu viceprefectul Moldovan, în drum spre Sângeorgiu de Mureș 6. În această perioadă o parte din teritoriul comunei aparținea baronului Bánffy, ce-și avea castelul în localitatea Toplița, la 20 km în estul localității Lunca Bradului și o altă parte aparținea baronului Kemeni din Brâncovenești, nobil român maghiarizat. Locuitorii comunei erau iobagi pe domeniile acestor baroni. După anul 1848 din
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
viceprefectul Moldovan, în drum spre Sângeorgiu de Mureș 6. În această perioadă o parte din teritoriul comunei aparținea baronului Bánffy, ce-și avea castelul în localitatea Toplița, la 20 km în estul localității Lunca Bradului și o altă parte aparținea baronului Kemeni din Brâncovenești, nobil român maghiarizat. Locuitorii comunei erau iobagi pe domeniile acestor baroni. După anul 1848 din marile proprietăți latifundiare s-au defalcat o parte din păduri, din care s-au constituit composesoratele urbariale ce au intrat în proprietatea
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
din teritoriul comunei aparținea baronului Bánffy, ce-și avea castelul în localitatea Toplița, la 20 km în estul localității Lunca Bradului și o altă parte aparținea baronului Kemeni din Brâncovenești, nobil român maghiarizat. Locuitorii comunei erau iobagi pe domeniile acestor baroni. După anul 1848 din marile proprietăți latifundiare s-au defalcat o parte din păduri, din care s-au constituit composesoratele urbariale ce au intrat în proprietatea foștilor iobagi, restul rămânând în proprietatea vechilor stăpâni 7. În baza legilor IV,V
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
sau "Soósmező", în germană "Salzfelden") este un sat în comuna Oituz din județul Bacău, Transilvania, România. La începutul secolului al XIX-lea (1821) se propunea împăratului Francisc (Franz) I (1792-1835) întemeierea unui sat grăniceresc la importanta vamă a Oituzului de către baronul colonel Pulzer de la serviciul geografic maghiar care în anul 1821 cartase zona pentru întocmirea unei hărți. Găsind regiunea prielnică pentru așezarea acestui sat, împăratul Franz emite un ordin în cancelaria imperială de la Viena, prin care în 1823 ia ființă Satul
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
dacice și epocii romane. Primele documente care vorbesc despre acest teritoriu apar în secolul al XII-lea în anul 1228 și 1230 (în anul 1228 Andrei al II-lea, regele ungariei, dăruiește lui “Dionisie” marele vistier, moșia Saplac, confiscată de la baronul Simion. Pe teritoriul acetei moșii se aflau și satele Șieuț, Rustior Sebis și Lunca. În aceste documente se amintește de râul Șieu. În documentele din 13 mai 1319 când Carol Robert, Regele Ungariei restituie magistratului Simion satele și moșiile sale
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
p. 666. [7] Vasile Pârvan, "Getica. O protoistorie a Daciei", p. 329. [8] Ioan Nestor, "Der Stand der Vorgeschichte forschung in Rumänien", p. 120. [9] Roska Marton, "Erdely Regeszeti Repertoriuma", vol. I, p. 249-250; Kurt Horedt, în "Mitteilungen aus dem Baron Brukenthalisches Museum, "IX-X," "Sibiu, 1944, p. 100-109; Dorin Popescu, "Die fruhe und mittlere Bronzezeit in Siebenburgen, "p. 132. Dorin Pintilie, Mariana Pintilie, Comuna Alma - studiu monografic complex, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2014, ISBN 978-973-7709-84-4
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
stabilirii lor este definitiv sfârșit. La orice încercare de a-l reîncepe, în numele întregului neam românesc, eu răspund: Nu! Nu! Niciodată!". Construirea căii ferate Sărmășag-Șimleu Silvaniei a determinat un avans al Șimleului comparativ cu Crasna. În anii 1925-1930, datorită influenței baronului Banffi, a început un proiect de construire a unei linii de legătură Șimleu Silvaniei-Huedin, prin Crasna și Stârci, linia urmând să traverseze Meseșul pe Valea Ragului. Datorită crizei economice proiectul a fost abandonat. În urma Dictatului de la Viena, Crasna intră în
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
mai 1530, conventul din Cluj-Mănăștur întabulează moșia Marinului călugărilor de la Nușfalău. Regina Elisabeta îi scutește pe iobagii din Marin de dări față de călugări. Aceeași sursă precizează că “în 1566, regele Ioan al II-lea cedează o parte a moșiei Marinului, baronului Bánffy Ștefan. La 3 mai 1563, regele Mathia dă Marinul, Bathoreștilor. Mănăstirea o dăduse mai înainte”. Voievodul Transilvaniei, Bathory Ștefan (1571-1575) încheie un contract, în anul 1571, cu Bathory Kristóf, baronul Bánfi Lupu și Bánffy Kristóf, cu privire la împărțirea moșiei Marin
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
al II-lea cedează o parte a moșiei Marinului, baronului Bánffy Ștefan. La 3 mai 1563, regele Mathia dă Marinul, Bathoreștilor. Mănăstirea o dăduse mai înainte”. Voievodul Transilvaniei, Bathory Ștefan (1571-1575) încheie un contract, în anul 1571, cu Bathory Kristóf, baronul Bánfi Lupu și Bánffy Kristóf, cu privire la împărțirea moșiei Marin. În 1575, se menționează că Nagy Petru de Cuzdrioara (localitate lângă orașul Dej) se împotrivește împărțirii acestei moșii baronului Bánfi Paul. Primul document istoric care se referă în mod expres la
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Bathory Ștefan (1571-1575) încheie un contract, în anul 1571, cu Bathory Kristóf, baronul Bánfi Lupu și Bánffy Kristóf, cu privire la împărțirea moșiei Marin. În 1575, se menționează că Nagy Petru de Cuzdrioara (localitate lângă orașul Dej) se împotrivește împărțirii acestei moșii baronului Bánfi Paul. Primul document istoric care se referă în mod expres la satul Marin este “Vechiul privilegiu al libertății” de la 1539 .“Privilegiul” sau ”libertatea” colonilor din Marin, cuprinse în acest act, nu sunt altceva decât stabilirea sau restabilirea sarcinilor feudale
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
dată, numărul caselor din Marin era de 60, numărul familiilor de 66, iar totalul populației era de 436 de persoane. În legătură cu proprietarii satului Marin din sec. XIX: În 1808 au fost recenzați membrii familiilor nobile, a proprietarilor, groful Bánffy și baronul Bánffy din Marin. În total au fost 7, în mâna cărora erau în total 51 de sesii iobăgești vechi și 17 sesii iobăgești noi. Cele mai multe sesii le avea groful Bánffy Gyorghy (13 vechi și 5 noi). Baronul Bánffy János avea
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
groful Bánffy și baronul Bánffy din Marin. În total au fost 7, în mâna cărora erau în total 51 de sesii iobăgești vechi și 17 sesii iobăgești noi. Cele mai multe sesii le avea groful Bánffy Gyorghy (13 vechi și 5 noi). Baronul Bánffy János avea 13 vechi. Mărinanii au fost implicați și în mișcarea memorandistă din 1892, prin preotul din Marin, Laurențiu Sima, care a fost desemnat delegat la Conferința națională a românilor din Austro-Ungaria, din partea cercului electoral Zalău. Ședința s-a
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
pe Valea Solonei, înspre Solona, Teștioara și Văleni. În diferite anale și arhive se pomenește de satul Surduc pentru prima dată în anul 1544 sub numele de „Naghzurdoc”. Se presupune că zona aceasta a Transilvaniei era condusă de un anumit "baron", care și-a stabilit reședința în partea de nord-vest a satului Surduc (zonă denumită azi "Bărc"). Numele satului este cuvânt de origine slavonă "surdec", însemnând „cot”. Având în vedere că Someșul face cea mai mare cotitură în cursul sau în dreptul
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
fost transferate clasele V-VII la Școala Stamate. Tot la Stamate, urmau cursurile elevii satelor Bănești, Cotu Dobei, Fântânele. În anul 1950, elevii școlii învață în clădirea conacului boieresc, un local spațios, amenajat în curtea fostului proprietar al moșiei Bănești, baronul Jean Kapri. Din acest an, Școala Bănești devine școala de centru, unde învață elevi din clasele V - VIII din toate satele comunei. În anul 1972 în satul Bănești, care se află aproximativ în centrul geografic al comunei, se dă în
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
legile științei heraldicii. Coroană murala cu un turn de argint semnifică faptul că așezarea este comună. Stema comunei conține un tei auriu dezrădăcinat (amintește de evenimentul din 13 iulie 1873, când au murit 7 oameni împușcați de jandarmii aduși de baronul Michael von Kapri) și doi căi argintii afrontați, ca simbol al ocupației locuitorilor. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie), prima construcție bisericească a fost ridicată cu ajutorul „poporenilor” în 1775, construcție din lemn de stejar și brad, acoperită cu șindrila
Comuna Calafindești, Suceava () [Corola-website/Science/301937_a_303266]
-
lui Ivan Caprii, pentru 1300 lei, o treime din jumătatea satului Măriței, pe care o aveau moștenire de la răposatul Nicolai Totoescul, moșul lor. Cronica bisericii din Satul Mărițeia Mare consemnează o legendă interesantă despre numele așezării. Astfel se arată că: "„Baronul Cârstea a avut numai o singură fiică cu numele de Maria, care a moștenit averea tatălui ei. După numele Maria se numește și enoria această Măriței.”" Cronica mai precizează și modul cum a fost mutată populația din vechea sa vatră
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
numai o singură fiică cu numele de Maria, care a moștenit averea tatălui ei. După numele Maria se numește și enoria această Măriței.”" Cronica mai precizează și modul cum a fost mutată populația din vechea sa vatră în actuala: "„După ce baronul Cârstea prefăcu locurile pământului...și le-a împărțit pământ și pentru aceasta trebuiau oamenii să facă boierescul”". La sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost construită o biserică de lemn pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești. Sătenii din Mărițeia Mare
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
Viena a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Iosif al II-lea, pentru "grecii și valahii de religiune neunită" din capitala imperială. Lăcașul a fost renovat și extins la mijlocul secolului al XIX-lea pe cheltuiala baronului Gheorghe Sina, de origine aromână. Palatul Schönbrunn a servit din secolul al XVIII-lea până în 1918 drept reședință de vară a Casei de Habsburg. 45 din cele 141 de camere ale castelului sunt deschise publicului larg spre vizitare. Printre acestea
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
prin care împiedică fărâmițarea pământului; fiul sau fiica cea mai mare vor moșteni tot pământul, ceilalți copii își vor împărți între ei bunurile mobile. S- renunțat la titlurile tradiționale cum era cel de "boier", adoptându-se cele de "conte" și "baron". A încurajat traducerea în rusă a unor manuale cu subiecte practice ca aritmetica sau astronomia și a înființat școli de matematică și navigație, construcții civile, chirurgie, minerit. La sfârșitul domniei, avea în plan înființarea Academiei de Științe. A introdus obligativitatea
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
Jenny) Wesselenyi de Hadad (1810-6 iulie 1882). Ceilalți copii sunt: Josef (1816-30.03.1880), Elodin (născută în anul 1816 și căsătorită cu Maximilian (Miksa) Wimmer, Alexandrina (decedată în Aruncuta la data de 3 martie 1837 și Johanna Karacsay, măritata cu baron Laszlo Wesselenyi de Hadat (1812-1871). Contele Karacsay Sandor (bătrânul) a deținut funcții importante, respectiv Vicecomite în comitatul Cluj, Comisar Gubernial și Președinte al Tribunalului Marțial din Cluj în timpul Revoluției de la 1848, membru în Dieta de la Cluj. Pietrele funerare ale lui
Ardusat, Maramureș () [Corola-website/Science/298636_a_299965]
-
cu filozoful Roger Bacon (1214 - 1294). A fost Procuror General și Lord Cancelar al Angliei. Bacon a fost numit și creatorul empirismului. A fost înobilat în 1603 (fiind primul om de știință care a primit titlul de cavaler), si creat Baron Verulam în 1618 și Viconte Sf. Alban în 1621. A murit de pneumonie în timp ce studia efectele de congelare pentru conservarea cărnii. La scurt timp după înmormântarea acestuia, peste 30 de minți strălucite au adunat 32 de elogii ce au fost
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
intentat împotriva lordului și contesei Somerset pentru otrăvirea lui Șir Thomas Overbury. 9 iunie-este numit Privy Councillor. Intra în grațiile ducelui de Buckingham 1617 7 martie-Este numit lord păstrător al Marelui Sigiliu. 1618 Ianuarie-Este numit lord cancelar. 12 iulie-Este înnobilat baron de Verulam. Participa la procesul împotriva lui Șir Walter Ralegh, condamnat și executat. 1619 Implicat în procesul împotriva lordului Suffolk. Moare regina Anne. 1620 12 octombrie-publică "Instauratio magna" [IM], cuprinzând ""Praefation"", "Distribuțio operis" [DO], "Novum organum" [NO], "Parasceve ad historiam
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
-și schimbe părerea; și atunci se dovedește neîntercut de abil în forțarea textelor pentru ca să împace făgăduințele cu dorințele. "Vrea să fie legal -observa un contemporan de-al lui-, dar el declară legal tot ce-i convine". Când a izbucnit revolta baronilor, a înțeles că a trecut timpul despotismului în Anglia și că singurul mijloc de a consolida monarhia va fi de aici înainte sprijinirea ei pe noile clase în creștere. Irascibil, orgolios, încăpățânat, uneori dur, dar muncitor, onest și destul de rațional
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
din pricina Gasconiei. Atunci, Eduard a intrat cu oastea sa în Scoția și l-a făcut prizonier pe Balliol. Impuse Scoției acele legi engleze care-i erau dragi și pe care le admira. Se izbi de o rezistență neașteptată, nu din partea baronilor, ci a poporului scoțian, care, sub conducerea unui cavaler, William Wallace, se răsculă. În 1305 Eduard se crezu stăpânul întregii țări, dar în 1306 Robert Bruce răsculă din nou Scoția și fu încoronat la Scone. Regele Angliei era bătrân, infirm
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]