4,944 matches
-
mele. Poate că ea, aeriană, îmi atingea părul, îmi săruta fruntea mea. îmblai mult prin casă, bântuit de idei când dulci, când amare. Apoi dezbrăcîndu-mă, mă culcai în patul ei cel alb. O visai alături cu mine - capul ei cel blond și dulce pe pieptul meu - gura mea fierbinte pe fruntea ei albă - și nu era nimica! Strânsoare în van, tandreță în aer - nu era nimica. Strângeam cu unghiile mele perina infamă, până ce somnul avu milă de mine și-mi adormi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
divin în țipetele sale, Palestrina! {EminescuOpVII 233} ["EA ERA CULCATĂ PE PATUL EI CEL ALB"] 2255 Ea era culcată pe patul ei cel alb, cu cerșafile de-un in curat ca argintul. Fața era înfundată în perini, părul ei cel blond și frumos se lățise peste perină, iar brațele goale și rotunde erau unite asupra capului. Gâtul încă se vedea, iar peste sân era trasă plapoma de lână aurie. M-am apropiat de pat... ea dormea. Am îngenuncheat lângă pat, am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-o zi, rătăcit prin aceste câmpii de gheață, nu oi cădea în mare, înmormîntat acolo până la învierea morților, în fundul mării înghețate... Poate că acolo să fie frumos, să fie palate de smarald, să fie zânele valurilor turburi... ele însă blonde și cu ochi albaștri ca idealele lui Ossian. Și m-aș răsfăța pe sânurile lor albe ca neaua de argint, și le-aș săruta ochii străluciți ca stelele, și le-aș săruta buzele roșii ca roza al luminei polare. Se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aș săruta ochii străluciți ca stelele, și le-aș săruta buzele roșii ca roza al luminei polare. Se poate ca bătrânul și întunecatul Nord să aibă fete[le] lui de-mpărat în palatele mărei mume, se poate cumcă razele stelelor blonde să pătrundă prin înaltele bolte de smarald a palatelor din fundul mărei. Se poate că în acea atmosferă care n-o fi decât un etern joc de colori prismatice s-ar găsi și pentru mine un loc unde să dorm
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mă, doamnă!... nu vezi că te ascult... - Să te-nsor... bine... Ea șezu lângă el și puse cotul ei gol pe umărul lui... - Uite acolo, în colțul salei, la acea fată... Vezi fruntea ei albă în jurul căreia curge părul ei blond, vezi ochiul ei albastru atât de serios și de atâta lină blîndeță tot odată... Împrejurul gurei și-a umerilor feței ei e o tânără și înduioșătoare umbră de melancolie... Ea ține-n mâna ei de ceară și contemplă liniștită o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aș strânge [-o în] {EminescuOpVII 265} brațe, aș omorî - o, dac-aș săruta-o, i-aș sângera buzele tiranei mele... o urăsc... dar o urăsc de mor... Cortina căzu... De Lys îi făcu semn să vie pe scenă... Erau copile blonde cari jucau piesa în tricourile lor de mătase cafenii și cu pourpoinuri de atlas vișinii, cu pălării de catifea neagră cu pene albe... Ele i s-aninară de gât... El se desfăcu [cu] dulceață din îmbrățișările [lor], se-mbrăcă însuși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ta... vrei o fericire calmă, pe care eu nu sânt în stare a ți-o da... simți că amorul meu obosește... dar cine-ți spune să mă iubești... Din contra, dacă vrei eu îți aduc în brațe îngeri de copile... blonde lac[r]îmi de aur... căci eu sânt servul tău... eu sânt un demon, o crezi asta? zise ea-ntunecată, trebuie s-o crezi până ce ești încă liber de a te desface de mine... până ce nu e prea târziu... căci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iregularități. Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s - a-ntîmplat că-ntr-o seară, voind să scrie o epistolă unei fetițe blonde, pe care o iubea cu credință de 16 ani și mai bine, să-i uite cu totul numele fetei. A deschis un dicționar de nume proprii, a alăturat terminații de nume femeiești la orice literă a alfabetului, în zadar, numele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Același răspuns i-l dete al doilea copil. Astă - seară el nu mai merse la cafenea, dar s-așeză în portalul teatrului, ca să admire femeile cele frumoase cari ieșeau după spectacol. În curând văzu ieșind, roșie ca o roză și blondă ca un caier, cu un capușon alb - vânăt în cap, princesa B., una din frumusețile marelui oraș. Lui îi plăcuse de mult acea princesă înaltă și barbată, tânără și frumoasă, puternică și dulce totodată. Dar de unde și până unde ajunge
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu toate astea e o nebunie... E bine, când auzi muzică, să-ți închizi ochii și să-ți închipuiești ce vrei... Sună, mereu sună sunetele, când picură, când cad în valuri spumegânde parecă, și din valurile acelea răsar capete încununate... blonde, oacheșe... Marie!... E! iar?... Și tocmai de - asta am venit aci, s-o gonesc din minte... s-o uit... S-o uit, da!... Prea e frumoasă... Ochii atât de copilărești, atât de strălucitori... atât de blânzi... pentru toți. Ei și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deschise, că nu dormeam. Deodată văz ca din vârful unui copac din zare până la luntrea mea se țese o pânză subțire și diamantină si că pe acest năvod * minunat* coboară, îmbrăcată-n alb, o fată tânără, foarte frumoasă și foarte blondă... Cum pășea încet, își netezea părul despletit cu mâna dreaptă și venea încet, parecă ar fi dormind... Veni lângă mine și-mi zise: - Să vii mâni la noi și să-ntrebi de mine... și să știi că mă cheamă Maria
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stau locului și șed pe-o bancă... Ea venea încet... era ea, pe care-o văzusem astă-noapte, numai* mult mai frumoasă... Și avea niște ochi... și avea o gură cu gropițe la unghiurile ei și avea niște păr atât de blond ș-atît de moale și niște mâni atât de albe și tot cu gropițe și niște piciorușe mici... Ah! n-oi uita-o niciodată! Ea s-apropie de mine, se uită mirată: - A cui ești tu, măi băiete?... - A mamei, zisei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
subtilități filozofice, se-ntîmplă să ia o odăiță la o femeie măritată care avea o fetiță de 12 ani și un barbat ce toată ziua nu era [a]casă. Amalia o chema pe femeie. Era naltă, plină la făptură, cu părul blond și ochii mari verzi. Cuminte * nu era tocma *, dar nasul avea ceva moquesc și era nespus de grațios, asemenea gura. El, având bani, făcea cu dânsa escursiuni în păduri și pe la birturi de vară împrejurul orașului universitar, împreună. cu fata
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
hora pentru federalizarea României” (p. 3). Coperta cărții Angelei Băcescu este însă cea mai ilustrativă pentru teza autoarei: o caracatiță pe ale cărei tentacule scrie KGB, CIA, MOSSAD, Servicii Secrete Occidentale, DST, AVO, toate aceste tentacule înlănțuind o tânără fată blondă, îmbrăcată în costum popular românesc și cu banderolă tricoloră peste piept. Fata are o figură placidă și salută înlănțuirea ei de către tentaculele caracatiței. Lucrarea Angelei Băcescu nu este de sine stătătoare, ci depinde exclusiv de dialogurile autoarei cu diferiți ofițeri
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Idea Design, Cluj-Napoca, 2004. Besançon, Alain, Originile intelectuale ale leninismului, trad. rom. de L. Văcar, Editura Humanitas, București, 1993 Besançon, Alain, Trois tentations dans l’Église, Calmann-Levy, Paris, 1996. Blaga, Lucian, Eonul dogmatic, vol. Trilogia cunoașterii, Editura Humanitas, București, 1993 Blond, Philip (ed.), Post-Secular Philosophy. Between Theology and Philosophy, Routledge, Londra, 1997. Bloom, Allan, The Closing of the American Mind: How Higher Education Has Failed Democracy and Impoverished the Souls of Today’s Students, Simon & Schuster, New York, 1987 (trad. rom. de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teme, În secvențe izomorfe, ce se Înscriu pe axa reprezentărilor negative (În configurația spațiului, În figurația umană corespondentă lumii Închise și opace) sau pozitive (seria „vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) Încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mîinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rînd, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, În care formula „vaselor comunicante” se concretizează În reveria comunicării osmotice a regnurilor: „Mai Încolo, spre Întîiele forme ale pădurii prin care corpuri străvezii de adolescente se disting o dată cu boschetele blonde, te vei putea Întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică Îngropate pe vremuri la locul lor de astăzi al rădăcinilor lor. Iată, din armele și osemintele strămoșilor crește cîteodată tulpina subțire a flăcării de sulf. Pe șesurile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
interferențelor eu-univers, topos În care imaginea eului și imaginile lumii se pot Întîlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai Îmbrăcat În părul blond al oglinzilor / oglinzi oglinzi grădini peste pînzele aerului / sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor / continuare a ochiului În harfele de ape”), suita metaforelor multiple, a comparațiilor și „corelativelor obiective” ce le amplifică, vizează atragerea În cîmpul magnetic al comparatului a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
femeie, până astăzi e o femeie foarte frumoasă, dar pe vremea aceea era cu adevărat o frumusețe și ieșea în evidență pe fundalul... Tata, care e măsliniu, e din Iran, iar ea are pielea foarte albă și ochi albaștri, este blondă, avea părul lung, o tânără, așa că ăă... Atunci chiar mama mi-a spus că a întâlnit-o șși a întrebat-oț „Ce faci aici, în cartier?”. Cu alte cuvinte, contactul a avut loc direct chiar înainte ca eu să fiu eleva
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
pisicâine” etc.; ne întâmpină apoi o galerie de inși curioși, ca prietenul tatălui lui vasilescu, care în vacanță la mare se joacă cu mingea pe plajă, sau ca el midoff, gogo zagora, v. înnopteanu, (însoțit pretutindeni de „delicata lui bufniță blondă, înțelepciunea însăși făcută trup”), ca eseistul i. negoescu sau dr. cabalu 364. Toți aceștia au preocupări intelectuale, discută despre teoriile unor gânditori celebri (psihologul experimental Gustav Theodor Fechner, Georg Cristoph Lichtenberg, John Ruskin) sau despre operele unor artiști renumiți (Thomas
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu te-mmantă, te circondă Electric radioasă. Te-acoperă, că mor!” Femeia provoacă nu numai un extaz spiritual, dar și delirul creațiunii, acel impavid nesațiu pe care l-am Întîlnit În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unde sufletul proscrisului Conrad se simte bine. Aici climele sînt „prefumate”, cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și luminile eterului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
concurează În parfumuri și În culori de aur și de purpură. Aici este o eternă, mirifică primăvară: „Îmbălsămînd ferice locașul răpitor D-eternă primăvară, de vise și de-amor.” La Iscia, Proceda și Caprea, acolo unde lucește și delirează cerul, „blonda dimineață” despică pînzele de ceață... Fiind un poet de structură romantică, Bolintineanu iubește ceea ce Mallarmé numea „categoriile perverse”: albul și negrul, lumina și Întunericul, sclavia și libertatea, dragostea și moartea etc... Lingă răsărit este, În poemele lui, mereu un apus
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd, duhul femeii. Însă duhul este o Însușire care nu invită la asceză. Este doar o formă de seducție a feminității. SÎnt unele caracteristici ale eroticii trubadurești care apar și la Conachi, Văcărești și la poeții veniți după ei. Părul blond și pielea albă a femeii sînt trăsături clasice. Rassa dintr-un sirventés de Bertrand de Bon este o doamnă proaspătă și fină, grațioasă și veselă, foarte tînără; părul ei este blond, corpul alb, cotul este suplu, pieptul puternic și coapsele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi, Văcărești și la poeții veniți după ei. Părul blond și pielea albă a femeii sînt trăsături clasice. Rassa dintr-un sirventés de Bertrand de Bon este o doamnă proaspătă și fină, grațioasă și veselă, foarte tînără; părul ei este blond, corpul alb, cotul este suplu, pieptul puternic și coapsele au suplețea unui iepure. Morlamente, Rassa este deasupra celorlalte femei. În culori mai leneșe, acesta este și portretul ibovnicii lui Ienăchiță și a lui Conachi. În genere, obiectul erotic este, de la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]