4,898 matches
-
pe alocuri și, semn al intrării În Europa, am remarcat apariția containerelor pentru colectarea selectivă a deșeurilor din gospodării. Nu și al civilizației, pentru că erau destule resturi aruncate lângă acestea. Am pus-o Însă pe seama nămeților, care depășeau 20 de centimetri, Îngreunând colectarea. A venit destulă lume să o petreacă pe ultimul drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică, Alexandrinuța și de aici numele
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mai numeroasele exegeze dedicate lui Eminescu. Încă o utopie? 21 decembrie 2012 Iarna s-a așternut bine și pe dealurile Casienilor. Urgia vântului s-a potolit, dar gerul s-a Înăsprit, conservând zăpada, care are acum un strat de 5-10 centimetri. M-am spovedit și m-am Împărtășit, Însă am făcut-o cu teamă, Întrucât consider, continuare, că nu merit acest favor din partea Mântuitorului, nevrednicia mea atingând cote greu de șters. Ca un Îndelung răbdător și Mult-milostiv, Îl rog Însă din
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Înghețată din cuve, dar până la urmă am răzbit-o, deși n-am avut la Îndemână decât o șurubelniță. N-am Îndepărtat decât gheața de la suprafață, după care am cărat trei roabe de nisip și am creat un strat de câțiva centimetri, În care se pot Înfige mult mai bine lumânările decât În găurile din tavă, care și așa se Înfundau continuu. Acum, lumânarea va arde până va da de nisip, care, fiind și umed, o va stinge instantaneu. 25 decembrie 2012
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mă încăpățânam să-l verifice cu firul cu plumb -, lasă-l așa, că-i cât se poate de vertical!“ I-am arătat inginerului care conducea lucrările una dintre grinzile din camera de zi mai groasă într-un capăt cu doisprezece centimetri, iar omul a fost nevoit să accepte că aveam dreptate. Apoi, cu un aer de învins, l-a pus pe un zidar s-o încarce în celălalt capăt cu ciment. Spre uimirea mea, a stat lângă zidar până când acesta și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
drepte, despre firul cu plumb, despre deplasarea plăcilor tectonice de sub oceane. O fi și cu strada ceva, totuși, e clar că blocurile se crăcănează spre vârf. Locatarii de la ultimele etaje sunt panicați. „Un metru e mult.“ „Ar veni cam zece centimetri de etaj - socotește expert unul dintre însoțitorii primarului -, n-ar fi mult. E în limitele admise.“ „Ce limite, ce-o faci, mă, pe istețul - urlă la el o muiere -, ne zboară copiii pe ferestre. Uitați, oameni buni, chiar acum blocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Barbăneagră -, ce mare scofală!“ Brânca ursului Ilie I. Ilie a început să crească din nou după ce a împlinit 45 de ani. „Tâmpiți mai sunt unii doctori“, și-a zis Ilie I. Ilie când a descoperit că creștea cu aproape un centimetru pe lună. La 20 de ani, Ilie I. Ilie măsura numai 1,60 m, dar i s-a spus c-o să mai crească. „Nici o problemă - l-a asigurat medicul de la încorporare -, până pe la 25 de ani te mai înalți.“ Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
45 de ani, a îmbrăcat, dintr-o toană, niște pantaloni din studenție -, ori ceva nu e-n regulă cu mine!“ I-a zis și nevaste-sii: „Sofico, să știi că s-a îndurat, în sfârșit, Dumnezeu și am luat vreo cinci centimetri“. S-au dus amândoi goi în fața oglinzii și și-au dat seama că era adevărat. Până la 1,70 m nu s-a sesizat nimeni, însă când a ajuns la 1,76 m, Ilie I. Ilie a scris la Guiness Book
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au dat seama că era adevărat. Până la 1,70 m nu s-a sesizat nimeni, însă când a ajuns la 1,76 m, Ilie I. Ilie a scris la Guiness Book. Ilie I. Ilie creștea în continuare cu câte un centimetru pe lună. Insuficient totuși ca să i se trimită o comisie și să-l bage în Cartea Recordurilor, dar destul ca să-i bage în draci pe toți care-l cunoșteau. Cu pantalonii mai era cum era, că-i cumpăra mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce ai de zis și mergi mai departe. Nu-ți face griji. Rău era dacă ți se întâmpla să sari la șaizeci. Mie îmi vine și acum să sar, dar când o fac, nu mă înalț decât vreo douăzeci de centimetri. Mama ei de bătrânețe!“ Nu scluptor, ci sculptor „Domnule Popescu - i-a zis profesorul de română sculptorului Floricel F. Popescu -, vezi că băiatul matale are o problemă cu consoanele.“ „Cum adică o problemă cu consoanele - s-a burzuluit tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
auzeau scîncetele unei pisici care, terorizată de foc, mieuna Încontinuu și refuza să scape prin micul spațiu rămas liber. Alberto a văzut pericolul și, după ce l-a măsurat dintr-o privire grabnică, a făcut o săritură agilă peste 20 de centimetri de foc, salvînd micul suflet aflat la strîmtoare și restituindu-l stăpînilor săi. Printre felicitările emoționate pentru eroismul său neîntrecut, ochii Îi străluceau de bucurie pe sub casca uriașă pe care o Împrumutase. Dar toate lucrurile au un sfîrșit, iar Los
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ca să nu-i dea unui amărît de muncitor cîteva centime. CÎnd o să vină dragul de General Ibañez∗ la putere, se va termina cu toate astea“. Era un șef de echipă poet: „Acestea sînt faimoasele terase care fac posibil mineritul fiecărui centimetru de cupru. Mulți oameni ca domniile voastre Îmi pun Întrebări tehnice, dar rareori Întreabă cineva cîte vieți a costat. Nu vă pot răspunde, domnilor doctori, dar vă mulțumesc că ați Întrebat.“ Eficiența rece și resentimentul neputincios merg mînă-n mînă În mina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
apoi l-a anunțat pe proprietar că incidentul luase sfîrșit; nu vedea nici un semn pe perete cum că În acel loc se trăsese cu un pistol. Femeia s-a Îndreptat spre sergent pentru a-i spune să se mute cîțiva centimetri din locul În care se afla, sprijinindu-se amețit de perete, dar un calcul făcut rapid În minte Între șansele de reușită și cele care-i erau potrivnice a fost de ajuns pentru a o face să tacă din gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și 1931. Era echivalentul a 10 soli și circula sub formă de monede de aur și bancnote (n. r.) ∗ Un amestec de spaniolă și portugheză pentru cuvîntul „răzbunare“ Parachromis motaguensis, specie de pește originară În zona Americii Centrale, de aproximativ 25 de centimetri ∗ Jucător argentinian de fotbal ∗ Jucător argentinian de fotbal ∗ Ziua În care a fost asasinat politicianul liberal Jorge Eliécer Gaitán Răsturnarea, de către CIA, a regimului democratic al președintelui Jacobo Árbenz, care, după venirea la putere, expropriase o mare companie americană, United
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
model: materialul era insuficient și cămașa de noapte ar fi ieșit necuviincios de scurtă dacă ar fi fost cusută la umeri. Ca să iasă mai lungă, bunica s-a gândit să-i pună bretele. Acestea au lungit cămașa cu douăzeci de centimetri. Dar umerii goi ar fi arătat la fel de necuviincios. Prin urmare, bunica a hotărât ca bretelele să aibă o lățime cam de trei degete, așa încât să dea impresia unei răscroieli pătrate decente. Dar materialul n-a ajuns decât pentru bretele de-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îndreptându-se încet spre peron. Cei doi civili au șoptit ceva între ei, apoi unul a făcut semn cu arătătorul întins în jos spre pardoseală, să nu mă clintesc de-acolo cu un pas, mi-a spus el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-aștept acolo - după care au plecat. Călătorii ceilalți ajunseseră acum toți afară pe peron, hala gării era înaltă, largă și pustie, mirosea a praf de purici și a clor. Mi-am proptit geanta de voiaj între
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lățime. Peste această scândurică se învălătucea o cârpă ceva mai mare și mai grosuță. Alături, avea o căldare cu apă. Introducea cârpa în căldare, o lua și o storcea, o înfășura pe "teu", apoi plimba teul metodic, sistematic pe fiecare centimetru pătrat de mozaic. Lua apoi cârpa și o introducea din nou în căldare, o punea pe teu și tot așa. Dar nu era tocmai ușor. Fiecare îndoitură de șale impunea noi și noi eforturi care-i blocau mușchii dorsali atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bați drumul supărată În paltonul vechi și demodat." (Serghei Esenin) Pe cap avea un capișon deosebit de frumos, rămas de la Silvica, sora mea. Era tivit pe margine cu o bentiță din blăniță de iepure de culoare albă, lată de vreo doi centimetri. Silvica era mare când a luat-o Dumnezeu, avea 13 anișori. Mama ținea grozav de mult la acest accesoriu vestimentar, ca atare îl păstra la naftalină, protejându-l astfel atât de atacul moliilor, cât și de privirile curioase și iscoditoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care-și aveau aici reședința permanentă. Problema lor era hrana. Zeci de hectare, sute de hectare de culturi de grâu, de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de semănători în pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau centimetru cu centimetru până ajungeau la bobul pitit în culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe. Trebuia făcut ceva. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aveau aici reședința permanentă. Problema lor era hrana. Zeci de hectare, sute de hectare de culturi de grâu, de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de semănători în pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau centimetru cu centimetru până ajungeau la bobul pitit în culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe. Trebuia făcut ceva. Și ce-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a reușit să-i îndepărteze puținele ancore ce-l mențineau în poziție verticală. Copăcelul era lunguț, dar nu depășea în diametru mai mult de 12-15 centimetri. L-am luat pe umeri, distribuind, pe cât posibil, în mod echitabil greutatea lui pe fiecare membru component al echipei, și am pornit spre casă în formație completă. În timp ce noi eram ocupați cu adunarea crengilor uscate de pe zăpadă, la postul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Duh, corpul meu căzut, slab și înfometat a fost din nou beneficiarul unei cizme bine lustruite direcționată de ochiul atoatevăzător al creatorului suprem către zona postero-inferioară a trupului meu costeliv, dislocându-mă pe cale aeriană la distanța de o sută de centimetri. Noroc de prezența vigilentă a Bunului Păstor, care nu dorea ca "oaia" Lui să fie belită de tot, că, altminteri, cine știe ce-i mai trecea prin căpățână acestei primate garnisită în uniformă de milițian. Îmi lua "blana". Sus, amețitule! Sus, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri, mergând obosiți și timorați, erau duși la miliție încadrați fiind de doi reprezentanți ai ordinii publice, unul în față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet dezorientat, neînțelegând o iotă din toată mascarada asta. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era teamă. Mi-era groază. Mă grăbeam cât puteam, de frică să nu mă lovească iar în zona coccisului care îmi amorțise de tot. Am ajuns în dreptul ușii, la prag. În partea aceea a clădirii fundația avea aproximativ douăzeci de centimetri înălțime peste care era fixată ușa cu respectivul prag de lemn, care te introducea în coridorul despre care am vorbit. Cu mare dificultate am depășit această barieră, sub privirea disprețuitoare și dușmănoasă a organului de miliție. Ce i-am cășunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la zbenguială. Am rămas singur în clasă. Singur cu neprețuita comoară gastronomică. O, Doamne, să vedem ce va fi acolo!!! Am pus totul pe bancă: și ambalajul și conținutul. În fața mea se afla o bucată de mălai, având vreo șapte-opt centimetri lungime, cinci centimetri lățime și având o grosime de trei centimetri. Suprafața mălaiului era glazurată cu gălbenuș de ou, peste care se presărase zahăr vanilat. După o rapidă examinare a "tortului", am trecut la acțiune și, din câteva mușcături am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rămas singur în clasă. Singur cu neprețuita comoară gastronomică. O, Doamne, să vedem ce va fi acolo!!! Am pus totul pe bancă: și ambalajul și conținutul. În fața mea se afla o bucată de mălai, având vreo șapte-opt centimetri lungime, cinci centimetri lățime și având o grosime de trei centimetri. Suprafața mălaiului era glazurată cu gălbenuș de ou, peste care se presărase zahăr vanilat. După o rapidă examinare a "tortului", am trecut la acțiune și, din câteva mușcături am introdus în stomacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]