KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

cu flori brodate În roșu și albastru. Nu arată deloc ca vechea Mariană, cea Înnebunită după modă: poartă ochelari cu ramă aurie care o fac să semene cu o profesoară. Și pantofi de bun simț! Îi oferă un loc pe canapea, dar Mariana preferă să ia un scaun, Îl Întoarce invers și se așează călare pe el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de lemn, pe podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată pe nume Maggie. — De ce ai numit-o Maggie? Întreabă Wakefield, scărpinînd mîța după ureche. — Ei, știi. Tennesee Williams. Pisica Maggie pe acoperișul fierbinte. Oh, doamne! Wakefield nici nu s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ce costa zece și Anton i-a urmat acasă, În MG-ul lui de colecție. Au băut mult, cutiuța i-a chinuit pînă tîrziu, În noapte, iar la ora aceea Anton era prea beat ca să mai conducă. A dormit pe canapeaua lor În noaptea aceea, ca și În următoarele trei nopți. CÎnd Wakefield a plecat cu treabă În Egipt, Anton a rămas. De fapt, s-a mutat de pe canapea În patul lor, iar Mariana n-a ezitat să i-o spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ora aceea Anton era prea beat ca să mai conducă. A dormit pe canapeaua lor În noaptea aceea, ca și În următoarele trei nopți. CÎnd Wakefield a plecat cu treabă În Egipt, Anton a rămas. De fapt, s-a mutat de pe canapea În patul lor, iar Mariana n-a ezitat să i-o spună atunci cînd Wakefield a sunat acasă. În mod ciudat, Wakefield a simțit o oarecare recunoștință. — E acum acolo? a Întrebat el. — Să nu te porți urît cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
el dă să-și ia hainele, ea-l apucă de mînă și o ia la fugă către casă, unde Îl Înfășoară Într-un halat pufos. Ea Însăși se Înfășoară Într-un kimono scurt, apoi dispare În baie. Se așează pe canapeaua cu tapițerie Paisley și ia În mînă cartea care zace pe perne. Se numește Arta Lăutului. Citind-o Își dă seama că mai are o groază de Învățat. Obiceiurile japoneze presupun scufundarea În apă foarte fierbinte și În aburi În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
imagina“, exclamă autorul Artei Lăutului, „interioarele pline de arabescuri! Parfumurile!“ Wakefield nu poate. El de abia mai poate să citească; ochii i se Închid postorgasmic, mintea se lasă În ghearele plăcerii. Sandina Îl găsește moțăind și Îl Întinde blînd pe canapea, unde adoarme. — Vai, Sandina, e doar un turist! Wakefield deschide ochii. Zace Întins pe canapea, acoperit cu ceva Îngeresc de moale. Probabil că a murit. Își trece mîna peste material, ceea ce Îl face să vrea să adoarmă la loc. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
abia mai poate să citească; ochii i se Închid postorgasmic, mintea se lasă În ghearele plăcerii. Sandina Îl găsește moțăind și Îl Întinde blînd pe canapea, unde adoarme. — Vai, Sandina, e doar un turist! Wakefield deschide ochii. Zace Întins pe canapea, acoperit cu ceva Îngeresc de moale. Probabil că a murit. Își trece mîna peste material, ceea ce Îl face să vrea să adoarmă la loc. În ceruri se aude muzică de sitar. Dar apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
același timp, uimită, probabil, de miriadele de coincidențe care le populează viețile lor Jungiene, clipă de clipă. După ce acceptă o băutură rozalie turnată dintr-un bol de punch de către un Elvis bătrîior, Wakefield o regăsește pe Zelda așezată pe o canapea, alături de un alt Înger, unul negru. — Wakefield, ți-o prezint pe Reverendul Telluride. Tocmai Îi povesteam despre problema ta. Reverendul este preoteasă voodoo. De fapt, Îi sînt ucenică. E de acord să te ia drept client. Wakefield ar vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
o regină a tălpilor. Într-o noapte, În plus față de praful și mortarul aruncat În mod obișnuit din cărămizile zidului de către ciocănitul nebunului, Wakefield bagă de seamă că deasupra patului pătrunde prin zid o substanță vîscoasă. Decide să doarmă pe canapea, temîndu-se că zidul s-ar putea prăbuși peste el și l-ar putea omorî. Influențat de contactul cu Jungienii, se apucase să citească o carte despre miturile Greciei, dar nu trecuse nici de primele cîteva pagini și ațipise. În noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

foarte mândru de tine, de cum îl conduci. Fran ciocni paharul, simțind cum o încălzea aprecierea singurei persoane a cărei părere conta. Pe pietrișul de afară se auzi un scrâșnit de pneuri și amândoi izbucniră în râs și ascunseră paharele sub canapea. Capitolul 2 Când descoperi în sfârșit bărbatul ideal pentru prietena ei Fran, Henrietta se afla într-o poziție de netă inferioritate. Orice altă femeie s-ar fi simțit poate descurajată și ar fi încercat să se gândească la altceva în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
aștepți lângă telefon pentru oricine ar fi: am lucruri mai bune de făcut. De pildă să editez un ziar. Sophie clătină din cap. — Sper să n-ajung niciodată la treizeci și patru de ani. — Deci... Henrietta se scufundă în cretonul moale al canapelei, dând la o parte bocancul fiică-sii de pe pernă. — Deci, ați, hâmm, știi tu...? — Nu, sigur că nu. — Ei bine, nu tărăgăna prea mult. Credeam că de-abia aștepți să pui mâna pe materialul lui genetic. — Mamă, explică Sophie, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Rice Crispies foarte bune. Dar Fran n-avea chef de glume. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei calde și primitoare în care cărți, ziare și cizme de cauciuc se înghesuiau alături de patine cu rotile și o roată stingheră de bicicletă. Pe canapeaua încăpătoare un câine alb cu negru, o expresie absentă și o eșarfă roșie caraghioasă la gât lenevea ca într-un paradis canin. Pentru o clipă perspectiva sucului de napi cu Rice Crispies aproape că o ispiti. Nu, mulțumesc, am o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
ar fi rezolvat dacă Ben, Ben cel sfios, cu suflet mare, n-ar fi dat iar totul peste cap dând buzna tocmai în acest moment în cameră în căutarea câinelui. — Rover! strigă el, scuturând lesa îmbietor. Rover se băgă sub canapea și încercă s-o facă pe jucăria de pluș. — Cursuri de bună purtare! Wild Rover se năpusti spre ușa din spate și se strecură cu greu prin gaura pentru pisici, rămasă de la proprietarul dinainte. — Face progrese, nu-i așa? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
obișnuit, că ai fi putut șterge vopseaua cu el. Laurence sări în picioare, uitându-se în ochii ei. — Francesca! Ce s-a întâmplat? Arăți de parcă ai fi văzut o fantomă! O luă de braț și o conduse cu blândețe spre canapea. Era una din acele canapele atât de moi, încât te cufundai cu totul în ea și nu te puteai ridica fără ajutorul cuiva sau fără un troliu. — Mă duc să-ți aduc un pahar cu apă. Lui Fran îi veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
șterge vopseaua cu el. Laurence sări în picioare, uitându-se în ochii ei. — Francesca! Ce s-a întâmplat? Arăți de parcă ai fi văzut o fantomă! O luă de braț și o conduse cu blândețe spre canapea. Era una din acele canapele atât de moi, încât te cufundai cu totul în ea și nu te puteai ridica fără ajutorul cuiva sau fără un troliu. — Mă duc să-ți aduc un pahar cu apă. Lui Fran îi veni să plângă. Purtarea lui grijulie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
de birou, ce se întindea de-a lungul peretelui opus, două scaune cu spătarul drept și un zeu african priapic, de al cărui falus în erecție profesorul își atârnă inelul de chei. — Vă așteptați la tomuri legate în piele și canapele? întrebă el, observându-i privirea. Nu mai e nevoie de așa ceva acum. Totul e stocat în laptopul nostru de încredere și nu există CD-uri legate în piele, slavă Domnului. Deci, cu ce vă pot ajuta? Pentru o clipă, tânji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
o putea potoli doar un baton de ciocolată sau o gogoașă cu unt. Așa, își dădu seama uimită se simțeau probabil femeile însărcinate. V-ați gândit la o dată pentru nuntă? Camilla își strânse picioarele lungi și grațioase sub ea, pe canapeaua acoperită cu creton, și scoase la iveală, de undeva din adâncurile acesteia, o agendă. — Vreau să spun că suntem deja în iunie și bănuiesc că nu vreți să faceți nunta la iarnă? E cumva prea deprimant. Fran fu șocată dându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
căminul unde fusese internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea aia, că existau atât de multe tipuri de modele florale. Împreună cu buchetele de trandafiri, bujori și nemțișor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
pentru tine, îi veni Camillei să adauge. În schimb, o conduse îmbufnată pe Fran. Nu că ea una ar fi considerat că e nevoie s-o facă. Când se întoarse în camera de zi, Laurence se întinsese din nou pe canapea cu un aer distins. N-avea rost să încerce să obțină vreun verdict din partea lui. Din senin, Camillei îi răsări în minte chipul lui Ralph Tyler, tatăl Francescăi. Era trist că se îmbolnăvise atât de brusc. Fusese întotdeauna un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
și i se alătură în dezordonata cameră de zi. Cu inima cât un purice, Jack intui că n-aveau să urmeze obișnuitele douăzeci de întrebări, ci ceva mult mai spinos. — Salutare, amice. Jack arătă spre locul liber de lângă el, de pe canapeaua moale. — Cum o mai duci? Ochii negri strălucitori ai lui Ben, care semănau atât de mult cu ai maică-sii încât îi sfâșiau cândva inima lui Jack, îi întâlniră pe ai lui, apoi se întoarseră în altă direcție. — Bine. Voiai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Tawny Beeches nu e o alegere bună. Va trebui să-l mut de acolo. Laurence o ascultă cu atenție. — Francesca, draga mea, cred că asta ar fi o mare greșeală. O luă de mână și o trase lângă el, pe canapeaua de creton. — Știu cât de mult îți iubești tatăl, așa că n-am insistat niciodată asupra a ceea ce i s-ar putea întâmpla, dar trebuie să înțelegi cât de gravă e situația. Vocea lui era plină de compasiune, ca a unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
părea, de câteva zile bune. Lui Ralph avea să-i placă la nebunie să stea cu Ben. După o jumătate de oră, îl instalau pe Ralph în camera de zi a lui Jack, cu aerul ei primitor. — Ce facem cu canapeaua? întrebă Fran cu o voce scăzută. Mai face în pat din când în când. Jack râse. — Ca și Wild Rover. Pocni din degete și câinele sări pe canapea, cuibărindu-se lângă Ralph. — Acum, hai să vedem dacă putem să găsim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
de zi a lui Jack, cu aerul ei primitor. — Ce facem cu canapeaua? întrebă Fran cu o voce scăzută. Mai face în pat din când în când. Jack râse. — Ca și Wild Rover. Pocni din degete și câinele sări pe canapea, cuibărindu-se lângă Ralph. — Acum, hai să vedem dacă putem să găsim vreo transmisiune de la curse. Se dovedi că era prea devreme pentru curse. Ralph îi ceru telecomanda și schimbă canalele până când dădu peste unul care dădea în reluare un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
fost groaznic. Mă tot tratau ca pe-un copil, iar eu am șapte ani. Ben izbucni în râs, destinzându-se și căpătând un aer mai puțin ostil. — Îmi dau seama că trebuie să fie nasol. — Apropo, Camilla se întinse pe canapea, simțindu-se ca la ea acasă, strângându-și picioarele sub ea cu acel gest copilăresc pe care Jack și-l amintea atât de bine, cine e bătrânul acela ciudat în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
fusese silită să fie părintele, mai degrabă decât copilul. Vrei să faci turul casei? îi propuse Ben. Cred că cei mari au o mulțime de lucruri de discutat. Nu spusese mama și tata, observă Jack. — Deci, - Jack evită cu grijă canapeaua și se așeză în fața lui Carrie, pe fotoliu - cât timp ai de gând să stai în Anglia? Cât o să vreau. Sinceră să fiu, mi s-a făcut lehamite de Australia. De fapt, Carrie îl învălui în privirea ei albastră ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]