3,155 matches
-
copil în brațe, se desprinse de lângă gard, să mă dumirească:Noi femeile, tare suntem bucuroase... că doamna are inimă tare bună... Dumnezeu s-o ție sănătoasă. Doamna m-o învățat carte, dânsa sfătuiește la nevoie!... Bărbații stau mai mult la cârciumă...doamna o să șadă la școală și la primărie!” Luiza Zavloschi și soțul ei erau pe prima pagină a ziarelor. Doamna învățătoare devenise protagonista feminismului românesc. Ziarele o descriau astfel: „cu înfățișarea de gospodină grijulie, cu zâmbetul totdeauna pe buze”. Reporterul
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași. Astfel, el notează: „Legătura se stabili astfel, încât, pe urmă, mai nimenea nu mai
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ține, oare, acest lucru tocmai de arta de a trăi? Nu e, oare, necesar și suficient doar ceea ce te face fericit? Și iată că pentru Creangă, în momentul prieteniei cu Eminescu, fericirea se rezumă la a hoinări prin parcuri și cârciumi și a discuta până la ziuă. Nu putem vorbi de complacere și autosuficiență, ci de o potențare și o savurare a fericirii simple, primordiale. Odată prietenia legată, indiscutabil este faptul că prin intermediul lui Eminescu ajunge Creangă la Junimea și tot poetul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
greu de atins : „Vive, trebuie să ajungem sus, lângă Fane și ceilalți, acolo unde rămân semne !” spune cu ardoare Mariana. Și nu numai semne, dar și bani mulți în buzunar : „Vreți să vă îmbrac în bani, mă ?” zice Fane la cârciumă. Muncitorii care lucrează direct asupra materiei sunt cavalerii Jedi ai României Socialiste în 1966. Semnul castei, „femeia” din linii și puncte a lui Fane desenată sus, pe rezervorul încheiat, afirmă faptul că singura metafizică, departe de a fi în cărți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aici e raiul pe pământ...”, îi spune cu înțelegere Doinei cântăreața Delia (Gina Patrichi), vorbind ca din manualul de propagandă bolșevică. Tot Deliei îi revine sarcina, după ce își rememorează succesul de la Sala Palatului, să strige, din postura de „dizeoză” la cârciumă pe care i-a oferit-o Occidentul, acoperindu-și ochii cu mâinile : „Ce mi-a trebuit să plec ? !...”. În acest moment ai impresia acută că scenariul e scris nu de Ion Băieșu și Alexandru Tatos, ci de securiștii de la Pașapoarte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
film cu o fată fermecătoare (1967), în care cheia de receptare e dată de replica unui personaj : „Ai văzut prea multe filme cu ingineri !”. Al doilea, Secvențe (1982) de Alexandru Tatos. După ce echipa de filmare l-a admirat într-o cârciumă pe fabulosul personaj interpretat de Mircea Diaconu, are loc următorul schimb de replici : Regizorul (Alexandru Tatos) : Ce tip e ăsta ! O figură ! Operatorul (Florin Mihăilescu) : Măcar de-ai avea în făcătura ta de scenariu un tip ca ăsta... Regizorul : Ce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu are nici o morală la final, nu pune în lumină principii, mari opțiuni, nu demonstrează superioritatea nimănui asupra nimănui, este cu totul și cu totul „nereprezentativ pentru societatea noastră”. Doar lasă în urmă o atmosferă grea, jenantă, de neuitat. Din cârciuma sătească, Tatos ne aduce în a treia „sec vență” chiar pe un platou de filmare. Aici se toarnă un film din cea mai frecventată lume fictivă a propagandei cinematografice românești : lupta comuniștilor în ilegalitate. Pentru prima (și ultima) dată, Alexandru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
primul rând, viitorul domnitor al celor trei principate românești este retrogradat în originea sa socială: "Mihai s-a născut într-un oraș de negustori pe malul Dunării și anume la Târgul de Floci, la gura Ialomiței, unde mamă-sa ținea cârciumă" (Roller, 1952, p. 168). Este reluată aici teza formulată de P.P. Panaitescu în monografia sa Mihai Viteazul (1936), care afirmă că Mihai nu putea fi în niciun caz fiul legitim al lui Pătrașcu cel Bun. Aureola originii sale nobile este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deschidă înspre a include amintirile personale ale celor care l-au trăit pe viu - din terifiantele zărci ale gherlelor, cât și ale celor care, trăindu-și viețile lor prozaice de toate zilele, în fabrici și birturi, în CAP-uri și cârciumi, muncind și bârfind, au făcut sistemul să meargă. Memorialul durerii, cu protagoniștii săi umani divizabili în disidenți și torționari, trebuie plasat și înțeles pe fundalul mai amplu al socialismului real, în care, pe lângă îngeri și demoni au existat, printre alții
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al regretatului prof. Dr. Al. Sutzu, unde, în martie 1889, l-am primit în biroul administrativ. Eminescu mai fusese internat în Institutul Caritatea în 1883.” Printre „tulburările morale” reținute de medic de la prietenii săi sunt enumerate consumațiile fără plată prin cârciumi nu și aceste gesturi eminamente politice. Se mai aduc, de către unii biografi, și alte amintiri despre aceste ultime luni libere ale poetului, și foarte des se citează Teleor, cu toate că însemnarea sa este încurcată și se referă la alt an. O
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu, câte o litră pe zi, vezi mai sus; cât rachiu ar fi putut bea el cu acel „bonjurist” încât să-i fie cu adevărat rău?! Mai degrabă, sora sa este încredințată că societatea nu-i face bine, statul în cârciumă, discuțiile, provocările prietenilor ca să-și spună și el opiniile politice, etc. Ni-l putem ușor imagina pe Eminescu dezvoltând în grupuri de amici teoria păturii superpuse ori legea selecției sociale negative, teoria compensației... 10 decembrie: „Lui Mihai îi merge în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
trebuie să știe că poetul e bolnav, cuminte, neputincios etc. Adevărul este că toate amintirile despre Mihai Eminescu, de acum înainte până la ultima recluziune și chiar în timpul acestei recluziuni, îl leagă pe poet de viața de grup, mai ales de cârciumile prin care umbla. Drept este că nimeni nu vorbește de stări de euforie, etc.; dimpotrivă, toți atrag atenția asupra cumpătării poetului dar prezența lui în grupuri diferite este o constantă a memorialisticii acestor luni (ani). La 2 aprilie acest proiect
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la toți membrii tineri din Cameră, la cei cu ideile cele mai înaintate: d. V.Morțun, întâiul socialist intrând în reprezentațiunea țării...”. Acesta este contextul în care Hanrieta este îngrijorată că, auzind că mai merge din când în când prin cârciumi, binefăcătorii lui Mihai Eminescu vor refuza să-i mai dea pensia. Fuga la București 22 martie: Despre însănătoșirea ei și proiectul de a o aduce pe Aglae Drogli din Cernăuți la Botoșani (proiect imposibil: copiii acesteia ar pierde bursele școlare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care nu dau nici un franc lui Mihai...” Această societate i-a fost adusă lui Eminescu la Botoșani de către V.G.Morțun. Să se observe, în altă ordine de idei, că Hanrieta este mulțumită: fratele este econom, adică n a fost la cârciumă, cum îl bănuia. 1 aprilie: „...mătușa noastră s-a retras de la testament, căci și ea este bolnavă de piept, boală ereditară a tuturor din familia noastră: ori la care etate ne apucă, de piept murim toți.(...) De boală și de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
numim îndeobște imaginea cuiva: Eminescu trebuie să se îngrijească de imaginea proprie. În concepția Hanrietei asta înseamnă să fie îmbrăcat mereu curat,elegant, să se poarte „frumos”, să nu stea în grupuri mai ales, să nu stea în grupuri prin cârciumi ieftine, etc. Sora lui Mihai Eminescu are mare dreptate, pentru că, nerespectând aceste precepte simple ale „purtării frumoase”, poetul n-a reușit, în această perioadă, să egaleze stima pentru talent cu cea pentru persoană. Este interesant cât e neglijență, indiferență etc.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în câte un birt cu lume necunoscută. La 1883, când se inaugurează statuia lui Ștefan cel Mare la Iași, în loc de-a asista la sărbătoare, la care fusese trimis ca corespondent al unui ziar, el se retrase la una din cârciumile vechii capitale și stă singur, cu un pahar de vin înainte. La București intră în relații cu o altă femeie lepădată. Erumpe în fine nebunia, dar după câteva luni se mai lumină ceva și numaidecât se înamorează de o engleză
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Rivera, care Întrețesuse destine fără ca vreunul din ei să fi fost conștient de asta. Mai târziu, când plecase din muzeu și trecuse pe lângă bronzul ecvestru din fața ușii, Faulques se dusese spre Zócalo, o văzuse la o masă de pe terasa unei cârciumi, cu ochii de culoarea strugurilor și mai verzi din pricina luminii de pe stradă, blugii care Îi puneau În evidență picioarele zvelte, lungi și subțiri, și zâmbetul amabil de recunoaștere, care Îl făcuse să se oprească, pentru a comenta muzeul și tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe o parte și pe alta cu șoproane Închise și acoperite, ce erau Închiriate la negustorii veniți de la : Brașov, Sibiu, București, Strehaia, Baia de Aramă, Turnu Severin, Tg.Jiu, Craiova. Negustorii veneau și cu prelatele din care făceau bolți cu acoperiș la cîrciumi, mici menajerii (mai ales maimuțe), Peste tot se aflau tarafuri de lăutari pentru petreceri și hora zilnică. Aceste bîlciuri au fost exploatate pînă În 1916. Revenind la construcția bisericii, aceasta are două etape cu două rînduri de ctitori: -construcția ( 1705-1749
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
eu lunea nu lucrez Marțea țin de sărbătoare Miercurea de fată mare Joia e rău de dobitoace Vinerea dracu mai toarce. Și sîmbăta-i de băut İar duminica-i sărbătoare. - Vezi a dracului nebuna Cum Încheie săptămîna. ” -//,,Săraca nevasta mea İntră-n cîrciumă și bea. Că ea nu-i ca celelalte Ca să dea cînepa-n carte. Eu torc,torc și iar torc Ce rămîne pun pe foc. -ăă Hai, nevastă la prășit. Bărbate m-am bolnăvit. - Hai nevastă la băut - Mergi nainte că te-
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
multe ori. 2. O singură dată. 3. Niciodată. 58. Atunci când aveți timp liber (la sfârșitul zilei sau al săptămânii) cât de des mergeți la... Foarte des Des Rar Foarte rar Niciodată 1. discotecă 5 4 3 2 1 2. bar, cârciumă 5 4 3 2 1 3. prieteni, rude, vecini 5 4 3 2 1 59. Dumneavoastră faceți (sau ați făcut) parte dintr-un grup artistic (formație de cântece sau dansuri populare)? 1. Da, fac (sau am făcut) parte. 2. Nu
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cea mai importantă o aduce Ion Agârbiceanu, al cărui nume este întâlnit aproape în fiecare număr (Acasă, Griji multe, Două scrisori, Vinerea Patimilor ș.a.). Lui i se adaugă Al. Ciura (Scrisoarea din urmă), Mihail Gașpar (Pastel, Singur), Emil Isac (La cârciuma lui Moș Pătru), dar și câțiva condeieri rămași necunoscuți (I. Furtună, Marioara Văleanu, Tomiță Ciprian, Toma Cocișiu). Se publică două lucrări cu caracter memorialistic: Horia Petra-Petrescu, „Domnul Moldovănuț”, evocare a lui Ioan Micu Moldovanu, și O rectificare și o propunere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
la binefacerile științei medicale. Din această respingere altoită pe superstiții și prejudecăți ancestrale se trage, de pildă, moartea unui copil împachetat de părinți în balegă, după obiceiul locului, în loc să i se administreze medicamente, astfel se justifică revenirea in corpore la cârciumă a sătenilor abia ieșiți de la o conferință-lecție de igienă asupra ravagiilor alcoolismului. Materialul, viu și divers, cules la sursă (tematic, unele însemnări reiau subiecte din articolele și pamfletele publicate de U.), este transcrierea fidelă a unor experiențe, dar pe măsură ce autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
de fapt decât de o scurtă criză de transmitere a deprinderilor ereditare. Vițiile părinților răsar reîmprospătate la copii. Națl e posac, leneș, chinuit de cazuri de conștiință, brutal și delicat ca și tatăl său, iar Persida, așezată în fruntea unei cârciume, devine prin instinct avară, autoritară și plină de orgoliu familial. Câtă vreme Slavici se mărginește a observa lumea lui țărănească, rezultatul e cel puțin onorabil. Când se amestecă în viața orășenească de dincoace, față de care manifestă o ură ieșită din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o odaie tapetată cu stofe groase de brocart, mobilată cu paturi de abanos. N. DAVIDESCU Primele poezii ale lui N. Davidescu, La Fântâna Castaliei, tratează, în tradiția Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile, agoniile, macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice sunt faraonii, sicriurile de santal, parfumurile de naft
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca și Mateiu I. Caragiale, al cărui urmaș se dovedește a fi și prin viziune, și prin stil. Este un pictor al Bucureștiului, oraș pe care-l iubește cu frenezie, al anotimpurilor și topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]