5,189 matches
-
să lase o supărare meschină să devină motivul ieșirii la o cafea cu soțul Amandei Hardwick? Câteva secunde mai târziu, Alice se ștergea pe mâini și lua din cuier haina ei și a Rosei. Hugo stătea temător lângă intrarea în cafeneaua supermarketului. Era acolo de cincisprezece minute, iar Alice nu se vedea pe nicăieri. Toaletele și camera de schimbat scutecele copiilor se găseau chiar vizavi de locul unde stătea el. Femei cu copii în brațe împingeau ușa pline de încredere. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că, până la urmă nu..., era vorba decât de doi cretini, care conduceau un Saab și-și căutau o casă de vacanță la țară. Putea, foarte ușor, să-i sune și să reprogrameze vizionarea. Unde vrei să ne întâlnim? E o cafenea lângă... —Cafenea? a zis Alice disprețuitoare. Nu vreau cafea. Știu că nu e decât opt și jumătate’, dar vreau o băutură. Și una a naibii de tare, dacă nu te deranjează. * * * —Glumești, a gâfâit Hugo după o oră și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urmă nu..., era vorba decât de doi cretini, care conduceau un Saab și-și căutau o casă de vacanță la țară. Putea, foarte ușor, să-i sune și să reprogrameze vizionarea. Unde vrei să ne întâlnim? E o cafenea lângă... —Cafenea? a zis Alice disprețuitoare. Nu vreau cafea. Știu că nu e decât opt și jumătate’, dar vreau o băutură. Și una a naibii de tare, dacă nu te deranjează. * * * —Glumești, a gâfâit Hugo după o oră și mai multe pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu știu ce simt acum. —Ei, eu știu, i-a declarat Hugo indignat. Sigur, nu că m-ar privi pe mine, a adăugat el o secundă mai târziu. A urmat o tăcere stânjenită, cum Hugo își amintea că mai intervenise și în cafeneaua din supermarket. Bărbatul a căutat o metodă ca să iasă din ea. Ar trebui să mâncăm ceva, a propus el. Ca să scăpăm de toată băutura asta. De ce-ai avea chef? a spus el uitându-se pe meniu. Nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nevoie de o cămașă de forță, spunea râzând. Stătea în fața ușii, cu cheia în mână. În stânga sa, dacă s-ar fi uitat, ar fi putut să observe un parașutist prins între crengile unui copac, iar undeva, în plan secund, o cafenea suspendată în care un moș cu melon și monoclu (Magicianul, cine altul?) își sorbea ceaiul și citea ziarul. Deși nu se uitase într-acolo, știa că nu este nimic în ordine. Că are iarăși parte de surprize. Și mai știa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi făcu un semn din care reieșea că ar avea nevoie de un cuțit pentru a se elibera. Magicianul sorbea tacticos din ceai, răsfoind ziarul. Căzu o bombă între cafeneaua suspendată și copacul parașutistului, iar din gaura formată se ivi periscopul unui submarin. Câțiva pescăruși se roteau în jurul lui și îl loveau cu pliscurile. Poc. Poc. Poc. Privi din nou cheia... Strălucea. Ca și cum ar fi avut o lumină în interior
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o întâlnire extrem de importantă și nu-mi permit să pierd timpul pe trotuar. Habar nu am despre ce pedeapsă vorbiți, era verde atunci când a trecut taxiul, am senzația că exagerați. Sau aveți chef de conversație. De ce nu intrați într-o cafenea? Acolo veți găsi cu siguranță persoane dispuse la un dialog pe diverse teme. Întări „diverse teme”, sugerând evident că până și o aiureală colosală putea fi considerată o temă de maximă importanță într-o cafenea plină de oameni dornici să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
De ce nu intrați într-o cafenea? Acolo veți găsi cu siguranță persoane dispuse la un dialog pe diverse teme. Întări „diverse teme”, sugerând evident că până și o aiureală colosală putea fi considerată o temă de maximă importanță într-o cafenea plină de oameni dornici să evite ploaia tomnatecă. Bătrânul își privi ceasul. Un ceas de buzunar, iar Scriitorul fu surprins să-l vadă. Un ceas de buzunar, un bătrânel de modă veche care trăiește cu mintea în trecut, un lunatic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întâlnire? Uite că chiar tu nu poți fi pe fază de fiecare dată, ceea nu mă surprinde. Îl privy din nou pe bătrân. Cred că-i voi spune vreo două, doar așa, ca să mă țină minte... * Peste drum, într-o cafenea, așezat lângă fereastră, cu un ceai negru în față, Magicianul puse picior peste picior și urmări amuzat întreaga scenă. O chelneriță cu fustă scurtă se apropie de masa lui și îl întrebă dacă mai dorește ceva. Ceru un corn cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
față cu bagheta aia de trei parale! Uite că iepurele fricos îți dă cu tifla. Și voi merge către Lucia, farsele acestea de prost gust pe care le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și salută, luându-și jobenul de pe cap. Traversă strada cu pași măsurați, ocolind un jeep negru la volanul căruia se afla un tip cu o barbă impunătoare. Îl arătă cu degetul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de o clipă, ochii lui Teo Haiduc au aruncat săgeți negre, Însă după puțin timp și‑au recăpĂtat calmul. Începuse să ningă din nou. Mai aveam de așteptat o oră până la următorul interviu de pe agenda zilei. Am intrat Într‑o cafenea lângă Televiziune să ne mai Încălzim și să ne tragem puțin sufletele. Veniserăm pe jos prin zăpadă de la Victoriei până În Aviatorilor. Am cerut un ceai de lămâie cu zahăr și Teo Haiduc și‑a luat un espresso și o apă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mult, pentru că o haită de maidanezi a sărit pe noi, drept care am aruncat bolovanul cât colo și am rupt-o la fugă spre furgonetă. — Ce mai fac bolovanii noștri, roberto ? l-am Întrebat după ce André ne-a abandonat la o cafenea În Cartierul latin, ducându-se să se Întâlnească cu logodnica lui. — După cum merg lucrurile acum, cred că trebuia să fi pus niște meteoriți În locul lor, spuse roberto râzând. lucrurile merg cât se poate de prost În românia. Dar bănuiesc că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
simplu și frumos ca În basme, roberto. În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate. Șaman 163 — Pe vremea când ieșeai cu mine erau relativ simple, nu ? spuse el privindu-mă cu subînțeles, ca pe o proaspătĂ apariție pe tearasă la Cafeneaua Actorilor. — Nu erau simple nici pe vremea aia. Ar fi fost poate mai simple dacă roberto n-ar fi căutat să-și Îngroape amintirile din Kosovo În brațele fiecărei brunete care Îi ieșea În cale. Dar acesta era singurul mod
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de o clipă, ochii lui Teo Haiduc au aruncat săgeți negre, însă după puțin timp și-au recăpătat calmul. Începuse să ningă din nou. Mai aveam de așteptat o oră până la următorul interviu de pe agenda zilei. Am intrat într-o cafenea lângă Televiziune să ne mai încălzim și să ne tragem puțin sufletele. Veniserăm pe jos prin zăpadă de la Victoriei până în Aviatorilor. Am cerut un ceai de lămâie cu zahăr și Teo Haiduc și-a luat un espresso și o apă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mult, pentru că o haită de maidanezi a sărit pe noi, drept care am aruncat bolovanul cât colo și am rupt-o la fugă spre furgonetă. — Ce mai fac bolovanii noștri, roberto ? l-am întrebat după ce André ne-a abandonat la o cafenea în Cartierul latin, ducându-se să se întâlnească cu logodnica lui. — După cum merg lucrurile acum, cred că trebuia să fi pus niște meteoriți în locul lor, spuse roberto râzând. lucrurile merg cât se poate de prost în românia. Dar bănuiesc că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așa de simplu și frumos ca în basme, roberto. În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate. — Pe vremea când ieșeai cu mine erau relativ simple, nu ? spuse el privindu-mă cu subînțeles, ca pe o proaspătă apariție pe tearasă la Cafeneaua Actorilor. — Nu erau simple nici pe vremea aia. Ar fi fost poate mai simple dacă roberto n-ar fi căutat să-și îngroape amintirile din Kosovo în brațele fiecărei brunete care îi ieșea în cale. Dar acesta era singurul mod
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
activitățile Asociației Spaniole de Papiroflexie și ale altor grupuri constituite în țară. De exemplu, Grupul din Zaragoza, constituit în 1956, cuprinde un număr mare de admiratori ai acestei arte. În fiecare luni, la ora 20.00, grupul se întâlnește la Cafeneaua Levante pentru a face păsărele din hârtie. Tradiția se menține de mai bine de 54 de ani. În Parcul din localitatea Huesca, Ramón Acín a realizat în 1933 un monument dedicat păsărelelor de hârtie: Monumento a la Pajarita, care înfățișează
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
duc la muncitorii din industria falimentară. Nouă ne cad firmiturile. <victor37>: asta ar putea duce la milă, nu la dispreț. de ce vă disprețuiesc oamenii? <sys>: că nu avem bani. Acum totul se măsoară în bani. Am elevi care lasă la cafeneaua din fața școlii mai mulți bani decît salariul meu pe o zi! Într-o oră... <victor37>: cred. Și totuși, fără educație nu poți face nimic. trebuie să fii bine educat ca să răzbești <sys>: unii bogătași abia știu să semneze <victor37>: unii
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
maya <maya>: vick! Doamne, de cînd te aștept! <victor50>: aș zice că ți-e dor de mine <maya>: să știi. Nu am cu cine vorbi <victor50>: sunt mai bine de 700 în room <maya>: mda... puști care așteaptă închiderea e- cafenelelor <victor50>: dar tu? <maya>: plec în curînd la lucru. Am intrat pînă îmi beau cafeaua <victor50>: too bad. Eu am venit de la serviciu <maya>: unde ai dispărut tot acest timp? <victor50>: nu am avut computer, iar de la serviciu nu intru
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
avea să se tot afunde, chiar În zilele următoare: va suna la Salonic, va spune că este un ziarist care vrea să facă un reportaj despre... Nu. Va merge acolo pentru o săptămînă, va localiza familia, va pîndi dintr-o cafenea de peste drum, poate era vreuna, apariția fiului sau fiicei, nu știa sexul, Înfățișarea acelui urmaș; o nebunie; Își va lăsa, o vreme, baltă treburile la Copenhaga, va minți În stînga și-n dreapta, bunicii Îi va spune că merge În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din osul lui, nu avea nici cea mai mică Îndoială; data donării, sarcina Helgăi, normală, nouă luni plus șaisprezece ani... Thomas și Helga, după vreo două ceasuri, au pornit spre centrul orașului, nu era departe. S au oprit la o cafenea, au sorbit Încet cîte un espresso, au fumat, s-au privit; au vorbit puțin. Despre libertățile Amsterdamului. Și pentru Thomas prea mari; poate Helga exagera. Nu prea mult, Thomas mai călcase, În urmă cu ani, prin urbea tocmai potrivită lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se părea acum aproape orice fetișcană, dar nici Înger, pentru că nu ar fi avut, astfel, peste ani, măsura potrivită pentru a cîntări păcatul. Helga avea o garsonieră, Încă de pe vremea cînd era singură. I-a arătat lui Thomas, de pe terasa cafenelei, la plecare, fereastra, garoafele ce ardeau În geam, la asfințit. Erau numai potriviți pentru a nu respecta anumite conveniențe; de fapt, mai toată omenirea asta făcea, ținea seama din ce În ce mai puțin de orice regulă. Ba chiar nerespectarea vreuneia devenea regulă. Desigur
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vorbeau despre pasiunea lor comună, muzica, despre cărți, le plăcea să citescă romane de dragoste - și tocmai dragoste nu aveau -, găteau Împreună; uneori, cuminți, dormeau În același pat; plecau, nedespărțite, În mici excursii, mergeau la braț pe stradă, aveau o cafenea preferată, În care intrau după repetiții sau concerte; se simțeau bine una cu cealaltă; bine - bine. Tot mai apropiate, din discuție În discuție, din excursie În excursie, din atingere În atingere, ajunseseră la ultima intimitate, sexul, nici bun, nici rău
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
drept În ochii; doi străini care, brusc, deveneau tată și fiu; o stare nouă pentru fiecare dintre ei; era, poate, o confuzie. Nu era. „Așa este, Bert... Pot să te Însoțesc cîțiva pași?“ Au intrat, pînă la urmă, Într-o cafenea apropiată. Thomas a comandat pentru amîndoi ceai verde. Nu s-au atins de cești. „Poate nu ne mai vedem, dar așa stau lucrurile...“, a zis Thomas. Bert i-a povestit că surprinsese, mai ales În ultimii ani, cîteva discuții aprinse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o femeie Îl strigase. „Helga!?“ „Eu! Credeai că nu o să ne mai vedem?“ Ceva nu era În regulă, Thomas și-a dat seama după ton, Helga nu venise degeaba pînă aici. Și cum de Îl găsise? „În apropiere e o cafenea...“, a zis Thomas. „Putem vorbi...“ „Și, pe urmă, mergem la tine și facem sex!... Ca la Amsterdam, nu?...“ Helga avea ceva agresiv În voce; nu Însemna mare lucru, Thomas prevăzuse și o astfel de situație; o mamă, un tată-netată sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]