6,257 matches
-
Până să apară prima capodoperă cultă de gen, parodia "era în aer, în clipa în care instituția cavalerească decăzând nu mai reușea să atragă atenția nimănui asupra valorilor pe care le pusese în circulație"216. Luigi Pulci (1432-1484) sparge, cronologic, canoanele, prin opera lui de căpătâi, Morgante, ale cărei linii directoare îi fuseseră sugerate chiar de mama lui Lorenzo, după subiectul poemul Orlando al unui autor florentin necunoscut din secolul al XV-lea. Scrie, pentru început, douăzeci și trei de cânturi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe un bun câștigat. O dată cu Jonathan Swift își pierde din soliditate, chiar în rândurile scriitorilor practicanți ai genului, noțiunea de "parodie a moravurilor unei societăți" ș.a.m.d. Ținta predilectă a parodiilor trebuie căutată în imensa bibliotecă, spațiu metaforic închizând canonul literaturii universale, dar și tarele istoriei și criticii literare. Nu este negat nici aspectul oralității parodiilor, al rostirii lor specializate, pe urmele percepției aristotelice, căci "pentru foarte scurtă vreme" înainte de a vedea lumina tiparului, operele de această factură, pentru a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lumina tiparului, operele de această factură, pentru a câștiga simpatia publicului, "sunt proțăpite prin toate locurile publice, fie ca atare, fie prin crainici, ca trecătorii să le poată privi". Destinația lor e limpede: sunt menite amuzamentului ca și modificării, rejudecării canonului, pe care îl obligă neîncetat să se autocenzureze, întrucât "cele mai mari și mai însemnate" opere parodice "[...] sunt consemnate în anumite prăvălii purtând numele de biblioteci, unde și rămân, așezate într-un colț anume, și încep a se chema cărți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s-o reconstruiască, modelând vechile tipare sub titluri noi. O situație asemănătoare înregistrează și critica literară, și teoria acestui moment, întrucât, prin reprezentanți de seamă, ele se îndreaptă de asemenea în direcția recuperării, reinterpretării și valorificării pe cât posibil obiective a canonului, recomandând traseul respectiv ca sursă de inspirație și scriitorilor. Punctul de vedere formalist este, terminologic vorbind, un deschizător de drumuri pentru atât pentru teoreticienii literari ai secolului XX, cât și pentru romancierii postmoderni, căci teoria "narațiunii dialogice" pe care cei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un factor de evoluție internă a literaturii, autogenerator. Nu este uitată nici dimensiunea comică pe care, de foarte multe ori, operele parodice o dezvoltă cu generozitate. Terminologia astfel obținută se susține prin numeroase exemplificări, fie din literatura rusă, fie din canonul universal, accentul căzând asupra ideii de canon, rareori asupra unor parodii marginale. Registrul "formal" variază de la spectrul prozei la cel al textului liric, într-un articol programatic fiind luată în calcul chiar folosirea parodică a stilului epistolar etc. Articolul lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
autogenerator. Nu este uitată nici dimensiunea comică pe care, de foarte multe ori, operele parodice o dezvoltă cu generozitate. Terminologia astfel obținută se susține prin numeroase exemplificări, fie din literatura rusă, fie din canonul universal, accentul căzând asupra ideii de canon, rareori asupra unor parodii marginale. Registrul "formal" variază de la spectrul prozei la cel al textului liric, într-un articol programatic fiind luată în calcul chiar folosirea parodică a stilului epistolar etc. Articolul lui Iuri Nikolaevici Tînianov intitulat Dostoievski și Gogol
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
autorii parodiați receptează, de altfel, cu "veselie" textele care-i vizează. Atât la nivel conceptual, cât și practic, e vorba de "atitudinea față de un anume fenomen de la care se pornește, deci de delimitare (s.n.)"287. Delimitarea ca formă a dinamicii canonului face, în consecință, ca parodia să se transforme dintr-un proces marginal într-unul nucleic, central, provocând continuu granițele imaginarului și ale limbajului. Problema limbajului asupra căreia se oprește Tînianov, construindu-și, original, teoria în baza binomului parodie stilizare, l-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cititorului. Merită să amintim în primul rând decanonizarea, care, vizibilă în postmodernism, se regăsește în orice definiție a parodiei întrucât aceasta din urmă își asumă, asemeni primului termen al comparației, întotdeauna dreptul de a răsturna ierarhiile, de a interveni în canonul literaturii universale pe care îl transformă într-un proces mobil, dinamic de reapreciere. Ea operează prin factori precum kitch-ul, ironia, simularea pentru ca opere considerate tabu să fie repuse, sub o formă "accesibilizată", în circuitul de lectură și astfel să fie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
atașată? Se îndoiau ei de lecturile publicului larg, se temeau că "vulgul" nu s-ar putea apropia de o justă percepție? Scriau pentru public sau se fereau să-și părăsească turnul de fildeș ridicat cu eforturi? O simplă parcurgere a canonului articulat de postmodernii înșiși e suficientă pentru a înțelege cât de mare este frecvența parodiilor în această perioadă. Fără a-i mai aminti pe precursori, redăm doar câteva nume mari ale căror opere de căpătâi fie sunt în întregime parodice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
citarea exactă sau pastișează. Modelele parodiei variază, alegându-se în general fie forme codificate (mitul, epopeea, satira menippee, poemele epice medievale), fie anumite opere (Tournier), stiluri (Rabelais) sau convenții literare (Cervantes). La rândul lor, acestea din urmă se încadrează în canonul literar universal, fac parte din așa-numitele "scrieri exemplare" sau au primit un statut moderat, asemănător stilurilor pe care le parodiază în cadrul unor discursuri de ordin religios (Tournier), politic sau jurnalistic (Doctorow). Dacă însă romancierul ține mai mult să se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
inventory and study in an applicative manner, through the work on large texts: the union between the literary parody and the novel, that led, as the author noticed, along the history of the universal literature, to the modification of the canon, imposing new and new literary works of a certain value that, by parodying their models inevitably came to surpass them. Livia Iacob cleverly starts from the parallel presentation of the new and old theories that tried to surprise the essence
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
étudier d'une manière appliquée, par le travail avec de longs textes: la liaison entre la parodie et le roman a mené, selon l'observation de l'auteur, le long de l'histoire de la littérature universelle, à la modification du canon, en imposant de nouvelles et nouvelles oeuvres littéraires de certaine valeur qui, en parodiant ses modèles, ont arrivé inévitablement, à les dépasser. Livia Iacob part habilement de la présentation en parallèle des anciennes et nouvelles théories qui ont cherché à surprendre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și de care se simte apropiat nu numai pentru că ele țintesc un adevăr mai presus de realitate care este și al lui, dar și pentru că regăsește în ele impulsul propriu de a construi, pe factualitatea socială și culturală, liber de canoane și de forme, ba chiar în răspăr cu acestea. De acest tip de literatură se ocupă cartea Ceciliei Maticiuc, pornind de la scrierile lui Soljenițîn anterioare exilului său occidental. Născută dintr-o teză de doctorat susținută cu brio la Universitatea "Alexandru
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de el însuși și de cei 227 de colaboratori. Metoda artistică permite efectuarea unei generalizări pe baza unor cazuri particulare. Subtitlul este o dovadă că scriitorul are conștiința caracterului deosebit al formei adoptate, pe care încearcă să o definească. În canoanele teoriei literare, "încercarea de cercetare artistică" nu există ca gen. Ca ansamblu, nu există vreo lucrare asemănătoare. Doar luând în calcul aspecte izolate, se pot identifica texte asemănătoare. Cartea Insula Sahalin a lui A.P. Cehov, este similară (inclusiv prin titlu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
creștină, prin închinarea (prosternarea) în fața monarhului sau legendele monarhilor tămăduitori din regatul franc al evului mediu etc. Conciliul de la Arelate (314) ne prezintă, în documentele sale, deciziile disciplinare care ne mărturisesc începutul compromisurilor dintre organismele civile și cele ecleziastice. În canonul 3 citim: Iar cei care refuză să ia armele în pace, să nu mai fie admiși în comunitate. Expresia: refuză să ia armele în pace a fost interpretată diferit de-a lungul timpului. Canonul definește prima atitudine oficială a Bisericii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
organismele civile și cele ecleziastice. În canonul 3 citim: Iar cei care refuză să ia armele în pace, să nu mai fie admiși în comunitate. Expresia: refuză să ia armele în pace a fost interpretată diferit de-a lungul timpului. Canonul definește prima atitudine oficială a Bisericii cu privire la chestiunea militară: creștinii trebuiau să slujească în armată în timp de pace, evident în servicii de poliție și altele asemănătoare. Implicit era vorba despre o confirmare a faptului că nu-i era îngăduit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
refuza recunoașterea martiriului creștinilor uciși, dacă aceasta se datora unor provocării religioase: Dacă cineva a doborât idolii și a murit acolo, de vreme ce nu e scris în Evanghelie și nici Apostolii nu au precizat, să nu fie primit în rândul martirilor (canonul 60). Prin acest articol al conciliului, părinții Bisericii au intenționat să condamne inițiativele temerare ale creștinilor de tendințe eretice, dar și ale creștinilor ortodocși, în înțelesul teologic al termenului, care duceau la înăsprirea relațiilor statului cu Biserica, implicată pe nedrept
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cazarmă, aducând jertfe idolilor în semn de fidelitate. Acești apostați au ajuns ulterior obiectul de dispreț al întregii Biserici, chiar și atunci când, după moartea lui Licinius (324), s-au reîntors la credința de odinioară. Conciliul de la Niceea (325), prin canonul 12, îi condamna la o lungă penitență interzicându-le să acceadă vreodată la ordinele sacre: Iar dacă unii, chemați de harul lui Dumnezeu, mai întâi și-au recunoscut credința, renunțând la serviciul militar (deposito militiae cingulo), după aceea s-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în scrierile sale imaginea unui împărat ales și trimis de Dumnezeu, pentru a sprijini Biserica. Primii care au intervenit pentru oprirea mișcărilor pacifiste, la cererea împăratului, au fost episcopii, îndemnând credincioșii să revină la îndeplinirea îndatoririlor militare, fapt sancționat prin canonul 3 al conciliului din Arelate (Arles, Gallia, 314), care-i lovea cu excomunicarea pe toți cei care renunțau la serviciul militar ori refuzau înrolarea în rândurile oștirii romane. Intervenției religioase i-a urmat după patru ani și cea politică. Pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cursul secolului III, principiului rigorist potrivit căruia creștinul nu trebuie să intre în armată i s-a adăugat și acela care invita soldatul creștin să nu mai verse sânge: o atitudine contradictorie nelipsită de oportunism, la care se adăuga și canonul 3, al Concilium Arelatense (314), care îi condamna pe cei care în timp de pace arma proiciunt. Indiferența soldaților creștini față de atitudinile religioase ale împăratului a fost generală. Prezența crizelor de conștiință semnalată în anumite cazuri semnificative, dar nu și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inevitabilă din partea Bisericii în materie de morală și conștiință, fapt explicabil prin revenirea teoretică la ostilitatea războiului în general. Motivația are un caracter generic și nu atinge esența problemei inițiale a acceptării serviciului militar alături de apartenența creștină, chestiune destul de actuală; canonul 3 al conciliului de la Arelate (Arles, 314) este perplex și oportunist. Pentru secolul IV nu se cunosc dizertații despre religie: diferențele dintre creștinismul și păgânismul soldaților s-au perpetuat și în secolul IV la fel de bine ca și în secolele II-III
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cuplează la două sau la patru clase. Încălzirea vocii(vocalize, recitative, intonarea unui cântec din repertoriu) se poate face simultan cu toți elevii. Există posibilitatea de a realiza dialoguri cantate Între elevi sau Între clase, cântarea În lanț, cântarea În canon, alternarea cântării cu voce tare și În gând. Pregătirea momentelor muzicale pentru serbări poate fi inserata În lecție deoarce fiecare elev va avea posibilitatea să interpreteze vocal sau la instrumente improvizate, ba chiar poate efectua mișcări ritmice pe melodia cântată
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
the fear of helplessness and disability. The fear of Lear has other implications, however, for those who would presume to edit, adapt, translate, interpret, and produce the play, for Lear is the most daunting and challenging play în the Shakespeare canon. It is not enough simply to produce the play în all its completeness on stage, aș a British Național Theatre production demonstrated during the early 1990's. This production was four hours long and faithful to the text, but a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
atemporalitate, regresiunea panteistică ce dizolvă eul de unde și neputința "diferențierii" estetice în raport cu modelul imuabil (paseist-folclorizant) prescris de psihologia rasei. Prin însuși faptul că ilustrează etapa afirmării conștiinței de sine a literaturii noastre, grație unei personalități exemplare (a criticului făuritor de canon), memorialistica lovinesciană e mai puțin o împlinire firească a virtualităților rasei (moldovenismul), cât dovada concretă, "monumentală" chiar, a voinței constructive de sincronizare cu formele avansate ale culturii europene, în care sentimentul tradiției și al continuității istorice a generat încrederea în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
1985. Cernat, Paul, Modernismul retro în romanul românesc interbelic, Editura ART, București, 2009. Compagnon, Antoine, Demonul teoriei. Literatură și bun simț, traducere de Gabriel Marian și Andrei-Paul Corescu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2007. Costache, Iulian, Eminescu. Negocierea unei imagini. Construcția unui canon, emergența unui mit, Editura Polirom, Iași, 2008. Creția, Petru, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1994. Culianu, Ioan Petru, Eros și magie în Renaștere. 1484, traducere de Dan Petrescu, prefață de Mircea Eliade, postfață de Sorin Antohi, Editura Nemira, București
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]