3,131 matches
-
însumi. În prezent, soarele mă plictisea, ziua devenea o așteptare inutilă înainte de viața mea adevărată, seara... Totuși, vestea aceea am aflat-o în plină zi, clipind din ochii orbiți de scânteierea primei brume. Pe când treceam, o voce a răsunat în ceata veselă de elevi care continuau să manifeste față de mine aceeași ostilitate disprețuitoare. - Ați auzit? A murit mama lui... Am surprins câteva ocheade curioase. L-am recunoscut pe cel care vorbise - fiul vecinilor noștri... Indiferența replicii mi-a lăsat timp să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toți sătenii erau invitați la masa mare, ei puteau asista la numeroasele secvențe și rituri efectuate În locuri publice (biserica, spre exemplu) sau În casele actorilor principali, care acum se deschideau și permiteau accesul curioșilor. Cu o zi Înainte, o ceată de flăcăi, Îmbrăcați În haine de sărbătoare, colinda satul: ei anunțau nunta și intrau În casele celor pe care trebuiau să Îi invite, Îi cinsteau cu vin sau țuică și, prin formule ceremonioase, Îi pofteau la nuntă. Bradul era Împodobit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Crengile bradului erau tăiate, legate Între ele și Împodobite cu beteală, flori și panglici. Bradul era apoi așezat pe o masă, uneori Înfipt Într-un colac. Participanții jucau și petreceau apoi până În zori. A doua zi, brădarul (un fecior din ceata mirelui) venea călare și lua bradul pentru a-l duce la casa miresei: conform unor credințe, el trebuia să facă acest drum fără opriri și fără să fie văzut de prea multă lume. Ajuns la casa miresei, el rostea anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spaime (Întemeiate pe experiențele unor căsătorii nefericite) și de recunoaștere socială a unor inegalități de gen, structurale ordinii satului tradițional. După acest moment ritualic urmează sosirea alaiului mirelui. Acesta este condus de vornic sau colăcer, urmat de brădar, flăcăii din ceata mirelui, nașul și mirele, nașa și fetele, celelalte neamuri. Intrarea În curtea miresei se făcea conform unui ritual care mima o luptă: familia miresei Închidea porțile și se Înarma cu ciomege, flăcăii mirelui băteau zgomotos În poartă și pocneau din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuceritorilor, porțile erau deschise și alaiul intra somptuos În curte. Colăcerul (vornicul) rostea orația tradițională, povestind căutările „tânărului Împărat”, care, plecat la vânătoare, a găsit o urmă. Neștiind ce fel de urmă este, a Întrebat flăcăii din jurul său. Cei din ceată au „ghicit-o” ca fiind de căprioară sau zână sau floare crăiască sau mireasă. Hotărât să aducă În curtea lui acea făptură minunată, fiindcă În curtea În care trăiește ea nu poate da rod, tânărul Împărat a trimis ceata de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din ceată au „ghicit-o” ca fiind de căprioară sau zână sau floare crăiască sau mireasă. Hotărât să aducă În curtea lui acea făptură minunată, fiindcă În curtea În care trăiește ea nu poate da rod, tânărul Împărat a trimis ceata de flăcăi să o găsească. Aceștia au luat urma și au descoperit că făptura s-a ascuns În respectiva curte. Cei prezenți În curte sunt invitați să dea fata și să participe la petrecere. Orația de nuntă construiește, În jurul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
detalii pitorești, hiperbolice și deseori pline de haz, care mută nunta Într-un plan al figurilor și acțiunilor fabuloase. După Încheierea orației, bradul este coborât din prăjina unde fusese cățărat și este jucat de flăcăi. Mireasa primește salba adusă de ceata mirelui și, astfel Împodobită, se Îndreaptă spre părinți pentru „iertăciune”. Tânăra pereche Îngenunchează În fața părinților miresei, iar lăutarii interpretează cântecele tradiționale care marchează separarea fetei de familia ei, amintesc sacrificiile părinților pentru a-și crește copiii și subliniază amploarea golului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
părinților pentru a-și crește copiii și subliniază amploarea golului care se produce acum În familia fetei. În unele locuri are loc o horă În jurul vetrei, menită să exprime simbolic ruperea de casa părintească. În curte este prezentată zestrea fetei, ceata miresei accentuând ritualic mărimea și valoarea acesteia, În timp ce flăcăii mirelui iau În râs, prin formule consacrate de acest obicei, bunurile aduse și pretențiile familiei fetei. De aici, alaiul se Îndreaptă spre biserică pentru slujba de cununie. De la biserică, invitații merg
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar putea amenința reluarea, plină de promisiuni benefice, a unui nou ciclu. Acum au loc diverse ceremonii de purificare, cu ajutorul substanțelor sacre precum apa (lustratio) sau focul. Păcatele individuale sau de grup sunt mărturisite În public sau sunt denunțate de cetele rituale de tineri (ca purtători ai energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului ispășitor sau alte ofrande și sacrificii sunt oficiate În locurile consacrate. Nu o dată, efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl reprezintă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
babe, urâți etc. Măștile din sărbătorile calendaristice de primăvară trimit la figuri mitice ale fecundității - Sântoaderii sunt o ipostază a Centaurilor și a altor divinități semiumane, semicabaline din spațiul indo-european (G. Dumézil, 1929; M. Eliade, 1971); g) strigarea peste sat: ceata de juni (ca Întrupare, În plan mitic, a puterilor regeneratoare ale naturii și, În plan social, a sistemului de norme și valori comune - O. Buhociu, 1979; P. Caraman, 1997; M. Coman, 1980; T. Herseni, 1977) reamintea comunității actele de Încălcare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de propițiere: urările tradiționale, cu vechi rădăcini magice, au menirea de a conjura forțele cosmosului ca să protejeze indivizii și colectivitatea și să le aducă tot binele dorit. Aceste rituri erau deseori duse la Îndeplinire de către grupuri specializate, cum ar fi cetele de colindători (copii și tineri), ceata drăgaicelor sau a călușarilor: În plus, acestea aveau și funcții magice de asigurare a fertilității, vindecare, protejare de puterile malefice etc.; i) riturile de profilaxie și purificare, care Însoțeau Întregul ansamblu ceremonial, vizau apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rădăcini magice, au menirea de a conjura forțele cosmosului ca să protejeze indivizii și colectivitatea și să le aducă tot binele dorit. Aceste rituri erau deseori duse la Îndeplinire de către grupuri specializate, cum ar fi cetele de colindători (copii și tineri), ceata drăgaicelor sau a călușarilor: În plus, acestea aveau și funcții magice de asigurare a fertilității, vindecare, protejare de puterile malefice etc.; i) riturile de profilaxie și purificare, care Însoțeau Întregul ansamblu ceremonial, vizau apărarea de diferite animale sau insecte dăunătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clopote, pocnitul din bice, buhaiul etc.) sau sporirea fertilității pământului (astfel, obiceiul „Încurării” cailor aducea În prim-plan, prin cursele de călărie printre ogoare, puterea magică a unui animal cu o bogată mitologie pozitivă - M. Coman, 1983, 1986, 1995). Jucatul cetei sacre (colindători, călușari, drăgaice) În curtea sau casa gospodarului are aceeași funcție magică de transferare a puterilor protectoare asupra oamenilor și a bunurilor acestora; alte rituri vizau purificarea oamenilor și Întărirea lor prin atingerea cu crengile verzi de salcie sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca În fiecare an să se adune În marțea a treia după Paști, des-dimineață, mai multe fete, În etate de la 5 sau 6 ani În sus, la un loc și apoi, Împărțindu-se, după etate, În două sau mai multe cete și alegându-și fiecare ceată câte o superioară, un fel de conducătoare, să facă un om mic de lut, mai ales un copil, iar În unele sate chiar și două de aceste chipuri mititele, și anume: unul bărbătesc, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se adune În marțea a treia după Paști, des-dimineață, mai multe fete, În etate de la 5 sau 6 ani În sus, la un loc și apoi, Împărțindu-se, după etate, În două sau mai multe cete și alegându-și fiecare ceată câte o superioară, un fel de conducătoare, să facă un om mic de lut, mai ales un copil, iar În unele sate chiar și două de aceste chipuri mititele, și anume: unul bărbătesc, iar celălalt femeiesc. După ce au făcut ele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
II, p. 323). În plan mitologic regăsim aici cu ușurință temele morții și renașterii, specifice zeilor funerari și agrari, fie ei Tammuz, Osiris, Adonis, Iason, Odin, precum și a asocierii lor cu divinitatea feminină a fertilității (Isis, Demeter, Freya) și cu cetele de femei care celebrează, orgiastic, moartea și nașterea lor (M. Detienne, 1997b, pp. 275-287; M. Eliade, 1992, pp. 322-330). Moartea tânărului Caloian atrage după sine un doliu generalizat, cosmic, sinonim cu instaurarea unei perioade de sterilitate a Întregii naturi. Eroul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ansamblu și a fi privit de alții. Într-o procesiune, aceste activități umane obișnuite capătă o semnificație simbolică neobișnuită”. După această logică funcționează și unele manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase sunt cele mai cunoscute, vom reproduce aici descrierea unei asemenea manifestări, În care Însă religiosul se Întrepătrunde cu politicul: În ajunul sărbătorii Sfintei Paraschiva (14
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritual complex și sincretic o seamă de note comune, adică de unități rituale constitutive (I. Chiva și F. Zonabend, 1981; E. Muir, 1997; H. Rey-Flaud, 1985; E.P. Thompson, 1981): a) performerii ritului sunt bărbații tineri, de obicei organizați Într-o ceată, al cărei statut aparte și al cărei drept de a Încălca anumite norme sunt recunoscute de comunitate și nesancționate; b) ceata acționează În spațiul public, fie În fața casei unde s-a petrecut actul considerat deviant, fie În zone consacrate (piața
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Muir, 1997; H. Rey-Flaud, 1985; E.P. Thompson, 1981): a) performerii ritului sunt bărbații tineri, de obicei organizați Într-o ceată, al cărei statut aparte și al cărei drept de a Încălca anumite norme sunt recunoscute de comunitate și nesancționate; b) ceata acționează În spațiul public, fie În fața casei unde s-a petrecut actul considerat deviant, fie În zone consacrate (piața, zidurile cetății, câmpurile din afara localității). Deseori, victima este scoasă din casă și plimbată cu forța, În circumstanțe care sugerează declasarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
public vinovăția și să se „răscumpere”, plătind bani, băutură, alimente sau alte forme de compensare oprirea ceremonialui. Pornind de la atestări din secolul XIX, Nicole Belmont (1981, p. 16) citează o descriere etnografică din 1809: Pentru a aduna pe toată lumea, șeful cetei lua un corn de vacă și parcurgea ulițele, sunând din el la toate răscrucile - sunetele ascuțite se auzeau până foarte departe. Ceata se aduna la o răscruce. Toți veneau Înarmați cu lucruri care putea face cât mai mult zgomot: secere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
XIX, Nicole Belmont (1981, p. 16) citează o descriere etnografică din 1809: Pentru a aduna pe toată lumea, șeful cetei lua un corn de vacă și parcurgea ulițele, sunând din el la toate răscrucile - sunetele ascuțite se auzeau până foarte departe. Ceata se aduna la o răscruce. Toți veneau Înarmați cu lucruri care putea face cât mai mult zgomot: secere, cratițe de alamă, trompete, lanțuri, fiare vechi, clești de sobă, tobe, cornuri de vacă. În zilele frumoase se puteau face câteva tururi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de dinainte de nuntă: Ca să vă imaginați ce zgomot oribil producea o asemenea adunare, În urmă cu 35-36 de ani a avut loc În Onzenain un charivari atât de mare, Încât acest zgomot diabolic a cauzat moartea unor cai și vaci. Ceata se Îndreaptă spre casa tinerilor căsătoriți și În fața porții sunt cântate cuplete de ocazie; aceleași cântece erau intonate la răscruci și În fața caselor acelora care se Împotriviseră organizării unui charivari. Ultimul charivari din localitatea Bonneval a avut loc În anul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de copii între șase și nouă ani, cu praștii, după copaci, la zece metri; încă o piatră zbură în scăfârlia poetului. Și înainte ca Victor Hugo să spună ceva, unul din mucoși, umilindu-se, ridicând capul și mângâindu-și imaginara
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
venua. Disperați de atâtea căutări, Toi și tovarășii săi de drum au hotărât să se stabilească acolo, unde pământul era roditor, poporul prietenos, iar pește și păsări se găseau din belșug. Vatonga revenind pe pământul natal, Tahiti, a strâns o ceată mare de războinici și Împreună cu nevestele lor au plecat În căutarea lui Toi, ajungând pe țărmurile insulei Ao-tea roa, unde s-au regăsit. În secolul al XIV-lea În Polininezia Centrală aveau loc certuri și războaie, moment devenit legendar când
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]