11,186 matches
-
nici pe ea să-i spună șefului când am primit telefonul de la Lex. Dietrich zise: — Stai așa, Norton! Vreau să vorbesc mai întâi eu cu el. După aceea puse palma peste receptor și i se adresă lui Danny. — Cele două cadavre ale LAPD-ului au fost identificate. Gunoaie. Așa că îți spun de-acum: n-o să fie nici un fel de investigație interagenții, deci mai ai cinci zile cu Goines înainte să te scot din priză. Sun-Fax Market a fost jefuit azi-dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
probele materiale. Niles nu-și mută privirea. Danny se propti mai bine pe picioare în spatele pupitrului, pentru a-și păstra calmul. — În noaptea de 1 ianuarie am periat South Central Avenue, zona din care fusese furată mașina folosită pentru transportarea cadavrului lui Martin Goines. Martorii oculari l-au plasat pe Goines în compania unui individ înalt, cărunt, între două vârste, iar noi știm din rapoartele de autopsie că asasinul are grupa de sânge 0-I - rezultat obținut din testul efectuat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Vicky din ’46, cu numărul de înmatriculare JS 1497. Descuie portbagajul și alergă înapoi în casă. Trase plapuma mare de pat, îl înveli pe Niles, cu tot cu pistol, în ea, îl aburcă pe umăr și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de rezervă. Apoi, gâfâind, leoarcă de sudoare și tremurând, se întoarse la Audrey. Stătea pe closet, goală, și fuma. O jumătate de duzină de mucuri erau împrăștiate pe jos. Baia era cufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rezolvă chiar acum, așa că... Danny lăsă receptorul să-i cadă din mână și pe Shortell să țipe în urma lui „Upshaw!” Goni nebunește până în centru, parcând în fața rampei morgii LAPD și, în timp ce se repezea înăuntru, aproape că se împiedică de un cadavru pus pe o targă. Jack Shortell era deja acolo, transpirat, cu insigna agățată de reverul hainei. Îl văzu pe Danny, blocă accesul în sala de disecție a doctorului Layman și îi spuse: — Țin-te bine. Danny inspiră adânc. — De ce? Shortell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făcut un mulaj. E în mod cert de origine animală. I-am dat mulajul unui asistent să-l ducă pentru analiză la un ortodont criminalist de la Muzeul de Istorie Naturală. La ora asta îl examinează. Danny își desprinse ochii de pe cadavru. Ieși pe rampă ca să-l caute pe Shortell, sufocat de duhoarea de formaldehidă, cu plămânii căutându-i avizi aerul curat. Un grup de mexicani stăteau în dreptul rampei, arborând expresiile unei familii îndoliate și uitându-se înăuntru. Unul din ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mentorul lui de la LAPD. Omul, rareori grav, părea acum aproape îndoliat. — Ce s-a întâmplat, domnule? Green își aprinse o țigară. — Ploaia a produs niște alunecări de teren pe coline. În urmă cu aproape o oră a fost descoperit un cadavru pe drumul de acces care duce la semnul cu „Hollywood”. Sergentul Eugene Niles de la secția Hollywood. Îngropat și împușcat în față. L-am chemat pe Nort Layman pentru o examinare rapidă, iar el i-a scos din cutia craniană două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vorba. Adevărul e că nu mă deranja, ba chiar îmi plăcea că există băiatul ăla care le iubește. Apoi, spre sfârșitul lui iulie, totul a încetat. Mi-am dat seama de asta când am văzut că, brusc, nu mai apăreau cadavre în plus în cuștile lor, iar creaturile mele au revenit la greutatea normală. A trecut vreun an jumate, după care într-o noapte Otto, glutonul meu, a fost furat. Am râs de m-am prăpădit. M-am gândit că hoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șapte de persoane, toți mexicani și japonezi. Deși știa că vârsta nu se potrivea, repetă operațiunea și la Lincoln: mexicani, japonezi și un alb care era debil mintal și fusese angajat doar fiindcă era îndeajuns de puternic ca să care două cadavre de căprioară deodată. Nici o conexiune. Dar senzația că era pe calea cea bună continua să-l sâcâie. Danny ajunse într-un bar din Chinatown. După două tării duble, își dădu seama că asta era ultima lui zi ca șef la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
EL, pur și abstract, ca și când ar fi existat dintotdeauna, deși nu erau împreună decât de câteva săptămâni. Se gândi la EL separat de Reynolds Loftis și la ultima lui noapte cu Claire, parcurgând invers cronologia evenimentelor și oprindu-se la cadavrul lui Augie Duarte întins pe masa de inox a autopsierului. Tăieturi faciale. Un salt logic la analiza de azi-noapte a dosarului. O intuiție: asasinul îl cunoștea pe amicul lui Marty Goines, tânărul cu fața bandajată, care era pentru el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și le comandau codoșii negri pasionați de voodoo. Pentru că detectivul Danny Upshaw îi pusese gând rău, străpungând cu ace mici de tot o mică păpușă voodoo cu chipul lui Buzz Meeks. Mal îl sunase ca să-i comunice știrea. Ploaia dezgropase cadavrul lui Niles. Cei de la LAPD l-au înhățat pe puști, apoi i-au dat drumul, ordonându-i să se prezinte a doua zi pentru un test cu detectorul de minciuni și pentotal de sodiu. Puștiul nu a apărut, iar durii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rămâi în viață, flăcău! *** Buzz o luă pe autostrada Pacific Coast până în Wilshire, L.A., la est de Bunker Hill. Pe cer se adunau nori negri, amenințând cu un potop care să înmoaie bine regiunea, poate chiar să dezgroape mai multe cadavre și să trimită alți duri în căutarea răzbunării. Casa de pe strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
între două vârste. Mal își întinse picioarele. — Și la mine mine. Nort Layman l-a sunat pe Jack Shortell, iar Jack m-a sunat pe mine. Doctorul a analizat depunerile din aluviunile râului L.A. de lângă locul unde a fost găsit cadavrul lui Juan Duarte. Voia o analiză criminalistă completă pentru o carte la care scrie acum. Fii atent: a găsit șuvițe gri-argintii dintr-o perucă și urme de sânge 0-I - în mod evident de la o rană la cap - exact în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
împiedicau să tragă. Se ridică anevoie în picioare și o luă la fugă. Îl văzu pe Coleman apucând pistolul de jos și țintind. Una, două, trei împușcături - Mal fu propulsat în sus și se roti în aer, cu fața spulberată. Cadavrul lui se prăbuși în fața lui Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scăpa cu viață, ca să poată cheltui suma câștigată. Asculta muzică country, iar Hank Williams și Spade Cooley îi stârneau senzații teribile. Îi era un dor îngrozitor de Mal Considine. După partida de tir o armată de la LAPD liniștise mulțimea și evacuase cadavrele. Patru morți: Coleman, Loftis, Mal și portarul împușcat de el. Claire De Haven dispăruse. Probabil că ea îl pornise pe Reynolds în misiunea aceea nebunească și, auzind împușcăturile, s-a gândit că o mântuire pe noapte era de ajuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Marty. A mers pe Sunset Strip pe ploaie, imaginându-și cum tăticu’ și Claire o încasează la greu în fiecare orificiu. L-a depozitat pe Marty, acum în pielea goală, pe un teren viran de pe Allegro, teritoriul poponarilor, lăsând cadavrul la vedere, ca în cazul Black Dahlia. Dacă avea noroc, victima numărul unu va beneficia de același interes din partea presei. Coleman s-a întors la muzica lui, la cealaltă viață a sa. Uciderea lui Goines n-a provocat publicitatea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dus într-un garaj abandonat din Lincoln Heights. Acolo l-a strangulat, l-a sfâșiat și a mâncat din el, după care l-a castrat, așa cum încercaseră să-i facă și lui taică-său și alții ca el. A abandonat cadavrul lângă râul L.A., s-a întors în Compton și i-a mărturisit lui Lesnick că în sfârșit înțelesese care era rolul lui Upshaw. Urma să intre într-o competiție cu el - asasin contra detectiv. Saul Lesnick a părăsit apartamentul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar mai repede! ― Vine, vine! se auzi vocea amabilă a chelnerului. Ce-ați comandat, vă rog? ― Ți-am comandat un lapte bătut, și dumneata mi-ai adus și o muscă... o muscă moartă în lapte... ca alte cuvinte, lapte cu cadavre de insecte... Ia-l d-aici, că mi s-a făcut rău! Să vină patronul! ― Scuzați, vă rog, s-a întîmplat, știți, vara... nu cred că de la noi, că e curățenie mare, poate că de la lăptar... scuzați, s-a-ntîmplat. ― Ce să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat. Avangarda Semilunei fu decimată de sulițele moldovenilor. Podul nu putea fi trecut. - Arcași În linie la malul Bârladului! porunci Ștefan ascultând zgomotele urdiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde. Ceilalți se alăturară voievodului, tot mai mulți, mai tăcuți și mai osteniți, privind parcă fără a crede Valea care, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe care veniseră. În spatele lor rămânea cadavrul vestitului bandit și imaginea incredibilă a unei armate nemișcate. 13 ianuarie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Întunericul căzuse demult. Erinei i se părea că În curând se vor ivi zorii. Era a treia noapte de când adormise odată cu zorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dacă acel străin exista, el trebuia să se ascundă Într-una din caravanele care se Îndreptau spre vest. Iar caravanele Înaintau foarte Încet. Vânturile acoperiseră cu nisip aproape totul. Amir descălecă și păși printre micile movile ce păreau a fi cadavre. Răscoli nisipul cu vârful cizmei și descoperi o platoșă de piele ce purta semnul șarpelui și al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva trupuri pe jumătate putrezite. Două erau arse. Alte trei erau despicate de sabie. Războinicii se priviră neliniștiți. Se aflau Într-o vale a morții. Amir ceru descoperirea altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele erau decapitate. În unele locuri, nisipul mirosea a praf de pușcă. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări de pe scară și fugi la Gabriel. - Întoarce corabia! Nu putem pleca acum! În câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nopți În care nu se oprise decât ca să schimbe caii. Faptul că afară nu era nici un ienicer de gardă i se păru suspect. De aceea ordonase războinicilor săi să intre În formație de apărare, chiar dacă pericolul nu se profilase Încă. Cadavrele pe care le găsise dincolo de poartă Îi confirmaseră, Însă, supozițiile. Luptătorul necunoscut ajunsese Înaintea lui și se afla, poate, chiar În palat. Păși pe coridoarele pustii, atent la fiecare zgomot. Dar clădirea părea nelocuită. Nici una din străjile din interior nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]