3,117 matches
-
și într-o mare bulgărească, într-o tavernă de-a grecilor, într-o căsuță de pitici în care te refugiezi din cauza urgiilor, într-o cameră excentrică de hotel în care dormi în pat cu soldatul de tinichea sau într-o cârciumă omenoasă de pirați ascunsă într-o cetate. Fericirea vine și pleacă. Totul e să pui mâna pe ea în momentul în care apare (...) S-o faci să danseze cu lupii de pe Cazanele Dunării, s-o pui să înoate cu țestoasele
Apariție editorială - „Sălbaticul din Balcani" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101239_a_102531]
-
răpănoși și vagabonzi, pe care îi vindea ca fiind niște câini de rasă. Romanul începe cu replica d-nei Müllerova, menajera lui Švejk: „Carevasăzică ni l-au ucis pe Ferdinand”, anunțând asasinarea la Sarajevo a arhiducelui Franz Ferdinand. Povestea continuă în cârciuma "La Potirul" () din Praga, unde polițaiul sub acoperire Bretschneider îi arestează atât pe Švejk, acuzându-l de înaltă trădare, cât și pe cârciumarul Palivec, pentru crimă de lezmajestate deoarece ar fi dat jos portretul împăratului fiindcă „s-au căcat muștele
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
Pe lîngă calitatea de fondator, Baillayre a oferit o donație substanțială constituită din 342 de lucrări ale unor artiști, atât naționali, cât și universali. În 1975 au fost achiziționate opere ale pictorilor Orest Kiprenski („Fata cu fructe”), Vladimir Makovski („La cârciumă”), stampe de grafică de Albreсht Durer, William Hogarth, Katty Kolvitz, Piotr Utkin, Vasili Perov, Filipp Maliavin, ș.a.
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
Arcade, în care jucătorul se poate lupta împotriva inamicilor ce vin în valuri, și un mod Duel, în care pot avea loc dueluri clasice între gunslingeri. În 1910, un legendar vânător de recompense, pe nume Silas Greaves, intră într-o cârciumă din Abilene, Kansas, și cade de acord cu barmanul pentru ca la fiecare poveste spusă, el să primească un păhărel gratis de băutură. Patronii, Steve, Jack și un tânăr pe nume Dwight, sunt curioși la început, dar devin repede iritați de
Call of Juarez: Gunslinger () [Corola-website/Science/335090_a_336419]
-
viață. Înțeles?", la care Dwight răspunde "Înțeles, domnule"; acesta va deveni, în 1953, al 34-lea președinte al Statelor Unite. Dacă jucătorul va alege, în schimb, opțiunea răzbunării, Silas se duelează cu Bob, iar Silas va deveni învingător. Toată lumea prezentă la cârciumă va deveni precaută față de Silas, Dwight fiind cel mai tulburat dintre ei. "Call of Juarez: Gunslinger" a primit, în mare parte, recenzii pozitive. Site-urile web GameRankings și Metacritic i-au dat versiunii pentru PC 78.18% și 79/100
Call of Juarez: Gunslinger () [Corola-website/Science/335090_a_336419]
-
Rebreanu. În deceniul al patrulea a publicat mai multe volume de proză. A dus o viață agitată, cu practicarea unor meserii nu o dată antipodice: ucenic tinichigiu, tipograf, învățător, bibliotecar, redactor la "Țara noastră", secretar literar la Radiodifuziune, servitor la o cârciumă din Călărași, atașat de presă, iar după 1944, văcar, referent tehnic la o gospodărie agricolă de stat și consilier juridic la Tulcea și Cernavodă.
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
Mihai, zis Tică (vioară), Maria (chitară și voce), Nicolae (vioară și braci), Ion (bas) și alți muzicanți recrutați în funcție de eveniment. După seria de înregistrări, soții Maria și Tică Lătărețu au rămas în București, începând să-și caute angajamente la diferite cârciumi și restaurante. Astfel au început să cânte la restaurantul lui Marcu Căciularu din strada Vespasian, din spatele Gării de Nord. În anul 1938 au cântat la restaurantul „Luna Bucureștiului“, iar din anul 1939 la restaurantul „Dorul Ancuței“ de pe strada Alexandru Lahovary. Altă bandă
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
în care mai cântă soția și fiica sa, solistele Margareta Burlan și Carmen Burlan, precum și diferiți muzicanți angajați ocazional. Un alt centru muzical important din Gorj este orașul Târgu Jiu și satele vecine. Aici au fost în perioada interbelică importante cârciumi și boegi: „La Gelepu”, „La Nicolăescu” (ambele în oraș), „La Ghise” (ieșirea pe drumul Vâlcii), „La Hortopan” (ieșirea pe drumul Severinului), „La Rasoviceanu” (ieșirea pe drumul Craiovei), „La Chițu Mille”, „La Gică Coți”, „La Plăveți”, „La Caramete” (peste podul Jiului
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
La Caramete” (peste podul Jiului), „La Mitu Antonescu”, „La Bodega Călinoiu” (frecventată de oamenii politici, de intelectualii orașului și de invitații de seamă ai localității), „La Dincă” (lângă gară), „La Sârbu cel Mic”, „La Pătruț” (în bariera Romaneștilor). La aceste cârciumi au cântat lăutarii orașului sau ocazional alții vestiți din județ. Și la Târgu Jiu, în reședința Gorjului, au fost cântate întâi balade. De aici au fost culese balade și jocuri importante gorjenești, de la lăutari vestiți precum Mitu Fane (venit din
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
fratele său, chitaristul Ioniță, zis Mataloi. Amândoi erau și apreciați soliști vocali. Începând cu secolul al XX-lea, mișcarea muzicală din Peșteana a luat amploare. Lăutarii cântau la hora satului, la nunți, botezuri, bâlciuri, hramuri, clăci și la cele trei cârciumi din localitate. Prima bandă vestită din localitate a fost cea a vioristului Ion Prună, zis Gogănel, (n. 1875 - d. ?). Din formația lui Gogănel au mai făcut parte: Eugenia Prună (chitară și voce), Dumitru Mihu zis Bilan (chitară), I. Baranc zis
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Popii Mischie”, „Șapte văi și-o vale-adâncă”, „Ce n-a lăsat Dumnezeu” și cunoscuta „Sârba lui Zlătaru”. Convins de valoarea și autenticitatea muzicii lăutărești de la Runcu, Constantin Brăiloiu i-a sfătuit pe lăutari să cânte la București, la una din cârciumile din spatele Gării de Nord, loc frecventat de negustorii gorjeni. Printre primii lăutari din județul Jiului de Sus sosiți la București la îndemnul lui Constantin Brăiloiu, s-au aflat și cei din banda lui Niculae Zlătaru, în principal cu membri ai familiei sale
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
și preluat lăutăreasa Marița Lătărețu, pe care a rugat-o să o prezinte prin intermediul lui Dumitru Petcu muzicologului Constantin Brăiloiu. În perioada anilor 1939-1940, timp de 10 luni, Ioana Piper a cântat cu Maria Lătărețu la București, în spatele Gării de Nord, la cârciuma „La Căciularu“, unde Maria Tănase și Rodica Bujor veneau des să le asculte. După moartea soțului, aceasta a cântat cu Ion Piper, zis Piperuș, fiul lui Ion Piper bătrânul, cu țambalistul N. Sasu și cu vioristul I. Lăpădat din Tălpășești
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
d. 1993), care după moartea soțului s-a căsătorit cu Simion Falcoe-Itu, lăutar din Peștișani. El a învățat să cânte la vioară de la unchiul său, Costică Bobirci, cu formația căruia a participat la nunți, botezuri și alte petreceri ocazionale de la cârciumile din Târgu Jiu. După ce s-a căsătorit în anul 1958, Aristică Bobirci a cântat împreună cu soția sa, Maria Piper, solistă vocală și chitaristă (n. 1929).
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
1946), basistul pe Nicolae Piper zis Călăuză (n. 1911 - d. 1968) și naistul Ion Trohonel zis Gugă (n. 1896 - d. 1949). Lăutarii Nicolae Falcoe și Ion Ciulei au cântat înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial și în București, la cârciuma „La Vasilescu“ din spatele Gării de Nord. Fiul lui Ion Ciulei-Ciuș, vioristului Nicolae Ciulei (n. 1933), și-a creat și el propria bandă din care făceau parte soția, solista și chitarista Aurelia Ciulei, solista și acordeonista Ana Țambu zisă Anișoara, bracistul Gheorghe Trohonel
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
basistul Gheorghe Maghera-Costree. Cântecul „La Tismana-ntr-o grădină” era cunoscut de toți sub denumirea de „Sârba de la Tismana” sau „Sârba lui Rugină”.. În anii 1929-1930, Grigore Murgu și Ion Pleșa-Rugină împreună cu rapsodul Petre Geagu zis Cătăroiu au cântat în București, la cârciuma lui Marcu Căciularu din spatele Gării de Nord, pe firma căreia scria: "Cântă taraful lui Rugină din Tismana". În fiecare seară lăutarii tismăneni erau vizitați de solista Maria Tănase, care venea să-i asculte și să le culeagă din repertoriu. Lăutarii Murgu și
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
Din banda sa au mai făcut parte: soția sa, Mia (chitară și voce), Gheorghe Gujin (braci) și Iosif Porumbescu (bas). După moartea soției, acesta s-a mutat la Târgu Jiu, căsătorindu-se cu Elisabeta Bobirci. A continuat să cânte la cârciumile și nunțile din zonă, încadrându-se în formațiile căutate de public. Altă orchestră cunoscută a fost cea a lui Ion Mornea (n. 1939), viorist din Hirisesti. Din formația sa făceau parte: soția Maria Mornea, zisă Oana (chitară și voce), Serghe
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
spune, mos bătrân”. A evoluat o perioadă în Orchestra „Taraful Gorjului” și a fost primul dirijor al Tarafului „Murmurul Gilortului“, înființat în anul 1954. În perioada 1939-1941 Costică Dindiri și soția sa, Constanța Chirițoiu, au cântat la București într-o cârciumă din spatele Gării de Nord. A efectuat mai multe înregistrări pentru Radio Craiova și a fost televizat în timp ce cânta cu Ansamblul „Altița“ din Târgu Jiu. La fel de vestită a fost și banda lăutăresei Eugenia Bârsan zisă Gena (n. 1916 - d. 1962), chitaristă și solistă
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Gorj și Dolj. A fost căsătorită cu vioristului Ion Bârsan (n. 1912 - d. 1960). La început, cei doi soți au cântat cu basistul Nelu Petrescu (n. 1912 - d. 1982). În perioada anilor 1938-1942 soții Bârsan au cântat în București la cârciuma „La Crețu” din zona Gării de Nord. După revenirea de la București forțată de apropierea frontului, cu cei doi a cântat basistul Aurică Gugin, fiul lui Ioniță Gugin din Ștefănești. După anul 1948, în banda Genei au activat fiica sa, Elena zisă Uța
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Nicolae Căldăraru (vioară), solistele Ioana Căldăraru (fostă Ciucurescu, din Târgu Logrești, dar stabilită aici prin căsătorie), Matilda Căldăraru și Clotilda Căldăraru (toate și chitariste) și un basist. Între anii 1930-1939, lăutarii Nicu și Doicin Căldăraru au cântat în București, la cârciuma „Cina românească“. În 1938 au fost înregistrați și pe plăci de gramofon de către Constantin Brăiloiu, pentru casa de discuri Electrecord. Maniera de acompaniament al lăutarilor vremii era una specifică și deosebită, Tiberiu Alexandru luându-l ca exemplu pe lăutarul Gheorghe
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
a creat mapa-album intitulată „"Caricaturi. Repausul duminical la Senat"” care cuprindea pe lângă copertă și patru acuarele realizate impecabil. Prima lucrare reprezintă un țăran aflat în încurcătură neștiind pe ce drum să apuce la bifurcația dintre două drumuri: unul spre o cârciumă - aflată cel mai aproape de el - și al doilea spre o biserică aflată în zare. Țăranul face pe loc alegerea spunând: „"- De, dacă stăpânirea îmi pune cârciuma în cale..."” A doua caricatură îl reprezintă pe Iosif mitropolit primat, pe mitropolitul Moldovei
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
neștiind pe ce drum să apuce la bifurcația dintre două drumuri: unul spre o cârciumă - aflată cel mai aproape de el - și al doilea spre o biserică aflată în zare. Țăranul face pe loc alegerea spunând: „"- De, dacă stăpânirea îmi pune cârciuma în cale..."” A doua caricatură îl reprezintă pe Iosif mitropolit primat, pe mitropolitul Moldovei I.P.S. Partenie și pe episcopul Dunării de Jos, fugind disperați spre senat, în vreme ce Mitiță Sturdza încearcă să-i rețină trăgându-i de sutanele preoțești. I.P.S. Partenie
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
înainte, străbunicul scriitorului deținuse acolo o suprafață de teren de câteva hectare pe care se întindeau livezi și grădini de zarzavat, iar casa bătrânească avusese demult rol de han. Străbunicul renunțase să mai țină hanul și se mulțumise cu o cârciumă cu un beci încăpător. Înmulțirea numărului de membri ai familiei l-a determinat pe bunicul scriitorului să renunțe la cârciumă și să vândă o parte din pământuri. Mircea Eliade cunoscuse aceste case fabuloase încă din copilărie, hoinărind prin curțile enorme
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
zarzavat, iar casa bătrânească avusese demult rol de han. Străbunicul renunțase să mai țină hanul și se mulțumise cu o cârciumă cu un beci încăpător. Înmulțirea numărului de membri ai familiei l-a determinat pe bunicul scriitorului să renunțe la cârciumă și să vândă o parte din pământuri. Mircea Eliade cunoscuse aceste case fabuloase încă din copilărie, hoinărind prin curțile enorme unde se aflau grajduri și hambare, precum și prin livada care i se părea nesfârșită. Familia a locuit apoi într-o
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
se poate și scoate în evidență prin acest procedeu. Subiectul exprimat prin substantiv poate fi scos în evindență reluându-l prin pronumele personal formă accentuată corespunzător: Leș vrais coupables, eux, buvaient des apéritifs au bistrot" „Adevărații vinovați beau aperitive la cârciuma” (în contrast cu nevinovații considerați vinovați). Pronumele poate fi și de forma neaccentuata: Mon père, îl parle peu" „Tatăl meu vorbește puțin” (față de altcineva). Scoaterea în evidență este mai puternică dacă substantivul este reluat cu ambele forme ale pronumelui: "Mon père, lui
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
raze arămii, diafane, își așterneau strălucirea pe caldarâm. Drumul era cufundat într-o liniște desăvârșită, căci nu se zărea nici țipenie de om. Toate prăvăliile, aflate de-o parte și de alta a drumului, erau închise, iar stegulețele de la ușa cârciumilor, umezite de roua nopții, atârnau greoaie, lipsite de viață. În vitrinele magazinelor de haine, manechine despuiate, de proastă calitate, își încruntau sprâncenele. În liniștea aceea copleșitoare, Ayi își auzea tălpile goale cum lipăie la atingerea pietrelor umede, așa că a ridicat
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]