66,018 matches
-
un analogon al Lumii, producția sa nefiind decît o incantație a acestei apartenențe integratoare, divin-demonice. Discursul țesut din bolboroseli de magmă solemnă, cu accente hölderliniene și dantești, al lui Miron Kiropol indică, neîndoios, prezența unui mare poet. n Miron Kiropol, Cerul ca unică ispită, Cuvînt înainte: Nicolae Țone, Postfață: Octavian Soviany, Ed. Vinea, 2004, 320 pag., preț neprecizat.
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
perechi/ Cu vorbe m-au biciuit, m-au judecat/ ești vinovat, ești vinovat, vinovat". Acești îngeri negri, damnatori așadar "aveau în ochi lacrimi pietrificate și reci". Ei clamează: "Ești vinovat. Pe veci/ m-au condamnat". Vina sa, a fi sărăcit cerul de raze se înscrie în domeniul creativității, cu ceea ce artistul își propune și ce realizează, față de înălțimea țintelor. De altminteri, oscilația între absolut și relativ, între termenii abstracți și alții de imediată materialitate generează și starea de veghe a eului
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
să fiu liric, cum să mă strecor prin/ urechile de ac ale acestei vieți murdare/ și să ajung fremătător pe înălțimile clare?" (Semnal de alarmă) Drama cotidiană se arată, totuși, minoră în comparație cu ce descoperă poetul într-un Univers răvășit, unde "cerul se întorsese pe partea cealaltă/ unde cu neagră cerneală/ era scrisă o poveste indescifrabilă./ De tristețe soarele se micșorase/ până nimerise în gura unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarba colosală". într-o asemenea ipostază "bisericile
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
din film. Deocamdată, nici eu prea bine nu știu ce am înțeles din istoria evocată de "Oktiabr". Rămân cu imaginea unui cal alb spânzurat de imensa trapă a unui pod de peste Neva. Se tot ridică trapa. Când ajunge în poziția verticală, împungând cerul, calul se desprinde. Îmi sparge timpanele muta lui prăbușire în valuri...
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
poetică sau satirică, unele însă și ele tributare imaginarului magrittean (cohorta de costume dispuse și acționând simetric, ca în seria Golconde), kaufmanian (imaginea propriei persoane multiplicată în mii de exemplare este marca Being John Malkovich), cărtărescian (scena trecerii dintr-un cer într-altul prin fermoare uriașe trimite la imaginea finală din Ruletistul cu șirul de Dumnezei minori dispuși asemeni dinților unui fermoar universal care-l închid pe adevăratul Dumnezeu) sau chagallian (copilul Chagall agățat de șotronul zburător, precum și motivul cocoșului, al
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
și evenimente care, trecute prin alambicul imagistic, își degajă figura ascunsă, delirantă, orientată spre acea suprapersonalitate emblematică a creației expresioniste: "ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade/ tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți/ mutai biserici în cer/ fugăreai cîrtițele prin galeriile lor gesturi frînte peste păianjenii zilei/ zîmbete moarte plutind pe cheiurile disperării iceberguri în mările roșii/ popoare de muște treceau prin bucătăriile goale/ prin peștii înghețați în vitrine cuvinte pe buzele oarbe/ repetate de pianina mecanică
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
visul și uitarea. Oglinzile Eu, care simt o spaimă de oglinzi, Nu doar cînd văd cristal de nepătruns Unde se-ncheie (începe?) aspru, ascuns, Vid de reflexe înspre care tinzi, Ci și naintea apei ce-a reluat Azurul celălalt în cer profund, Ce iluzoriul zbor îl trage afund De păsări ce se-ntoarnă ori se zbat, Și înaintea preatăcutei fețe, Fin abanos cu palidă lucire, Precum un vis, ivește-n repetire Crin alb ori marmuri, vagă frumusețe, Cînd ani uimiți abia de
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
om a conceput nemăsurat Proiect de a închide universul În carte și-n avînt nesăbuit Nălțat-a manuscris fin întocmit, Din scoarță-n scoarță declamîndu-i versul. Se pregătea acum să-i mulțumească Preabunei sorți, cînd, deodată, vede Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede: Uitase-n grabă luna s-o numească. Povestea-i născocită, ia aminte, Dar poate tîlcui vrăjitoria Acelora ce-ales-am meseria De-a preschimba viața în cuvinte. Mereu esența scapă. Legea-i una. Orice cuvînt e palid
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
preschimba viața în cuvinte. Mereu esența scapă. Legea-i una. Orice cuvînt e palid raportat La lucru-n sine. Bietul rezumat Al vechii mele prietenii cu luna N-o poate eluda. Și unde oare Văzut-o-am întîi? Întipărită Pe cerul teoriei ori ivită În seara ce se lasă peste mare? Cum știm, viața noastră schimbătoare Să fie poate, uneori, frumoasă, Și au fost și seri cînd, mire și mireasă, Te-am contemplat, o, lună, cu-ncîntare. Mai lesne ca de luna-adevărată
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Răsar și luni de aur în tărie. Pitagora cu sînge (povestește Tradiția) scria pe o oglindă, Și oamenii citeau în altă oglindă: Oglinda lunii scrisul oglindește. De fier pădurea-i unde-așteaptă ora Lup cu destin ciudat legat de lună: Din cer să o doboare, s-o răpună, Cînd marea înroși-va aurora. (În Nord profetic soarta-i e știută Și-așijderi că-n aceeași zi fatală Spurca-va marea nava legendară Din unghii strînse de la morți făcută.) La Zürich ori Geneva
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
fără modele. Îl văd pe Augustin Buzura, nu scriitorul, în ceasul tîrziu în care aștern aceste rînduri, întors cu spatele la mine. O siluetă neagră, ca cea de pe coperta a patra a Drumului cenușii. E singur. Privește întinsul pudrat cu zăpadă. Acolo, cerul e înnorat. Scot capul pe geam. La mine sînt stele pe cerul dimineții.
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
în care aștern aceste rînduri, întors cu spatele la mine. O siluetă neagră, ca cea de pe coperta a patra a Drumului cenușii. E singur. Privește întinsul pudrat cu zăpadă. Acolo, cerul e înnorat. Scot capul pe geam. La mine sînt stele pe cerul dimineții.
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
în toate cărțile mele este simbolic conținutul, nu numai titlul. Dar despre semnificația lui nu pot spune prea multe. Simbolurile sînt metaforice, iar metaforele nu pot fi explicate. Pot fi doar simțite. Dar titlul ultimului roman, încă inedit? Se intitulează Cerul Madridului și, ca toate celelalte titluri ale mele, este și el o metaforă. Deși are și o dimensiune obiectivă, aceea a cerului sub care trăiesc de douăzeci și trei de ani. Romanele dumneavoastră se referă la aspecte concrete ale realității
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
iar metaforele nu pot fi explicate. Pot fi doar simțite. Dar titlul ultimului roman, încă inedit? Se intitulează Cerul Madridului și, ca toate celelalte titluri ale mele, este și el o metaforă. Deși are și o dimensiune obiectivă, aceea a cerului sub care trăiesc de douăzeci și trei de ani. Romanele dumneavoastră se referă la aspecte concrete ale realității istorice spaniole: rezistența republicanilor învinși în Războiul Civil, exilul, abandonarea satelor, viața cotidiană în condițiile dictaturii franchiste. Cum vedeți relația dintre faptul
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
Emil Nicolae Lucruri obscure Ca Orfeu, cânt moartea pe strunele vieții și frumusețea pământului și a ochilor tăi care adună cerul, lucruri obscure, s-ar zice. Nu uita că dimineața a fost și a ta, când patul ți-era umed de rouă și garoafa îți dormea pe inimă, vezi urma fumului cum se ridică, trece aproape de tine. Cu struna liniștii întinsă
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
luptă. Cei slabi combat în linia întâi. Uniforma de azi e răbdarea și medalia prinsă pe inimă e o sărmană stea a speranței. Conferită când nu mai urmează nimic, când tobele au amuțit, când inamicul e doar un sol și cerul s-a acoperit de umbra înarmării permanente. Medalia conferită pentru dezertare din cazarmă, pentru că te arăți curajos cu prietenul, pentru trădarea secretelor nedemne și ignorarea tuturor ordinelor. înstrăinare Nu mai recunosc copacii drept copaci. Crengile nu mai au frunze cu
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
Mircești nu este cel - mai mult sau mai puțin verbal - din prima strofă a poemului Iarna; însuși atributul șters "cumplita iarnă" atenuează căderea nețărmurită a ninsorii - deși " Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă", și " Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară". Din nou, G. Călinescu fantasmează în mod precipitat: "Imaginația e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis". Dar nu, bogăția fulgilor
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
-am fost pâine și vin...... XI. MEGAPOEMUL, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015. Megapoemul Într-o zi voi fi liber voi rupe lanțurile pământești ale celui care mai sunt dreapta-mi voi înaltă spre cer,învingător aripile-mi voi deschide primului zbor sub cerul sfânt cu zburătorii voi pleca în căutarea Semnelor ce-au fost odată pe Întâiul Cer ori, s-au închis în primele lucruri într-o zi voi fi liber și voi pleca
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Horvath, publicat în Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015. Megapoemul Într-o zi voi fi liber voi rupe lanțurile pământești ale celui care mai sunt dreapta-mi voi înaltă spre cer,învingător aripile-mi voi deschide primului zbor sub cerul sfânt cu zburătorii voi pleca în căutarea Semnelor ce-au fost odată pe Întâiul Cer ori, s-au închis în primele lucruri într-o zi voi fi liber și voi pleca dar tu să nu plângi iubito, căci după mine
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
fi liber voi rupe lanțurile pământești ale celui care mai sunt dreapta-mi voi înaltă spre cer,învingător aripile-mi voi deschide primului zbor sub cerul sfânt cu zburătorii voi pleca în căutarea Semnelor ce-au fost odată pe Întâiul Cer ori, s-au închis în primele lucruri într-o zi voi fi liber și voi pleca dar tu să nu plângi iubito, căci după mine va urma, Începutul... Citește mai mult Megapoemulîntr-o zi voi fi libervoi rupe lanțurile pământeștiale celui
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
lucruri într-o zi voi fi liber și voi pleca dar tu să nu plângi iubito, căci după mine va urma, Începutul... Citește mai mult Megapoemulîntr-o zi voi fi libervoi rupe lanțurile pământeștiale celui care mai suntdreapta-mi voi înaltă spre cer,învingătoraripile-mi voi deschideprimului zbor sub cerul sfântcu zburătorii voi plecaîn căutarea Semnelor ce-au fost odatăpe Întâiul Cerori, s-au închis în primele lucruriîntr-o zi voi fi liberși voi plecadar tu să nu plângi iubito,căci după mine va urma
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
liber și voi pleca dar tu să nu plângi iubito, căci după mine va urma, Începutul... Citește mai mult Megapoemulîntr-o zi voi fi libervoi rupe lanțurile pământeștiale celui care mai suntdreapta-mi voi înaltă spre cer,învingătoraripile-mi voi deschideprimului zbor sub cerul sfântcu zburătorii voi plecaîn căutarea Semnelor ce-au fost odatăpe Întâiul Cerori, s-au închis în primele lucruriîntr-o zi voi fi liberși voi plecadar tu să nu plângi iubito,căci după mine va urma, Începutul...... XII. MOMENT DE SEARĂ, de
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
pentru voiși-mi dau cuvântulde poet... XIV. EPITAF, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Epitaf Cu durere pe durere călcând lasa-voi lumea de iluzii licornul meu va fi liber spre alt pământ prin ceruri să mă poarte peste lumi întunecate și târzii bântuite de himere să zbor înapoi spre moarte acolo, nu mai e nimic din ce știu ci doar o liniște mare și un mai mare pustiu fără mijloc, fără hotare în care
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
chip, fără nume, fără suflare ce n-am trăit mă va hrăni ca să fiu mereu ceva, ca o plutire cumva, ca o visare ... Citește mai mult EpitafCu durere pe durere călcândlasa-voi lumea de iluziilicornul meu va fi liberspre alt pământprin ceruri să mă poartepeste lumi întunecate și târziibântuite de himeresă zbor înapoi spre moarteacolo, nu mai e nimic din ce știuci doar o liniște mareși un mai mare pustiufără mijloc, fără hotareîn care totul e scriscu semnele vremii dintâiacolo, voi fi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Cântec de drum E un cântec despre tine. Un cântec vechi ți s-a scris în Cartea Cântecelor Cântecul măruntei tale vieți. Cu strofe de soare, păsări și câmpii cu note de ploi târzii și toamne despre un călător sub cer și un drum prin anotimpuri e cântecul trecerii tale prin lumină și umbre iubire și cădere prin visele secrete ale zilei târându-ți pașii dinspre nicăieri, spre moarte. Ridică-te, ia-ți cântecul și pleacă. Dacă va fi să obosești
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]