3,531 matches
-
secunda următoare mă aflam pe scenă, vag conștientă. Pluteam. Trebuia să fie totul perfect, asta era tot ce știam și mă limitam la această dorință. Îmi făceam numărul fără să-mi dau seama În ce mă transformam. Fata aceasta cu bucle negre și buze roșii nu eram eu, ci doar o fată care arăta exact ca mine și pe care toată lumea o iubea. Da, o iubea. Auzeam aplauze. Auzeam oameni strigându-mi numele. Dar muzica curgea lent și minunat, acaparând inconștient
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și a profita. Aceștia sunt bărbații care îmbrățișează burlăcia, nu din vanitate, nici din misoginie, ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce a răspuns? - Că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la o serbare școlară, melodia însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă) cu lipsa de reacție a oamenilor inevitabil condamnați să-și ispășească existențele "sub vremi". Chiar dacă întreaga ceată îngerească, purtătoare de peruci de vată cu bucle înfundate pe cap și de rochii cu aripi de hârtie creponată nu realizează ceea ce Doamna are să spună, cu glas șoptit, și anume faptul că, probabil, va fi ultima Poveste de Crăciun slăvită pe o scenă cu public școlar pentru mult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ci și suflet angelic. "Poveste de Crăciun", așa se chema piesa. Lucian stătea cocoțat pe un taburet și își examina de aproape fața în oglinda din baie, pe cap cu peruca albă de vată, care era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă nu știa exact ce trebuiau să facă îngerii pe scenă, dar, într-adevăr, găsea în propriii ochi larg deschiși inocență și limpezime. De înger. Se aplecă și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajungeți mai puțin bărbați dacă vă dați c-un pic de ruj când urcați pe scenă. Așa fac toți artiștii. "Povestea de Crăciun" abia acum începea cu adevărat. În mare grabă i se îndesa pe cap peruca de vată cu bucle ce aproape că-i acopereau urechile. Chemarea pentru intrarea în scenă se răspândi ca un val de nevăzută voință, pornind dinspre ușa care se deschisese brusc într-o latură a încăperii, departe, peste mese, bănci și scaune. Frisonul străbătu mulțimea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
minimalizată, mai mult decât era cazul pentru Alun. Atunci, Dan s-a uitat la ea și, dintr-un motiv oarecare, i s-a părut că detectează o doză oarecare de compasiune în grimasa ospitalieră și freza lui banală cu o buclă căzându-i pe frunte. Și-au pus-o pe o saltea subțire de cauciuc. Așa cum era de așteptat, Dan o pătrunsese prea devreme, iar ea era uscată și strâmtă. Și a terminat după trei mișcări ca de șmirghel. Însă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plăcere determinat tocmai de rigiditatea lui permanentă, de faptul că nu avea cum să se înmoaie și că va rămâne tot timpul exact așa cum era. Dacă n-ar fi fost fața îngrozitoare a lui Beverley, miopia ei de școlăriță și buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
socială similar conceptului hegelian de Spirit al Lumii. Cu toate acestea, în timp ce pentru Hegel deus era în cea mai mare parte ex, pentru musulmani Spiritul Lumii și Lumea sunt unul și același lucru. Astfel, aveau de-a face cu o buclă cosmologică: tocmai când cocoșelul progresului pare să se avânte nestăvilit prin structuri și schimbări sociale, de fapt și-o trage singur pe la spate. Nu, nu. Hai să-ți spun adevărul. Dave 2 își pusese deja labele pistruiate pe altă pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
candidat posibil la condiția de femeie. E chiar mai nepotrivit decât mine, se gândise Bull. Fața îi era puternic masculinizată. Nu se deosebea prea mult de Desperate Dan, cu excepția nasului roman bine conturat. Părul blond cu firul gros, aranjat în bucle gen Dallas de o parte și de alta a bărbiei cu tentă albăstrie, întărea impresia că Ramona face parte din categoria himerelor sau că e reprezentanta unui al treilea sex. Numai că Ramona era prietenoasă. Nu ceruse de la Bull nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de primate? De unde, din ce cotlon al existenței a izbucnit prezența ei până nu demult neștiută? Buclele-i înspumate și cu desăvârșire umane îi curg valuri pe umerii lați și mândri, fermecându-l parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este îndrăznețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
clădirii principale, iar noi le-am văzut apărând aici. De ce? a întrebat Portocala, care nu înțelesese prea bine, și de fapt, abia ne dumiream cu toții. Cred că s-a suprapus spațiul, și-a dat cu părerea Hamsterul Ciufulit. E o buclă în grota asta, care face posibilă proiecția de imagini, distorsionarea spațiului... nici poienița nu mai era acolo unde fusese. Da, dar atunci ar fi trebuit să ajungem și noi dincolo de spațiul stâncilor, l-a contrazis Hamsterul Colțos. Eu cred că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fi putut să mă vedeți zburdând în jurul terenului. De atunci nici n-am mai jucat, dar am văzut tenis cu grămada la televizor. Am urmărit sinuozitățile Broadway-ului, ducându-mi lucrurile într-o pungă de plastic luată pe gratis, până dincolo de buclele și piațetele din jurul Parcului și prin West Side, cu terenurile lui virane și pasajele lui subterane. Străzile își continuau desfășurarea meticulos elaborată. Mă așteptam să dau peste un complex sportiv sau o sală de sport sau peste unul din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta o rochie decoltată de un cenușiu roșcat - o rochie care făcea ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste tonusul lui care vibra de viață. Fără să-i mai las timp lui Fielding să mă interpeleze, m-am unduit ca o lebădă până în dreptul ferestrei și am sărutat-o abia atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acolo îți place. Mi-am reașezat piesele pe tablă. — Ai un păr groaznic. Ar trebui să mă lași să ți-l tai. — Știu. Chiar în aceeași după-amiază dădusem douăzeci de lire pentru capul meu. Micul poponar mi-a căutat prin bucle, apoi și-a strâns buzele și m-a întrebat: „Câți ani aveți?“ Roger Frift mi-a pus aceeași întrebare. E din cauza inimii. Inima mea e de vină, e ceva cu motorașul. Ceasul meu nu mai merge bine. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
exact efectul surpriză pe care scontam. Despre celălalt tip, acest Davis, auzisem, fără însă să-l fi văzut vreodată la treabă. Un tip de pe Broadway cu un film la activ. Preistoric era încă în faza de montaj. Urma să vedem buclele nemontate. Cuvântul era bun. Conform celor spuse de Fielding, Davis era un violent. Am ajuns la o adresă de pe dublul bulevard Park Avenue. Ne-a întâmpinat un tip cu față de bodyguard prezidențial care ne-a condus pe coridor până la sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
furtună la întoarcerea la JFK. Vă rog să vă puneți centurile și, ah, să stingeți țigările. Vă mulțumesc. M-am întors la locul meu, chiar când planam deasupra golfului, și am apucat să mai văd arcurile întinse de argint și buclele căzute de aur, formele și modelele pe care străzile nu știu că le descriu. — Către sfârșitul cărții te năpădește plictiseala. Probabil că din cauza oboselii provocate de datul paginilor. Oamenii citesc atât de repede - să ajungă la sfârșit, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
firul vieții celor două ființe se agățase o taină. Temerile trebuiau aduse la lumina zilei. Se cerea o firească deslușire; în caz contrar, ar fi avut amândouă numai nopți albe. Deși încercaseră, când una, când alta să depene măcar o buclă de pe ghemul destăinuirilor, nu reușiseră. Firul se rupea de fiecare dată și apărea tăcerea. În cele din urmă, inițiativa îi aparținu celei mai curajoase, Olgăi. Ziua aceea veni pe neașteptate. Ea nu era firea care putea ține așa, la infinit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se hotărau, alegerile avea să le facă arma lui. Senatorii au votat îndată. — Nu știam aceste detalii, zise Gajus cu atenția unui cercetător. Sertorius Macro încerca să ghicească gândurile ascunse în spatele acelui chip tânăr, bine bărbierit, cu ochi limpezi și bucle castanii pe frunte, și o clipă fu cuprins de spaimă. Dar Gajus surâse. — Mă bucur că ești aici. Pleoapele se deschiseră larg, lăsând să se vadă intensitatea privirii. — Nu găsesc pe nimeni cu care să pot vorbi despre istorie... Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întorcea la Roma într-un mod pe care autorul ei cu siguranță că nu-l dorise. Surâse. „Te trezești acum, aștepți să vină curierul.“ Continuând să zâmbească, despături foaia și ochii i se opriră asupra siglei de pe ultimul rând, o buclă complicată în jurul literei L scrise cursiv, atât de ciudată, încât cel care o vedea o dată nu putea s-o uite. Iar el o văzuse în josul contractului de căsătorie al surorii sale moarte, Drusilla, cu patricianul acela leneș pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unindu-se cu freonul împroșcat în neașteptate accidente de mașină? Am lăsat câteva fuioare de bilă verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și picioarele mele. Această obsesie față de posibilitățile sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au dus-o, acu iată-i cum rabdă sărăcia. Și ea, nici nu-i mai arde de casă. D-abia mișcă. Că dacă nu ie interes...” De cealaltă parte - mirii, „scriitori de la diverse reviste, cu pas de înmormîntare și lungi bucle lustruite”, îi provoacă autorului speculații privind originea unor clișee ziaristice despre opțiunile militare ale României: „evoluția multor fecunde peruci de foburguri, îmi zic, e înspre ziaristică și nu Poezie. Din foburguri, de pildă, au fost transplantate în presa cotidiană cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist și languid n-a avut fericirea să placă dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării lor, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le ținu slujba de logodnă și când îi întrebă de verighete, George se căută în buzunarul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]