9,952 matches
-
înconjurau. Oh, am înțeles. Da, sigur, aș fi fraier să nu o iau și pe cea gratuită, nu? Vă mulțumesc că mi-ați spus, am să trag o fugă să mai iau una. Am mers repede înapoi la standul de carton unde se aflau baghetele, am apucat una și am adus-o înapoi la casa de marcat. Când fata a apucat-o cu mâna mare și transpirată, am fost mulțumit să văd că degetele ating doar hârtia. —Unsprezece lire treizeci. Dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
galant să mă-ntrebați asta. Sunt sigur că doamna Thornton ar fi foarte fericită să uit de asta, nu? Dumnezeu știe de ce jucam rolul ăsta de jos cu toți bărbații. E clar că nu puteam aștepta un răspuns din partea domnului Carton, iar Judy m-ar fi plesnit dacă mă auzea cum mă complac în asemenea prostii. Serios, bănuiesc că oricum m-ar fi lovit, date fiind circumstanțele actuale. Mi-a dat o clipă să ascund umilința de a fi uitat ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai semăna cu mama, semăna cu unul din prietenii mei prins când fura ceva. Încă mai ținea unul din cartonașele alea aplatizate cu mâna stângă, iar în dreapta avea o pilă de unghii - nu mă refer la una din aia de carton cu șmirghel, ci o chestie din aia de metal demodată, pe care le folosesc oamenii ca să-și scoată mizeria de sub unghii. Dar clar nu asta făcea mama cu a ei. Acum știam exact ce făcea, dar tot nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca să nu vadă nimeni toate astea. Își vârî brațul adânc în dulap și cu o mișcare puternică de măturare scoase o cutie, care se înclină într-o parte și vărsă ca un duș o cantitate mare de mici bucățele de carton fluturând, care căzură ca o cascadă peste tot în jurul meu pe podea. Vreme de câteva secunde n-am putut să vorbesc. Cantitatea uriașă de porcării dintr-alea - cred că erau cu miile - alături de tot ceea ce sugerau era imposibil de acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ia pe doctorul Ransome și pe Basie, pe mama, pe tatăl lui și pe Vera, pe ajutorul de bucătar și pe el Însuși... Camionul se opri, cabina lovindu-l În cap pe Jim. Un pîlc de colibe cu acoperișuri de carton asfaltat se Întindea lîngă drum, dincolo de un gard de sîrmă ghimpată, care le despărțea de malul unui canal. Jim se uită leneș la acest mic lagăr de concentrare construit În complexul unei fabrici de ceramică. Două șlepuri de fier se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părții lui de cameră. Ea și soțul ei - agent de bursă la Bursa din Shanghai - nu suportau prezența lui Jim, iar În decursul anilor fortificaseră unicul lor colț, Înșirînd laolaltă un șal ros, un combinezon și capacul unei cutii de carton, astfel Încît semăna cu una dintre acele colibe În miniatură care păreau să se Înalțe singure, dintr-odată, În jurul cerșetorilor din Shanghai. Familia Vincent nu s-a mulțumit doar să-l zidească pe Jim În lumea lui măruntă, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim se lăsă În jos pe panta de pămînt ars de soare și se așeză pe vine lîngă deschizătura cilindrului. În jurul lui, pe podețul canalului, era o bogăție de conserve de alimente și țigări. Containerul era plin de cutii de carton, iar una ieșise din con și conținutul se Împrăștiase pe jos. Jim se tîrÎ printre cutii, ștergîndu-și ochii ca să poată citi etichetele. Spam, Klim, Nescafé, batoane de ciocolată și cutii În celofan de țigări Lucky Strike și Chesterfield, legături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe Tulloch de-a lungul terenului de adunare și intrară Împreună În casa paznicilor. Podeaua din camera oamenilor de serviciu, cîndva imaculată, lustruită de prizonierii chinezi, Între bătăi, era acoperită cu murdărie și gunoaie. Calendare și documente japoneze zăceau printre cartoane goale de Lucky Strike, muniții folosite și resturi de ghete de infanterie. LÎngă peretele din spate al biroului comandantului, erau stocate zeci de cutii cu rații. Un englez gol, spre șaizeci de ani, fost barman la country club-ul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bombe, containerele zăceau pe podea În biroul comandantului. Barmanul gol ședea călare pe ele, transpirația de pe fesele lui Întunecînd culoarea lor argintie, În timp ce soldatul de la Seaforth Highlander scoase conurile din cap, lovindu-le cu patul puștii. Bărbații desfăcură cutiile de carton, Încărcîndu-și brațele uscate de cutii cu carne și cafea, ciocolată și țigări. Locotenentul Price se Învîrtea În jurul lor, oasele umerilor lui clătinîndu-se ca niște castaniete. Era agitat și epuizat În același timp, dornic să-și alimenteze din nou iritarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ruginite. Deja se gîndea la un cartof dulce. Pantofii lui răsunau pe coridoarele goale și În jos, pe treptele de piatră. CÎnd ieși repede din hol, auzi motorul Opelului. Tulloch și soldatul de la Seaforth Highlander Încărcau parașute și cutii de carton cu conserve peste parapetul din spate. — Jim ! Stai! Îi făcu semn Tulloch. Unde ai de gînd să pleci? — La Blocul G, domnule Tulloch... — GÎfîind, Jim se sprijini de aripa camionului care vibra. În ușa casei paznicilor, locotenentul Price strecura cartușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tereza. În săli râncede și reci, cu oameni Îmbrăcați În paltoane și cu căciuli pe cap, urmărind o piesă cu „fericirea oamenilor” În limba germană, belindu-și ochii la niște actori care se prefăceau că mor de cald lângă piscina de carton. Spectatorii erau fericiți pentru că suprapuneau peste ceea ce vedeau amintirea lor despre ce vedeau, chiar așa stând cu paltoanele pe ei și cu căciuli pe cap. Dar Matilda care dârdâia În vara secetoasă a piesei? Hai să fim serioși! Pe Matilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de lemn din spatele Bisericii Bălăneanu lângă cimitir. În Club miroase a bradolină de la dușumea, iar la acordeon cântă un orb din orchestra orbilor. Instructor de dans este nenea Kolea redactor la Revista orbilor care este groasă pentru că e făcută din carton și este scrisă În alfabetul braille pe care Îl citesc numai orbii. Nenea Kolea este bulgar din Turtucaia și când era băiețandru a văzut de aproape armata sovietică la Oltenița, cum venea ea călare, cu autocamioane, cu tancuri și căruțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spune tatăl lui care a fost căpitan de cavalerie și acum face naveta la Ploiești unde este inginer de construcții pe un șantier. Vă duceți la o babă pe strada Orzari ca să-i mâncați gutuile. Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dacă sunt sau nu oameni În Lună. Normal. În timp ce vorbiți despre posibilitatea existenței vieții pe Lună și pe alte planete, chiar În clipa În care Îți muști limba, din buzunar, ți se rostogolesc două castane care țopăie la vale pe cartonul asfaltat și cad În curte peste un cazan de rufe Întors cu gura În jos. Întâi un sunet ritmic inegal și apoi un zgomot puternic de gong. Tirip, titirip, tip, bang! Această melodie vă Înfioară. Este melodia demascării, a scandalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
plimbi prin Dumbravă inhalând anotimpul. Frunzele roșii, galbene ale arțarilor, grele de lumină. Spre seară În oraș. Treci pe sub zidurile Bisericii Evanghelice. Din turnul Înalt planează stoluri de porumbei. Lângă Podul minciunilor, un pictor, student În practică, pune pe un carton umbra cărămizie a acoperișurilor ce se văd Înspre Turnișor, Înspre Gara Mică. Aceeași lumină grea ducându-se spre asfințit. Cumperi acuarela. Cu o sută de lei. Încă umedă o admiri așezat la o masă pe terasa micului bar. Bei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-mi drumul de-aici.Vă rog, dați-mi drumul!“. Îi ieși dintre buze doar un „O, Doamne“ șoptit, timp În care mintea i-o luă pe firul ultimei ei vizite la toaleta de la camera de așteptare. Își aduse aminte de cartonul de la sulul de hârtie igienică și cum trebuise să folosească un șervețel pescuit din geantă. Cu siguranță ceva trebuie să fi fost lipit de șervețel. Acel ceva se desprinsese de șervețel și ajunsese Înăuntrul ei. Butoiaș se uită la pensetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce lucrez În momentul ăsta. Concep ambalajul unui defibrilator - știți, chestia aia cu plăci electrice cu care Îi resuscitează doctorii pe pacienți. Puse jos sticla de vin și se duse la măsuța de cafea. Se Întoarse cu o cutie de carton maro. Le explică tuturor că firma de defibrilatoare făcea aparate cu baterii pentru uz domestic și că Îi dăduseră și lui unul să se joace cu el. —Mamă, e fantastic, exclamă Sylvia. Mai luă o Înghițitură de vin și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ne-am hotărât să Încercăm să fim asistenți maternali. Să vedem cum merge și apoi poate o să Încercăm să adoptăm un copil. Nu mi-ai zis niciodată că v-ați gândit să adoptați un copil, spuse Ruby Împăturind cutia de carton În care fuseseră păturile. Cred că e o idee minunată! După o vreme, Sam zise că trebuie să se Întoarcă la spital. —Am un curs prenatal În jumătate de oră. Se Întoarse către Chanel. —Mult noroc cu asistența maternală. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să-și piardă suflul mult mai rar. —OK, Ivan, pa, spuse ea. Ne vedem mai Încolo. Imediat ce a pus receptorul Înapoi În furcă, s-a auzit o bătaie În ușă. Era un hamal. Lângă el tronau două cutii uriașe de carton. Știa ce era Înăuntrul lor: haine de bebeluș din Guatemala. Semnă pentru ele și le târî pe dușumea până În mijlocul magazinului. Ruby hotărâse că În luna care urma - până la Crăciun - avea să organizeze o „Săptămână Guatemaleză“. Pentru că hainele de bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o cameră destul de mare - cam de două ori cât sufrageria ei. Era plină de mobilă de birou. Presupuse că birourile, rafturile pentru dosare și scaunele rotative erau de la birourile care erau renovate. Sub fiecare birou era câte o ladă de carton. Ruby se duse la prima din ele. Un nume care nu-i spunea nimic fusese mâzgălit pe capac cu carioca neagră. Nu a recunoscut nici numele de pe cea de-a două cutie. Simțindu-se un pic ca Albă ca Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ca Albă ca Zăpada când intrase În casa piticilor prima oară, aruncă o privire și la a treia. Bingo! Perfect! Cutia avea numele lui Jill scris pe ea. Ruby băgă cheia de la depozit În buzunar și ridică capacul cutiei de carton. Înăuntru erau trei cutii de modă veche cu fișiere pline cu hârtii, majoritatea chitanțe care era scris: „plătită“ sau „de plătit“. Se așeză pe linoleumul de pe podea și a Început să se uite prin hârtii. Cele care nu erau trimiteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
gândi s-o lase acolo, dar În loc să facă asta o băgă În buzunar. Asigurându-se că restul hârtiilor erau așezate În ordine În cele două cutii, ca să nu pară răscolite, puse capacele cutiilor. Apoi le băgă Înapoi În cutia de carton și Închise capacul. Era convinsă că exista o explicație cât se poate de rațională. Nu se putea ca Sam să fie băgat În chestia asta. Era pur și simplu imposibil. Cu adrenalina la maximum, stinse lumina și deschise ușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
departe de casa mea cu parchet și whisky. Pentru mine așa era dragostea, orfană și lipită de piele, dragostea nevoii extreme, când destinului i se face milă de noi și ne dăruiește un biberon. Vrei să bei? A scos de sub cartoane o sticlă de vin și mi-a întins-o. Am băut fără să mă gândesc la gura care se așezase mai înainte pe marginea ciobită, am băut gândindu-mă la tata. Tata care murise pe stradă, căzuse printre oameni, alunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
despre colonel. O știam bine pe asta. Am citit-o în timpul celei de-a doua primăveri de când ne ascundeam. Cartea pe care o citea ea în seara aceea era nouă, recent cumpărată de pe rafturile librăriei sau scoasă din învelitoarea de carton cu care erau îmbrăcate cele din clubul „Cartea lunii“. Am închis ușor ochii pentru a vizualiza coperta lucioasă. Litere negre îngroșate. O poză. —Sunteți bine? întrebă Gabor. —Poftim? — Tocmai ați apucat strâns scaunul de parcă erați gata să cădeți. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea nevoie de reparații și o bucată de carton acoperea o gaură într-una dintre ferestre. Ușa grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să opună rezistență. Mirosul de cărți vechi, de camfor și de varză mă izbi. Nu înțelegeam rostul verzei. De unde stăteam, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]