7,296 matches
-
își pusese în gând să nu se mai gândească la singurătatea care îl apăsa, datorită handicapului său fizic și își propuse să iasă afară, să simtă aerul curat de vară și să vadă lumea. Anotimpurile, drumul acesta pe care mă chinuiesc să merg, toate corpurile statice rămân neschimbate, sunt la locul lor și au aceleași culori. Aerul este același, timpul își vede nestingherit de treaba lui, trecând fără să țină cont de trecut sau de prezent și cheamă viitorul după el
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
ani. Bine conturat, rotunjit și rumen în obraji. Oglinda îmi este așezată în podul palmei, este una micuță. Mă privesc zilnic, și îmi analizez mărimile corpului, dar niciodată nu îmi pot analiza și sufletul. Am niște palme micuțe. Uneori mă chinui să car câte o găleată cu apă. În fiecare zi le-mpreunez și mă gandesc dacă au mai crescut un pic. Stau pe un deal, în aproprierea unei bisericuțe de lemn, la fel de mică ca și mine. O privesc și pe
BISERICA, ȘCOALA DIN SUFLETUL MEU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378700_a_380029]
-
felinelor din fața ferestrei, am făcut un duș reconfortant și m-am instalat comod în pat, să citesc câteva rânduri până mă va prinde somnul, întrerupt așa de dimineață, pentru pescuit. Ascultam în surdină și muzica ce se revărsa din difuzor, chinuindu-mă să înțeleg ce vrea să spună Dostoievski în Demonii. Deodată, am auzit soneria telefonului din living. Cine putea să mă caute la acea oră? Uitasem, pe moment, de întâlnirea matinală de la malul marii. Era Miruna, care își cerea scuze
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
dar și pesimista, Cu largi cugetări, umilit de iarnă, Mai am scrum pe tâmple, amintire toarnă, Parcă monumente țipă și respiră, Cu un gest firesc mă întorc la milă, Se schimbă o soartă veche de când lumea, Prin copaci un vânt chinuie pădurea, Dezmorțiri răzlețe, crai de anotimp, Ce nu moare-n iarnă freamătă tușind, Zbuciume plăpânde viața încă-i crește, Valuri de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
AL MEU Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului și-ți voi fi îmi voi fi nu-ți închide pleoapa uitării peste neputințele mele încă vii chiar dacă ai obosit să mă vezi chinuindu-mă să urc bolovanul și câtă risipă aduc cerului balansând luminează-mi Ochiule ruga de-atâta noapte în mine nu mai zăresc vârful muntelui nici nu mai știu dacă urc sau cobor lumea toată îmi pare de-a-ndoaselea stelele cad în
LUMINEAZĂ-MĂ OCHI AL MEU de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377700_a_379029]
-
nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Te-am așteptat la poale de vară fără maci). Mi-e toamna o nebună și n-are nicio milă Când tu ucizi în mine o vară și-apoi taci... O frunză se lovește, de tine, în cădere Și nemilos o chinui cu toamna din priviri; Ar vrea să te oprească, dar nu are putere Și-i ceri să nu mai moară, de moartea ei te miri... Și-mbrățișarea rece mai pune la păstrare Încă un zbor de fluturi...și ce banal
DECOR BANAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377745_a_379074]
-
încălzite în găleți și în marea aburită de cețuri regii vichingi fac baie în mod evident desveliți de armuri și obiceiuri nestatutare și pentru ca plictiseala monotoniei s-alunge ursitele rele și la alți sfinți ea sa ajungă spre a fi chinuită într-o formă și mai banală toți se ascund în mașini și în husele lor de paradă spre a uita de ploile nordului și de frigul mănos ce nu-i lasă afară sunt excentritați dobândite în plictiseala nevoii de a
DIN DK de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377760_a_379089]
-
LUMINEAZĂ-MĂ OCHI AL MEU, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017. și-ți voi fi îmi voi fi nu-ți închide pleoapa uitării peste neputințele mele încă vii chiar dacă ai obosit să mă vezi chinuindu-mă să urc bolovanul și câtă risipă aduc cerului balansând ... Citește mai mult și-ți voi fiîmi voi finu-ți închide pleoapa uităriipeste neputințele mele încă viichiar dacă ai obosit să mă vezichinuindu-mă să urc bolovanulși câtă risipă aduc ceruluibalansând... III
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
întrerup într-un fel evoluția normală a spiritului grec. Chiar dacă împrejurările istorice par să favorizeze și favorizează fără îndoială astfel de informații despre viață, acestea din urmă reprezintă cel mult spiritul grec comun "extravaganțelor" cu care va trebui să se chinuie pentru ca apoi să se obișnuiască: deci, "extravaganțele" de viață reprezentau, în schimb, pentru India, idei comune, la care aderaseră de multe secole de meditație și de practici ascetice. Dacă nu se poate vedea cu exactitate pînă la ce punct s-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cu intenția de a-i face rău dacă acesta ar greși cu ceva. Soțul urmărit nu comite însă nimic ce i s-ar putea imputa, pînă cînd, din neatenție, își calcă urina proprie. Acum geniul rău are dreptul să-l chinuie cu patima jocului, ducîndu-l pe această cale la ruină. Aceste numeroase datini și practici religioase, la care sînt supuse toate cástele, au cauzat englezilor, după cum s-a spus [249], mari dificultăți, în special în cadrul armatei. Cei care aparțin castelor superioare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a celorlalte viețuitoare. Pare să te cuprindă un val de neliniște, cînd citești unele cugetări indiene, pe cît de simple ba, s-ar crede, de-a dreptul simpliste în aparență, în fapt pe atît de pătrunzătoare și profunde. De pildă, chinuie cu ireversibilitatea ei "arbitrară" maxima: "Șoimul mănîncă porumbeii, așa glăsuiește această regulă statornică" (334, 1). Mai departe: "Din ierburi (fragede) e făcută funia, cu care e legat chiar elefantul" (337, 1), unde se pune în contrast gingășia și slăbiciunea firelor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
decembrie 1989 a sfărîmat o tiranie, însă acest traumatism revoluționar nu dă naștere unei noi culturi. Compromisul pe care puterea îl încheie cu trecutul recent, compromis impus opoziției care nu are gustul sîngelui ce a curs zadarnic, creează o perioadă chinuită de trecut și fără să aibă vreo reprezentare a viitorului. Post-decembrismul are parfumul post-pașoptismului. Fidelii lui decembrie 1989 rămîn izolați și oarecum pierduți într-o istorie care încă se caută. A ieși din comunism presupune o mutație socială și o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Din contra, asupra aceluiași număr de producători s-a așezat o nouă pătură foarte mare de consumatori, pe atât de exigenți pe cât sânt de corupți, și pentru a da acestora lucruri de cari s-ar putea priva, rafinerii, prisoase, se chinuiește un popor întreg până la istovirea puterilor sale. Acesta e marele secret al sărăciei: înmulțirea unor clase de consumatori cari nu compensează prin nimic munca producătorilor care-i susține. Sărăcia și sclavia nu sânt decât două cuvinte pentru același lucru. Esența
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
crește ..."; Sunt ani la mijloc) în contrastele gheții focului celuilalt: Cu ochii tăi de înger mă mângâi și mă minți ..." (Apari să dai lumină); Un demon tu îmi pari, / Ce-ascunde foc din Tartar și-o cumplită răceală..." (M-ai chinuit atât cu vorbe de iubire). Astfel că, privirea la Eminescu, fixându-se asupra chipului iubitei, radiografiază nu numai liniile senzuale, ci și tarele ființei. E o conexiune între "ochi" care e, întotdeauna, de partea subiectului și "privire" care e de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lumii", ca și cum ar putea fi un semn de egalitate între destinul guvernator al sorții individului și carte: "... Sâmburele lumii / E răul. Cartea lumii d-eternă răutate / E scrisă și-i menită..." (Andrei Mureșanu); sau în Memento mori: "Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate / Să citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris ...". Sub influența "stelei galbene", timpul la Eminescu devine circular. "Pe căi bătute-adesea..." (Se bate miezul nopții), "o armonie care capăt n-are" (Decebal-dramă) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
deșteptat în dulcea-mi fericire." Apoi Los pe Pămînt o aruncắ; trecuse mult pînă ce reveni la viață. El răspunse, mai mult întunecîndu-se, cu indignare-ascunsă-n zîmbete: 275 "Eu nu mor, Enitharmon, desi îți cînți cîntul de Moarte, Nici nu mă chinui-vei; Căci privesc Omul cel Căzut Pe Vala căutînd s-o mîngîie: nu va fi mîngîiata. Ea se ridícă de pe tronul lui și caută ale grădinii umbre Plîngînd după Luváh care-i pierdut în raze sîngerii din mincinoasa-ți dimineață
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Iată, cel pe care l-am iubit E-ascuns de mine, si niciodată-n Veci de Veci Nu îl voi mai vedea. Enitharmon și-Ahania, cu Enion unite, Mi l-au ascuns în chipu-acela de Ocara al lui Orc, care mă chinuie pentru Păcat. 250 Pentru-ale mele tainice greșeli, pe care el le-aduce la lumina Zilei, în gelozie și în sînge Copiii mei aduși sînt la al lui Urizen război Chiar în fața mea, si pentru fiecare dintre-acestea osîndită-s La Veșnic chin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
290 Pe care Hristos trebuie să-l rupă, pe ea dezvăluind-o. Fiicele ei se cheamă Tirța; Ea e Rahab numită; și feluritele lor chipuri dezbinate se cheamă Fiicele-Amalecului, Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor. Ascultați cîntecul Femeilor Amalecului: 295 "O, biată făptura omenească! O, biet copil al suferinței! De ce să rătăcești departe tu de Tirța? de ce să mă silești cătușe să iți pun? Dacă mă părăsești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos și unde Neamurile-s adunate laolaltă. 785 Tharmas se coborî la teascurile Vinului și îi privi pe fiii și fiicele Lui Lúvah de-atîta truda foarte osteniți și îmbuibați Cu vinul nou, încet ei începură unul pe altul să se chinuie și pe cei slabi Să-i calce în picioare. Luváh și Vala dormiră pe podea, prea osteniți. Urthona fiii și-i chema în juru-i: Tharmas își chema 790 Numeroșii fii; ei luat-au vinul, înlăturară Drojdiile, Si Lúvah fost-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
opac Sfatul se adună îndoisprezecit în Amalec, Douăsprezece siluete de stana fără chip, groaznice siluete de chin și suferința, 10 Astfel părea din depărtare Sinagoga; în jurul lor stăteau Fiicele Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de Stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor359. Acestfel fost-a Mielul Domnului la moarte osîndit 360. L-au răstignit pe arborele Tainei, plîngîndu-l 15 Și batjocorindu-l și ápoi adorîndu-l, numindu-l Domn și Rege. Uneori că douăsprezece fiice-ncîntătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
erau țesuți o dată, alții de două ori, iar alții întreit În cap sau inima ori pîntec, după porunca cea mai dreaptă 363 A prea-întristatei mile pentru spectralii morți. Beznă și tristețe acoperit-au toată carnea; vecia fost-a-ntunecată364. 30 Urizen se chinuia șezînd în pînza-i de religie înșelătoare. Femeia o-a simțit și [SFÎRȘITUL FRAGMENTELOR SUPLIMENTARE] Note BIBLIOGRAFIE 1. The Holy Bible, tradusă din limbile originare, versiunea "King James" stabilită în 1611, cu revizuiri în 1881-1885, editata de The American Revision Committee
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
solicită socrului sau să anuleze sentința lui Jacopo. Dogele îi spune că el nu poate să facă acest lucru în virtutea legilor venețiene. Văzăndu-l pe bătrânul Doge plângând destinul fiului său, Lucreția începe să spere. Act ÎI Tabloul 1 Închisoarea statului. Chinuindu se în celula întunecată din închisoare, Jacopo are un moment de delir și i se pare că vede fantomă lui Carmagnola, faimosul comandant executat la Veneția, înaintând spre el și ținăndu-și în mână craniul decapitat(Non maledirmi,o prode,). Îngrozit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
privește apusul soarelui. El este trist că nu se poate bucura de priveliște din cauza că nu are nici un loc pe pământ. Camarazii săi sunt bandiți și nici el nu se consideră mai bun. Amintirile legate de dragostea pentru Amalia îl chinuiesc. Aria Un ignoto tre lune or saranno din actul III, scena 2 Rezumat : După întoarcerea din exil Carlo își găsește tatăl închis întro carcera subterană a unui castel abandonat. Îl întreabă cine l-a închis acolo și Massimilano îi povestește
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
deschide ușa, un trăznet teribil lovește pământul, acoperind țipatul nefericitei în momentul în care asasinul o înjunghie. Furtună se domolește puțin câte puțin. Rigoletto revine pentru a prelua cadavrul Ducelui. În sfârșit, pentru el momentul răzbunării a sosit și este chinuit de nerăbdare. Un orologiu anunță miezul nopții - oră convenită cu Sparafucile. Rigoletto bate la ușă hanului și Sparafucile iese târând un sac. Bufonul refuză ajutorul asasinului, care se oferă din nou să arunce el sacul în râu și îi înmânează
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]