3,622 matches
-
sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă lelile homerice și de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu haz inocent, fără intențiile pornografice ale oră șenilor, la fel cum numai În O mie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de șef al boemei noastre zăpăcite de odinioară, titlu pentru care Îm prumutase toată recuzita necesară din Scșnes de la vie de bohșme a lui Henri Murger, cartea care ne-a scos din minți pe mulți: părul mare și buclat la ceafă sub borsalina cu borurile exagerate, bărbuța oacheșă și creață sub lavaliera neagră În falduri, macferlanul negru cu pelerină bogată și o alură gravă și funebră de poște maudit. Reproduc aci, cu stilul propriu epocii și generației noastre de formație În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În ghete de ghems cu gumilastic și cu urechile verzi sau tricolore, iar mai Încoa’ În ghete cu stofă gris și cu nasturi de sidef Într-o parte, ziua-noap tea În jachetă pe talie, cu pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iubit În această aproa pe jumătate de veac de toată gama cromatică a succesi velor frumuseți ale epocii: de la ultimele figuri melancolice ale delirului romanțios de dinaintea războiului celui mare până la femeia iubeață, fără complicații, amantă confortabilă și cu coc la ceafă, răsărită În iureșul voluptuos de după război; și până, În sfârșit, la acea up to date, apariție lilială Înspre chindiile vieții mele, impertinent de juvenilă cu trupul ei adolescent, picioarele subțiri și călcâile ca nuca, versatilă În ochii lumii, onestă, gravă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca o cazarmă. Sau ca o mină din Silezia. Într-un ziar a apărut un articol despre grupările extremiste secrete care au scos capul. În fotografia care însoțea articolul putea fi recunoscut și Vasile B. Colegilor li se vedeau numai cefele. Gomoiu parcă intrase în pământ. Nu răspundea la telefon, iar soneria apartamentului era stricată. Într-o seară, Vasile B. l-a întâlnit pe profesor la lift. Purta pălărie și s-a făcut că nu-l cunoaște. „De unde ai, mă, Gomoiule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
contezi.“ Cum asta s-a petrecut în anul al doilea, studentul Chiriță Ion s-a izolat în ultima bancă a amfiteatrului, iar la seminarii tot în ultima bancă a stat. În toți cei patru ani care au urmat, a privit cefe, cârlionți, omoplați, iar când fetele se aplecau peste bănci în față, și funduri. Tot neamul de funduri. N-a devenit misogin, dar nici mult nu-i mai trebuia, ca să dezlege misterul feminin. Oricum, ceea ce a priceput Chiriță Ion din psihologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
urmă bariera care marca limitele orașului Chuquicamata. CÎtă vreme ne-am aflat sub privirile locuitorilor din oraș, am avut un ritm incredibil de atletic, dar mai tîrziu, În solitudinea vastă a Anzilor golași, căldura aspră a soarelui care ne ardea cefele și greutatea prost distribuită a rucsacurilor ne-au readus la realitate. Nu eram prea siguri pînă În ce punct acțiunea noastră era „eroică“, așa cum o descrisese un polițist, dar Începeam să bănuim, pe baza unor motive Întemeiate, că adjectivul definitoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
destinația Iași. La Iași am fost dus la securitate, pus pe un coridor, după ce am fost primit de ofițerul de serviciu cu: „Bă, știi de ce ești arestat?” La răspunsul meu negativ, cu un baston de cauciuc m-a lovit peste ceafă și a spus: „Lasă că ai să afli tu!” Cât am stat la Iași, pe coridorul unde erau celulele, am putut zări pe Pr. Anton Bișoc, Provincialul nostru, căruia i-am șoptit că fusese arestat și episcopul Anton Durcovici. De la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
toți bărbații pe care statul îi înhățase pentru un timp sau pentru totdeauna trebuiau rași în cap: soldații, deținuții, copiii din casele de orfani. Ca, de altfel, toți elevii care făcuseră o boroboață. La școală, lungimea părului era controlată zilnic - ceafa trebuia rasă până la jumătatea capului, iar lobul urechii degajat de păr la un lat de deget. și asta nu numai în clasele mici, ci și la liceu. Chiar și la universitate li se punea în vedere studenților că n-au
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bate în burtă când îi iei în mână și-i ridici din cuibul lor. Verificarea întreprinsă mi-a confirmat temerile: Cheia trăia. Când m-am dus la oraș să urmez gimnaziul, iar camera de trecere nu-mi mai stătea în ceafă, când ajunsesem să-mi vizitez părinții ca cineva sosit din străini, de departe, și ei mă măsurau circumspecți din cap până-n picioare, fiindcă miroseam a alt aer și nu le mai aparțineam necondiționat, Cheia a început să mi se pară
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când vârful piciorului intra sub rugi iar în virtutea inerției corpul o lua înainte pe câtă vreme tu, cu piciorul devenit prizonierul rugilor învingători, te trezeai azvârlit la pământ. A naibii treabă! Era destul de neplăcut. Eu veneam cu nasul în miriște, tamponat în ceafă de sacul plin cu tizic, în timp ce comentariile ironice ale lui Mircea mă determinau să suplimentez eforturile pentru a reveni mai degrabă la starea de verticalitate. O, da' ce faci măi Titi, te-ai pocăit? Faci mătănii? Nu cumva ai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru băieți. În timp ce mă gândeam că poate-poate am scăpat de porțiunea asta atât de plină de capcane, ambele picioare mi-au fost blocate și am căzut secerat la pământ cu fața în miriște, în timp ce sacul cu tizic stătea imperturbabil pe ceafa mea, asemenea samarului pe spatele asinului... A fost căzătura cea mai violentă și cea mai dureroasă de până atunci. Eu mergeam în urma fraților mei mai mari, Lică și Mircea. Căzătura mea le-a atras atenția și într-o clipă au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
electricitate. La noi, la deportați, acoperișuri de paie și iluminatul cu lămpi sau lumânări. De ce, Doamne, de ce? Garduri de lemn cu porți de intrare în curte; vopsite, dichisite, aranjate după priceperea și gustul proprietarului. Femeile cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se umbla încoace și-colo: copii înfofoliți, femei, bărbați, sănii ori căruțe brăilene care în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pirați politici." Chiar și masoneria am balcanizat-o. Scriu această notă după ce am văzut pe Internet fotografii cu niște indivizi grași cu gușa triplă și urechi umflate de grăsime (doar în România oamenii de afaceri și politicienii se îngrașă la ceafă și urechi, o specialitate națională, cred) ce-și spuneau masoni și pozau cu niște sorțuri galbene pe un decor albastru, cu stele. Păreau o combinație bizară de măcelar cu infirmier de spital, cufundați cum erau în sosul unui kitsch gros
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
punctuale, luate pe viu: indiferent de nivel și de inteligență, intelectualii sunt de o ferocitate extremă în conversație. Dincolo de politețea ipocrit-necesară à la francaise, la un moment dat simt nevoia să-și arate colții, pe care-i înfig unul în ceafa celuilalt până când unul dintre ei cedează, spunând spășit: "Nu sunt tocmai ce numim un specialist în domeniu..." Bătrânețea și urmele ei traumatice se văd parcă mai bine pe aceste chipuri artificial uzate, sculptate de-a lungul anilor de lumina rece
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
numită aici co-voiturage (tradus aproximativ prin împărțitul mașinii). Șoferii de camioane americani și canadieni își beau tacticos cafeaua sau mai bine spus, litrul de zeamă lungă cu miros de cafea. Toți se aseamănă între ei: caschetă de baseball, plete pe ceafă din moda anilor ´80, geacă de piele și cămașă în carouri. Muzică country și pop în surdină, ca o leșie fierbinte și continuă. Deodată, am impresia că mă găsesc aruncat în plin turnaj al unui film american, un road-movie cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Henry Miller. Spaime. Și bătrânețea nu vine niciodată singură, nu e o prezență solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni, cataracte (nu Niagara), mă doare în dreapta - ficatul; mă doare în stânga - inima, nu, inima nu doare - ischemie; mă doare ceafa - spondiloză cervicală, boală profesională; uite un nodul - cancer? Spaime. Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi. Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele! Mă anchilozez în scaun - bine că încă nu ți s-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
doctorul unde totul începe cu „spune 33!”). A doua parte a filmului, care urma să demonstreze, desigur, cum că odată cu intrarea trupelor Pactului de la Varșovia, ordinea s-a instalat la Praga, n-am mai putut s-o privesc; am fixat ceafa mongolului din fața mea, stând încremenit până la sfârșit. În mod normal, ar fi trebuit să ies din sală, dar îmi era frică să mă ridic - m-ar fi văzut toată lumea, s-ar fi interpretat imediat ca un gest de protest al
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
antipatice sau stupide, mi se păreau toți trei, plus șoferul Goskino, filmul cel mai amuzant, dându-mi o bună dispoziție și un sentiment patriotic rezonabil; de câteva ori mi-a venit ideea să-l întreb pe ungurul căruia îi fixam ceafa: „Nenorocitule, știi că sunt din generația Budapesta?”. Mă simțeam în formă - Moscova, constatam, era și ea în soare - cu cât le eram mai indiferent, cu atât deveneam mai senin. La poarta Uniunii, șoferul coborî și intră într-o gheretă discretă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
răspuns: — Aștept să-l aud spunând „muncipile“... Îți vine să crezi cât este de incult... Ha, ha, ha... Peste câteva ore, apare și Mircea. Direct de la Sala Palatului. Pe blocnotesul cu coperți roșii de pânză și hârtie lucioasă a desenat cefele, uneori profilurile activiștilor care notau conștiincios, pe același tip de blocnotes, indicațiile de la tribună. Zeci de miniaturi, demne de o expoziție. Își freacă mâinile de bucurie: le-a făcut-o! Dorin și Mircea. Umorul și rezistența (sau disidența?!) la români
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cal. Doctorița avea buzele mozolite cu o pastă corai, încât și acum, după atâta vreme, mi le aduc aminte. Nu mai știu cum arăta ea, dar îi văd și acum gura, care arăta de parcă ar fi luat-o cineva de ceafă și-ar fi șters cu ea linoleumul. Vorbea tare („Hai, vino mai jos și desfă dracului picioarele“), iar eu o priveam drept în gură. A durat o secundă, mi-a zis „Hai, caramba“, am coborât cât am putut de repede
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
zi în clasă pe la jumătatea orei și-a-nceput să se strâmbe dezaprobator din ultima bancă. Nu mai știu foarte bine despre ce vorbeam, dar îmi amintesc perfect cum arăta inspectorul. Exact la fel ca toți activiștii: tuns regulamentar, cu ceafa liberă și urechile la vedere, cu cravată în dungi și costum de țoale gri. Mă plimbam printre bănci cu mâinile în buzunarul raglanului lung, căci în clase era foarte frig și mă jucam cât puteam de discret cu monedele metalice
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în care doi bărbați se bat, împărțindu-și unul altuia, pe rînd, pumni. Cred că n-am ajuns să dau nici un pumn cu adevărat. și nici taică-meu mie. Asta nu înseamnă că a lipsit sîngele : aveam niște zgîrieturi pe ceafă de toată frumu sețea. Soare se distra de minune. După consuma rea îmbrîn celii, am plecat de acolo cu Svetlana și individul s-a oferit să ne găzduiască la el acasă, la Buzău. Nu știam de manevra lui, așa că am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era foarte bine dispus, tatăl s-a enervat pînă la urmă că băiatul nu mai termina odată cu smiorcăiala și cu țipetele și, fiindu-i rușine de lumea care începuse să se uite la ei, i-a dat o palmă peste ceafă, ast fel încît Dănuț a căzut de pe piatra pe care stătea și s-a julit la genunchi. Băiatul a continuat să urle, încă și mai tare, și nu s-a potolit nici cînd a venit maică-sa la el, care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fotografie cu Dănuț cu fața schimonosită de plîns și cercetîndu-și buba de la picior. Tatăl a ținut cu tot dinadinsul să imortalizeze momentul. Într-o dimineață, cînd tatăl era plecat să cumpere vederi pentru rude și mama stătea cu mîinile la ceafă, cu ochii închiși și nemișcată, la untraviolete, Dănuț o luase de-a lungul țărmului, de unul singur, și căuta cochilii nesparte, din acelea mari. Noaptea precedentă fusese furtună și puteai găsi, cu puțin noroc, lucruri minunate. Marea era liniștită, valurile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]