4,015 matches
-
dintr-asta mustrătoare, un șir de diatribe la adresa „complotiștilor“. Cu personajul Ionuț Popa nu te plictisești niciodată. El e genul de individ care nu se înfoaie ca un curcan în fața camerelor de luat vederi. Deși își știe bine rolul atunci când becurile se aprind. Ionuț Popa nu îți aruncă, din demi-vole, citate din Habermas sau din Nicolae Iorga. Nu s-a reinventat filosof sau istoric peste noapte, nu l-am auzit niciodată declamând fraze fără punct din domenii paralele cu acela în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
mult umor. Abia apoi vin chestiile grele, pour les connaisseurs: interpretările de toate tipurile, cât de lipsit de erotism poate fi un corp gol, puterea noastră este umbra noastră, idee pe care s-o sugerezi jucându-te doar cu un bec pe care îl bâțâi în dreptul unei burți proeminente și, desigur, ce vrea fiecare să înțeleagă. Eu am văzut în tot acel joc cu a face ce tocmai am scris o lecție de teorie lingvistică și da, mi-a plăcut. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
face ce tocmai am scris o lecție de teorie lingvistică și da, mi-a plăcut. Un fel de punct zero al literaturii pentru dans Patru persoane goale (un bărbat și trei femei) pe o scenă întunecată, luminată doar de un bec mânuit de cea mai în vârstă dintre ei. Aceasta tocmai a scris cu cretă albă pe peretele negru din spate Thomas Edison. Cea de-a doua femeie va scrie Stravinsky Igor și până spre final va fredona ceva din Stravinsky
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
felul cum îi demolam susținerile, ținând-o una și bună, că nu ne mințise cu nimic în sesizarea inițială. Atunci, am decis să apelăm la ultima soluție: efectuarea unei reconstituiri. Pentru realizarea măsurii, am stabilit cu certitudine, în prealabil, ce becuri luminau - la ora susținută de bătrân - piața unde locuia acesta, faptul că, în seara respectivă, cerul era senin, precum și ora la care trebuia să întreprindem reconstituirea, având în vedere că trecuse mai mult de o lună de la data întâmplării. Cu
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
restaurant aflat la trei stații de tramvai. La fel de bine am putea decide să tragem apa la closet doar la fiecare a doua sau a treia folosire - ca să atragem atenția (prin miros, desigur!Ă asupra penuriei de apă potabilă din Africa. Becurile stinse vreme de o oră mi se par o formă de deresponsabilizare. Le-am stins, mi-am făcut datoria de cetățean și mi-am amorțit conștiința o bună perioadă de timp. Iar când apare o problemă reală, serioasă, gravă, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
este omul mai liniștit, mai eliberat de povara cumpărăturilor? Când magazinele sunt pline, când mărfurile le găsești din abundență, la orice oră din zi și din noapte - sau, dimpotrivă, când nu se găsește nimic, când cele mai elementare produse (de la becuri la hârtie igienică și de la pâine la ulei) se cuceresc prin ore și ore de stat la cozi? Când simte omul obișnuit, ca și academicianul, presiunea lucrurilor, a obiectelor, a „materiilor“ pe care ar vrea să le cumpere? În ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
șocată crezând că am nimerit din greșeală în toaleta privată a președintelui. În contrast cu sala de recepție, care era făcută după tiparul unui vechi club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri de jur-împrejurul oglinzii ca o masă de toaletă Bauhaus. Ușile de la toaletă erau din sticlă gri opacă - cel puțin speram eu să fie opace - și chiar și toaletele arătau ca și cum numai o persoană extrem de vulgară ar îndrăzni să facă ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu mâna lui pe scriitorii transnistrieni de limbă română, În 37-38 - moldovenească” Îi spunea, cei din „Republica Autonomă” alcătuită În 1924... Numai că acest „veteran”, după ce-i crescuse pe puțoii fugiți peste Nistru la ei, În Raiul Sovietic - călcase pe bec, fluierase În biserică, dracu să-l știe, sau doar Îi venise și lui rândul la abator: fusese Împușcat, ori numai trimis În Siberia... De unde să știu eu istoria-partidului lor? Și de unde să știe bietul Sapșa rămas cu cultura generală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îmi amintesc... o purta de multă vreme. Era bun mecanic și deseori În loc de salopetă purta pelerina cînd lucra pe sub mașini. I-am cerut brusc taximetristului să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de căști fosforescente repetau la infinit aceeași mișcare anostă. — Hai, coboară și răcorește-te! Cred că știi de ce. — De unde să știu? spuse el, trăgîndu-se Îndărăt neîncrezător. Tocmai eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în luna decembrie, 70 la număr, fac o cruce uriașă, din peste 200 de candele. Marți, 18 dec. Miracol! Primesc pe email de la o adresă necunoscută un brad făcut de Józsi din cărți, plantat într-o pădure și împodobit cu becuri luminoase. Spre miezul nopții, zarvă mare pe stradă: chiuituri, cântări, clacsoane. Ies la geam și am senzația că visez: zeci de moșcrăciuni defilează în pas săltat pe bulevard. Miercuri, 19 dec. Alexandra din Montreal, tânăra a cărei poveste cu mărșăluitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează cu greu listele de "Plecări" și "Sosiri" afișate lângă ușa care nu se închide bine și are un geam spart. Ceea ce constată nu este de natură să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este important pentru o „inimă”: banca la New York, marina și industria între Boston și Chicago, trecând prin Baltimore, Detroit și Philadelphia. Numeroase alte invenții de importanță majoră, venite în cea mai mare parte din Europa, se dezvoltă aici: printre ele, becul cu filament și fonograful lui Thomas Edison, precum și telefonul, invenție a unui emigrant italian exploatată comercial în Statele Unite în 1877, cu doi ani înainte de a fi introdusă și în Franța. Spre deosebire de toate celelalte mari puteri potențiale și de toate „inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea, lângă oaspete, se apleca din când în când și apuca brațul bărbatului încercând să-l tempereze. Discuția era destul de avansată în momentul în care apăruse Carmina, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai pe punctul de a porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe aprinse veioza de pe birou și atunci Carmina observă chiar deasupra brațului canapelei o tapiserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prietenei tale. Sunt convins că o să se bucure, a spus el. — Mulțumesc, i-am răspuns. Era o tăcere mormântală în cămin. Steagul fusese coborât și în cantină se vedea lumină. Deoarece nu prea era nimeni prin cămin, mai funcționau doar becurile de pe partea stângă, dar mirosul de mâncare ajungea până la mine. De data aceasta mirosea a tocană. Am luat borcanul și m-am dus pe acoperiș. Nu mai era nici picior de om acolo. Cineva își uitase pe frânghia de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lungă... prea lungă pentru o singură întrevedere. — E[ti o adevărată Șeherezadă. — Dacă ar fi după mine, nu te-ai mai întoarce la Tokyo, spuse ea, râzând. Ne-am întors pe același drum pe care venisem. Lumânarea se stinsese și becul din cameră nu ardea. Ușa de la dormitor era deschisă, veioza aprinsă și lumina ei palidă se revărsa în camera de zi. Naoko stătea pe întuneric. ~[i pusese un halat bleu [i-[i ridicase gulerul. Ședea pe canapea cu genunchii lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins o mână mare cât pentru doi. — Knisch, nu te-am văzut de un secol! Fruntea Îi lucea În lumina becului de deasupra ușii. Niște molii executau un dans sălbatic În lumina goală. — Ce se Întâmplă pe-aici? La Crama Albastră rareori se Întâmplă ceva și dacă, ocazional, se Întâmplă totuși ceva, niciodată nu e de bine. —Rigoberto cântă. Gertie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răbdare, vă rog, și ultima bobină va fi În proiector. M-am răsucit și mi-am dat seama că estimase corect: cu un sunet Încordat, capătul filmului se strecură În proiector. Era doar o chestiune de secunde Înainte ca lumina becului să pătrundă prin celuloid. Am Închis proiectorul din instinct. Abia după ce scoase un oftat scârbit de ușurare, am realizat că spectatorii Își dăduseră seama de prezența unui oaspete nepoftit În camera de proiecție. Stegemann cel puțin părea s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dădu din cap Înțelegător de-acolo de unde stătea, În fața unei lămpi care radia, mare cât un soare. Diferite umbre Îi alunecau pe față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-am putut să Închid ochii. În globul său dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-am putut să Închid ochii. În globul său dur de sticlă stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât se poate de periculos. Treptat, mi-am dat seama că nu doar părea, ci chiar era o insectă țintuită. Era clar că becul lumina atât de febril, pentru că larva se zvârcolea din cauza durerii. Cu cât o contemplam mai mult, cu atât mi se părea o copie a monstrului care tocmai a fost scos din mine - dar mai mică cu câteva numere. Osram, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva puternic - o combinație de mirodenii, lemn și iasomie. Părul negru Îi cădea pe umeri În bucle ce-ți luau ochii, dintre care unele erau scoase În evidență cu o substanță atât de strălucitoare, că ori de câte ori făcea o mișcare sub becurile cu halogen părul ei strălucea. Armanoush s-a uitat la ea cu gura căscată, Înțelegând pentru prima oară teama și admirația pe care-și Închipuia că Asya le simțise față de mama ei pe când era copil. Înăuntru era ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nehotărâtă. Se simțea asta În vocea ei. Trebuia să Încerce, pe cât posibil, s-o deposedeze de arma pe care o deținea, să deconecteze explozibilele. „Să le deconectăm“, Își zise el. „Hai să deconectăm explozibilele și să le dezamorsăm.“ Numaidecât, toate becurile roșii se stinseră. „Nu-i rău deloc“, Își spuse Norman, inundat de un val de plăcere. O clipă mai târziu, luminile roșii se reaprinseră. — Nu-ți merge, Norman, spuse Beth. Cu mine nu-ți merge. Eu pot să lupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]