10,418 matches
-
a avut un rost Căci te veghez, de la Casa Armatei Ador plimbările de caldă toamnă În zori, la prânz, ori la lăsatul serii Ținându-mă la braț cu a mea doamnă Pășim domol, pe Bulevardul Gării. Gradina Publică fiind o blândă mamă Ne-adăpostea pe toți, în loc umbrit Ca pe tablou o voi păstra în ramă Știind că am acordul ei tacit De te voi părăsi, nu-mi va fi bine Dar o voi face, doar călătorind Cu mare dor am
FOCSANI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353413_a_354742]
-
NU EXISTĂ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Centauri croncănesc în ploaia de mătase În inima cioplită se-nghesuie grimase Pe malul plin de faguri și temătoare vise Se-apleacă sălcii blânde, cu priviri nestinse Săgeți de întâmplare-și croiesc drum înțepat Cu vârfuri pișcătoare de-un ultim, trist, păcat Iubirea e poveste, iubirea nu există În plânsul meu de cântec sunt singura solistă E marginea din viață, e buza spre-al
IUBIREA NU EXISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353440_a_354769]
-
să mai șterg bulionul, care îmi curgea liniștit și călduț din aspirator și din buzele terciuite pe covorul roșu (hm! ce ironie!), pentru că așteptam să mă lovească din nou malacul. Deja strânsesem din dinți și din buci, când: ‒ Lasă-l, Blândule! se auzi un glas cald și molcom, venit de undeva din spatele uraganului dezlănțuit. ‒ Am înțeles, to’a’șu’ colonel, se execută executantul și se așeză pe un scaun, lângă soba din birou, ștergându-și chelia transpirată cu un batistoi cadrilat
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
acesta a continuat la fel de calm: ‒ Să nu fii supărat pe Blându! El își respectă profesia și execută sarcinile primite cât poate de bine. E adevărat, uneori pune prea mult suflet. Azi a fost cam obosit, că altfel... Nu-i așa, Blândule? ‒ Ba da, to’a’șu’ colonel, îi răspunse profesionistul. ‒ Vezi? ‒ mă luă de martor colonelul. Ți-am zis?... E obosit... Cu evenimentele din ultimele zile, a avut de muncă non-stop, săracul Blându! Ieri, de exemplu, a convins în felul lui
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
apoi invenții tehnice, azi foarte obișnuite, acest om numit poet încă pictează Viața Ideală, ceea ce fiecare om are implantat în el ca un cip al Perfectului pentru viața proprie, pe care fiecare o urmează sau ba. Poetul este un ‘’dirijor’’ blând, neinpunător și cu atât mai puțin dominator. Poetul sugerează cum trebuie să faci ca să trăiești, să iubești, oferind o paletă largă de simboluri, metafore, idei superbe și întocmai că nu spune precum filosoful că există numai o anumită cale de
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
nevoia hrănii de inspirație având, În nevoi, aspirații și tot ce-i omenesc, Cam și peste nevoiile de bani, ei plutesc.. Valorile lumii acesteia nu-l ademenesc, Izvoarele iubirii e tot ce-n el vorbesc, Se-nalță peste patimi, albatrosul blând, Și-n al lui cer anii îl găsesc cu păr cărunt! (o poezie de Valerian Mihoc) Albatrosul - de Charles Baudelaire "Adesea, marinarii, spre-a-și alunga plictisul, Prind albatroși, largi păsări pe mările de fum, Care-nsoțesc alene corăbiile pe-abisul
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
după văcuța pe care o pierdusem. Undeva într-o poiană, m-am întâlnit cu un om îmbrăcat în alb, avea parcă un cearceaf pe el și pe cap purta ca domnitorii o căciulă aurită. - mă întreabă el cu un glas blând și binevoitor. - l-am întrebat eu, speriat de făptura lui în miez de noapte. - îmi răspunde el. Am rămas înmărmurit, cum adică eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu? - l-am rugat eu. Și m-a luat de mână și m-
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
repede la vaca mea care era legată în poiană, se urcă pe ea, confundând-o cu măgarul lui Brăican, și începu s-o călărească, zicând că el intră în Ierusalim ca un al doilea Cristos. Spre surprinderea mea vaca devenise blândă și se supunea stoic voinței lui. El își imagina Ierusalimul în acea poiană, făcea niște plecăciuni ca în fața unei imaginare mulțimi și recita tare din Psalmii lui David sau deborda cu o memorie uimitoare din Apocalipsă: Apoi venind către mine
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
Nicio altă țară din întreaga lume nu egalează Canada în politica de egalitate a drepturilor omului. Sigur că loc de mai bine este oricând, dar aici s-a atins gradul cel mai înalt la care a putut omenirea să ajungă. Blânda și buna Canada, așa cum îmi place să numesc țara mea de adopție, mi-a creat toate condițiile unui trai decent, fără să fi ridicat măcar un deget pentru ea, dar a recunoscut că i-am făcut un dar rupt din
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
Este puternic. La prima oră va trebui să-i dau telefon Iulianei s-o liniștesc... Da, despre transferul fratelui la secția de neurologie am uitat să o pregătesc. Să nu se sperie, biata fată... E grozavă! Frumoasă, cu suflet mare, blândă și răbdătoare, inteligentă... De ce oare am simțit că ascunde o tristețe adâncă? Nu, nu! Nu este cea cauzată de situația fratelui..., este ceva personal, special”, medita Eugen în timp ce-l examina cu privirea pe Iustin. Lidia Combei, asistenta de serviciu, îl
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
lasă mereu în jocul tău adormi te trezești mereu proaspăt cu un vers în vârful zâmbetului povestește-mi de tata de râu de câinii adunați de prin curțile oamenilor într-un marș liniștit tu cu bucata de pâine proaspătă azimă blândă coaptă în inima ta ei cu boturile întredeschide amușinând esențele câmpurilor aruncă-mi piatra odată și hai să îi schimbăm forma șotronul ne așteaptă s-a oprit ploaia nu crezi că ne-ar fi mai bine să ne sărim pătratele
ŞOTRON DE IARBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353511_a_354840]
-
În suflet piere-ndoială. Crucea mi-o duc cu credința, Ruga ne-ncetată, sperata, biruința. Se clatină adesea pasul, Trist, apăsător popasul. Și iar pornesc la drum pribeaga, Cu zbucium mare în desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori negri, nu-i soare. Mi-e dor de flori în roua scăldate, De o privire caldă, de bunătate. Mă-mbrățișeze un
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
Picteaz-o-n suflet ca-n altare. Fă ca iubirea mea să fie Precum o ploaie mult dorită, Când seceta din cei dragi mie Cu dragoste vrea domolită. Dă-mi flori de gând ca iasomia Să las miresme unde merg Și glasul blând ca ciocârlia Căci ce sădesc, asta culeg! Să-mi cânte inima duios Amprenta să o las de plec Că nimănui nu-i de folos De sunt doar umbră, unde trec! Referință Bibliografică: Rugă / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353548_a_354877]
-
trupul cu un nou strat de mândrie.... * * * La umbră mândrului și temerarului stejar,o clipă se așează.... Este un om,umil călător aflat pe drumul său spre un țel trecător și odihnindu-se secundă,ascultă versul frunzelor alintate de adierea blândă ce zidește din realitate,un templu al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
precum erai Prea „incomod” în lumea din afară, „Nepotolit” ca marea în furtuni, În iunie vin teii să te doară Și-n floarea nenuntită să te-aduni. Azi m-am visat cu tine...cine știe, Certându-mi versul mult prea blând și lin, Acum când scriu miroase-a veșnicie Și-a singur dor în cerul tău divin... Referință Bibliografică: Eminescu din dor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1620, Anul V, 08 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
EMINESCU DIN DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352786_a_354115]
-
invitație către un tărâm îmbibat de fericire.Și atras de această fericire,te îmbrățișez și dragoastea noastră țese-n jurul nostru,un cocon lucitor pe albul lăptos al zilei. Iar timpul trece și într-o zi de primăvară,cu soare blând și adieri balsamice,ne naștem în asta lume și suntem doi fluturi plutind deasupra ultimelor insule de zăpadă în timp ce,de pe munte,vântul aduce mireasma începutului iar noi plutim pe umărul vântului și parcă dansăm.... Ceasul electronic de pe noptiera,cu glasul
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
Acasă > Literatura > Proza > STRĂINUL Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Petale de parfum pluteau în aerul nopți iar adierea blândă a vântului ce mângâia realitatea,le purta și le împletea în părul Iuliei iar ea ofta de plăcere resimțind această noapte că pe un sărut orgasmic.Și stând întinsă pe asfaltul ce păstra căldură de peste zi,simțea cum vibrația autostrăzi
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
de ambele mâini și privindo admirativ. -Și mie mi-a fost dor de tine și în nopțile senine,priveam luna și vorbeam cu ea și de cele mai multe ori o întrebăm de tine. Pentru mine,de cele mai multe ori,luna era o blândă confidenta căreia îi împărtășeam toate secretele mele! -Acum nu mai contează,suntem împreună și-mi poți spune mie,toate secretele tale.Le voi asculta cu cea mai mare plăcere,te conduc la mătușa ta? -Nu-i o ideie bună! -De ce
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
din bucătărie,stinse lumină de pe hol și intră în dormitor și oprindu-se în centrul camerei,admira lumină luni ce se scurgea oscilând pe trupul Mariei și după ce trase draperiile,se întinse în pat,lângă Maria,bucurându-se de căldură blândă și plăcută ce izvora dintre cearceafuri.Și simțindu-se învăluit în plăcerea prezentului,nepătat de viitorul ce va veni că o condamnare la moarte,Aurel o îmbrățișa pe Maria și simțind respirația ei pe umărul sau,adormi dizolvandu-se în
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
viitorul ce va veni că o condamnare la moarte,Aurel o îmbrățișa pe Maria și simțind respirația ei pe umărul sau,adormi dizolvandu-se în realitatea iluzorie a viselor. * * * Soarele timid privea prin fereastră mângâind trupurile îndrăgostiților cu razele sale blânde încercând parcă să vindece rănile condamnări. Și simțind sărutul soarelui pe obraz,Aurel se trezi primul și simțindu-se pătruns de moleșeala,se întoarse cu fața spre Maria și îi săruta năsucul forțando să se trezească -Frumoasă din realitatea adormita
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
mai mult decât durerea provocată de aripa lui frântă. Parcă îi rupsesem și cealaltă aripă.... Indiferența și orgoliu meu rănise acel înger trimis de Dumnezeu în drumul vieții mele. Și am fugit, am fugit departe... dar privirea și vocea-i blândă mă urmărește necontenit. În fuga-mi neputincioasă uitasem ce înseamnă să fii Samaritean. Am uitat ce înseamnă să întind măna cu iubire și mi-am dat seama că egoismul îmi cuprinsese inima. Nu de mâna mea întinsă avea nevoie îngerul
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
îngerul pentru a-i alina durerile, ci de o vorbă iubitoare și afecțiune. De încurajare și înțelepciune. Iubirea era singurul medicament pentru a-i lega aripa ruptă. A fost trimis de Dumnezeu să mă întrebe prin vocea-i suavă și blândă: de când oare am devenit atât de inumană și egoistă când El, Creatorul, m-a creat cu o inimă plină de iubire? Și de atunci, inima îmi plânge. Plânge căci darul trimis de Dumnezeu uneori nu știm să-l prețuim îndeajuns
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
iubire doar ură mă posedă această îndârjire-mpotrivă-ți mi-este taină cum frumosul însuși oribil mai abcedă și te transforma, cu tot cu hâr, într-o scârbita iaină O, schimbă-ți blană asta, ca ura-mi să transformi într-o lumină blândă ce-ți mângâie noblețea fii numai dor senin, cu chip de înger dormi că inima-mi plăpânda să-ți jinduie finețea Prefă-te într-un „mine”, cel plin de prea iubire, că din frumosu-ți chip să-ți iasă a ta
ÎN INIMA-ȚI DE PIATRĂ, NIMICUL ARE LOC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352842_a_354171]
-
a copilăriei mele. Cine nu are și nu a avut un bunic, a pierdut o bucată frumoasă din viața și amintiri prețioase. Cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt cele legate de imaginea bunicului meu. În anii fragedei pruncii, vocea blândă și plină de căldura a bunicului îmi spunea cu răbdare povești, dar, niciodată nu mi-a spus o poveste pe care poate, atunci nu aș fi înțeles-o, la reala ei valoare. Aceasta ar fi fost “povestea lui”, povestea vieții
AUTOR: IONUŢ HORIA T. LEOVEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352882_a_354211]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "ÎMI AMINTESC" "UNDE V-AȚI DUS ?..." Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi amintesc Îmi amintesc cu drag de anii când sorbeam lumina chipului tău blând cu buze-înfierbântate de dorință și-ți colindam poienile cu flori din care se-mbătau ai mei fiori îndrăgostiți de-ntreaga ta ființă. Îmi amintesc lumina în văpăi ce strălucea atunci în ochii tăi, de glasul cald și plin de duioșie
ÎMI AMINTESC UNDE V-AŢI DUS ?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352894_a_354223]