31,862 matches
-
ai tot ce-ți trebuie pe pământ și poți să-i cumperi chiar și pe zei ! Doar războiul Troiei de la un măr de aur pornise cel puțin așa auzisem... Așa că luasem pietrele la rând și atingeam fiecare piatră de o bucată de fier găsită tot acolo, pe plajă. La o vreme, când m-am ridicat fiindcă amețisem de-atâtea pietre câte-mi trecuseră prin mâini, l-am văzut pe bătrân. Stătea, așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fond profesorul cu acel <șiă?” „Crede și nu cerceta” - l-a atenționat gândul de veghe. „În spatele afirmațiilor profesorului se ascunde ceva, dar nu știu ce anume”. „Așteptarea este grea, dar uneori, la final, vine răsplata...” - a plusat gândul de veghe. O bună bucată de noapte, a fost nevoie să așeze și să reașeze lucrurile răscolite de securist și milițian. Abia spre ziuă a ațipit, cu grija de a nu Întârzia la spital... ― Înainte de a merge la treabă, să treci pe la mine - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a deschis vorba doctorul Vatră, după ce l-a salutat pe director.. ― Poftiți În cabinetul meu. Domnule director, sunteți invitatul meu - a plusat profesorul. Directorul nu mai era fostul administrator al spitalului - cel pus de proaspeții stăpâni comuniști instalați În fruntea bucatelor - ci un profesionist din specialitatea Medicină internă. ― Nu vă voi refuza, domnule profesor - a răspuns directorul - mai ales că nu v-am făcut vizita protocolară după instalarea mea ca director. Și ar fi fost cazul... După ce s-au așezat fiecare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încă unul care să fie la vedere, dar sistemul este ca o plasă În jurul nostru. Știi tu ce e acela un prostovol? ― Nu știu, domnule profesor. ― E o unealtă pescărească, formată dintr-o plasă conică, care are Înșirate la bază bucăți de plumb. Este aruncată de pescar În apă printr-o mișcare anume și după un timp trage de sforile pe care le ține În mână. Atunci, baza conului se strânge și peștele este prins ca Într-un sac. Așa că să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai Împiedecam la fiecare pas de tufanii crescuți aiurea pe făgașul gârlei... Pe când ziua se Îngâna cu noaptea, a pornit să ningă... La Început ușor, dar după o bucată bună de vreme a prins să ningă răzbit... Ningea aspru și nemilos. Când s-a Înnoptat de-a binelea, ningea răzbunător parcă... ― Asta vă mai trebuia - s-a alăturat din nou Elena necazurilor acelor oameni. ― Mergeam din ce În ce mai greu, dar nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi dispărea acea aură de fericire pe care o purta la Început ca pe o flamură. Când profesorul era gata să iasă din salon, l-a Întrebat direct: ― Ce știi despre starea colonelului Zdup? Dacă i-ar fi căzut o bucată de plafon În creștet, tot nu ar fi rămas atât de surprins. Era aproape șocat. Se vedea că și-a dirijat gândurile În toate direcțiile cu Întrebarea: „Ce și cât știe profesorul despre adevărata mea relație cu colonelul Zdup?”... ― Păiii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cadă musafiri - a adăugat mama Maranda. Odată cu aceste vorbe ale lui tata Toader și ale mamei Maranda, musafirii s-au apucat să mănânce și să guste din ulcelele cu vin. Când totul a fost după dorința soției lui Petrică - adică bucatele nu plângeau pe masă, iar vinul nu s-a Încălzit În ulcele - a urmat un moment de liniște, pentru adunarea gândurilor. Ochii mesenilor s-au Îndreptat apoi către tata Toader, cu așteptare plină de speranță. ― După câti văd eu, ar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu samahoancă. M am Împrietenit cu el. Când mă vedea, mă Întreba de departe: ― Șto tî delaeși, Costea? Idi siuda! Și, scoțând bidonul de la șold, mi-l Întindea: ― Pajalusta, Costea... De multe ori, când pleca, mă lua cu el o bucată de drum, să-mi arate cum se conduce un tractor pe șenile... Cei care ne păzeau nu erau prea severi, fiindcă nu aveai unde să dispari... După amar de vreme, când am tot Înotat prin troiene, a venit și moloșagul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mesele pentru nunți, cumătrii sau alte petreceri... Așa că m a Învățat și cum se fac alivencile. ― Apoi cam de multișor n-am mai mâncat eu așa bunătăți - a vorbit tata Toader, gustând dintr o porție... Când fiecare și-a isprăvit bucata din față, bătrânul Hliboceanu a reluat povestea: ― În ziua următoare, nu m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul meu de la Nicolina se uita la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
intru cu tractorul În apă, până acesta se oprește de la sine. Îi arunc lui Drâmbă toate proviziile noastre și cobor În apă. Vine și el. Ne-am scos Încălțările și am luat-o prin apă pe cursul pârâului. După o bucată de drum, am ieșit. Am ajuns repede la drumeagul cunoscut de noi. Când se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a lăudat gândul de veghe. „Vezi cum ești? Eu Îți Întind un deget și tu Îmi apuci mâna toată. Da’ unde mai pui că mă cam iei și la vale”. „Lasă-mă să-ți descrețesc fruntea puțin, fiindcă de o bucată de vreme s-a cam brăzdat. Și la vârsta ta...” „Mare pezevenghi mai ești. Acesta-i norocul tău”. „Norocul e cum și-l face omul. Și eu am avut grijă să mă aciuez pe lângă un om de treabă... Acum, să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
subconștientul Îți va spune: „această problemă am discutat-o cu profesorul”... Important este să Încerci răspunsuri concise. Le vei dezvolta doar la cerere. Ei? Ce spui? ― Că mă voi strădui să urmez sfatul dumneavoastră. Au mai discutat Încă o bună bucată de vreme. Strădania profesorului părea că dă roade. Gruia devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care voia să apuce bucata cea mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să mă devoreze emoțiile și tu, vorba ceea, <huci margineaă” - l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul meu. ― Și eu o aștept cu aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia a rămas În poartă, urmărindu-i mersul o bucată de vreme. În cele din urmă, s-a Întors și, călcând ca și cum ar fi purtat pietre de moară legate de picioare, a urcat În clinică. S-a retras În cămăruța lui. Pentru a-și ocupa timpul, s-a apucat să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grijă puterile ca un om în toată firea, trecut prin multe, Culae se oprea din loc în loc și își trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe, spre Argeș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi flămând... Bogdaproste, deadule..., îndrugă Culae, privind lung pereții casei. Pe chipul moșneagului apăru un zâmbet. Te uiți la găidulcile mele?... Astea-s rămase din vremurile de demult, de la ăi dinaintea mea... E-hei, săracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se găsească un înlocuitor... Molotov, Jukov sau mai știu eu cine... Eu, Ticule, cred că regimul ăsta politic, o să dureze mai mult decât am crezut noi la început!... Ticu bombăni că nimic nu era veșnic pe lume. Merseră apoi o bucată de drum fără să-și mai spună nimic. În apropiere de piață avură surpriza de a se întâlni cu Fănel Trifu. Fostul vecin de casă al Teodoreștilor era îmbrăcat cu o pufoaică muncitorească, purta o căciulă rusească, iar în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e floare la ureche!... Noi am fost trimiși aici doar ca să luăm casa-n primire și să punem sigiliile, explică, ceva mai binevoitor, funcționarul cel gras și chel răspunzând la numele de Ababei, apucându-se să aplice grăbit pe uși bucăți de plastilină legate cu sfori și să le ștampileze. Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu, când ajunseră înapoi jos, la ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încă tânăr, zise Stelian încurajator. Are timp. Da, adevărat, încuviință ceasornicarul. Dar căile Domnului sunt neștiute!... Coborâră din tramvai și o porniră pe o străduță lungă și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el, apucând-o în sus pe o scară în spirală, luminată slab din loc în loc de câte o ferestruică cu geamurile murdare. Când ajunseră la ultimul etaj, se opriră puțin ca să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bețivi... Pe lângă ăștia, mai sunt și țiganii spoitori de la Dobreni, care nici n-au pământ, dar nici nu vor să-l muncească!... Dacă s-ar găsi alții să dea cu sapa-n locul lor și ei să se aleagă cu bucatele, ar fi primii dintre toți, dar așa... Cu cine mama dracului să faci întovărășire?.... Nouă ne-ajunge dacă se face întovărășire și pe 15 20 de pogoane de pământ, cu câteva zeci de membri titulari, ca să fie un exemplu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
între timp serviciul de la cooperativă și că, în general, reușea s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit; Stelian avea de gând, totuși, să se mai ducă pe la secția financiară a raionului și să discute din nou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și teafără, cu cel de-al doilea băiat al lor, pe care hotărâră îndată să-l boteze Severel-Angheluș, în cinstea lui Sever Polizu, la care Virgil ținea ca la un om cu carte și ca la un român dintr-o bucată, și în memoria lui Dociu Aranghel Stan, bunicul său matern, om de vază la vremea lui și mare negustor de cai. 6 Virgil avea, într-adevăr, de ce să se declare satisfăcut. Era acum tatăl a doi copii și amândoi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte că s-ar fi putut întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]