4,383 matches
-
nostalgia... Cînd una sau toate acestea la un loc te ard pe dinlăuntru intens, cînd orice încercare de abținere e inutilă și nu poți să-ți înăbuși strigătul („Doamne! necesitatea unui vin...”), atunci, inexorabil, e „vreme de beție”! Unul dintre clișeele reluate și reabilitate de Bacovia e „auroră”. înainte de Bacovia, la noi, cuvîntul îl folosiseră Constantin Negruzzi, într-o poemă recitabilă, cu oarecare ecou în rîndul cititorilor: „Aurora se ivește vestitoare dimineții”, și Alecsandri: „Și deodată aurora se ivește radioasă”. Sunau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simple notițe sunt în formă de versuri și cîteodată vaiete. Nu sunt decît pentru mine”. Declarația poetului e contrazisă de bibliografie, întrucît Bacovia publicase Plumb, în două ediții, Scîntei galbene și Bucăți de noapte. Dar și mai surprinzător e aci clișeul, întîlnit mai ales la autorii de versuri. Sînt înclinat să i-l imput reporterului, poet el însuși, care, bănuiesc, a cam folosit pe alocuri expresii din sacul propriu, pentru a le atribui celui intervievat. „Nu sînt decît pentru mine” e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
curentului principal privind scrisul în ziare. Printre exemplele de activitate jurnalistică obișnuită se numără descrierea plină de șabloane pe care el o face inundațiilor produse de râul Ohio în 1877 (The Rising of the Waters 41). Reportajul este plin de clișee pentru că îi lipsește în bună măsură concretețea detaliului necesar într-o construcție literară specifică jurnalismului literar narativ și este alcătuit din rezumate generice ale scenelor. Un alt exemplu este necrologul scris pentru Harper's Weekly în 1885 despre Jean Montanet
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismul literar narativ: Deci o parte din produsele jurnalismului literar care deveneau tot mai asemănătoare cu ceea ce va fi cunoscut mai târziu ca fiind noutăți de senzație, au evitat formula de dezvoltare a acelui tip de articol, cu previzibilitatea și clișeele sale" (Third way, 6). Este important să înțelegem că printre schimbările rapide sociale și culturale și crizele din acea perioadă, în plină creștere a importanței jurnalismului obiectivist și de senzație, rezultatul nu putea fi decât o criză epistemologică. Acestei crize
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să se fi așteptat să găsească o țară necunoscută și străină. În cele din urmă, dacă doar s-ar fi aruncat "în brațele fratelui" și nu ar fi izbucnit în plâns, povestea s-ar fi putut încheia sub forma unui clișeu despre promisiunea care îi așteaptă pe imigranți în America. Dar când Cahan concluzionează că "a izbucnit în plâns", el introduce o notă disonantă de ambiguitate de sens, arta lui constând tocmai în acest lucru. Fiindcă putem doar încerca să deducem
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Connery despre relația dintre articolele de atracție convenționale și jurnalismul literar narativ, "deși unele părți ale jurnalismului literar erau foarte similare cu ceea ce avea să fie numit articol de atracție, au evitat formula acelui tip de articol, cu previzibilitatea și clișeele sale" ("Third Way", 6). În orice caz, prinși între cerințele știrilor factuale obiectivizate și o versiune mai subiectivă, cunoaștem alegerile făcute de jurnaliștii modelului narativ literar. Povestea acestui model are o istorie lungă și venerabilă, ceea ce este important în stabilirea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu valoarea" [Vianu, 1998, p.65]. Pariziana face parte din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și reguli de joc specifice. Că identitate geografică, Pariziana ține de Paris, ca identitate socială de clasă aristocraților mondeni. Ca model psihosociologic, ea se deosebește de etnotipul francezului, pe de o parte, si de geotipul provincialului, pe de altă parte. Clișeele cele mai expresive, care revin în caracterizarea identității pariziene sunt frivolitate 95 (cu întreagă gamă de sinonime insouciance, frivolité, instabilité, diletantisme, caprice) și cel de libertate 96, întrebuințate cu sens favorabil și defavorabil. Frivolitatea pariziana este, califica J.Roger [ț
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prin construcții ludice de sine. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual prezintă în diferite spații închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al dramei urbane. Teatralitatea este rațiunea de a fi a Parizienei. Pariziana este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
una pentru artiști și cealaltă destinată publicului, două scări, perdele care ascund amanții neoficiali de cei oficiali ș.a. Existența se aseamănă cu lumea melodramatica, având scenarii și decoruri curtenești și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat, care știe să trăiască și să improvizeze pe scena mondenă. Am putea-o califica drept o actriță formată în tradiția școlii lui Diderot, prin care ea procedează la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
creează în intrigă un puternic efect de suspans. În așteptarea iubitei sale, care nici nu are de gând să vină, în gară, credulul Frantz trece prin toate chinurile 326. Scenă răpirii De remarcat că pentru femeia pariziana, răpirea este un clișeu 327 romantic care nu o mai tentează. Excepțiile sunt rare, cum ar fi răpirea neexperimentatei Suzanne Walter de către Georges Duroy. Suzanne Walter este foarte nerăbdătoare de a retrăi cunoscutele modele românești 328. Noutatea abordării constă în faptul că, spre deosebire de aceste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
psychologie, Leș Fleurs du mal, Le Rouge et le Noir, et aussi leș Femmes au XVIIIe siècle, des Goncourt" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui tendent à remplacer
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
unii cu alții; comprimarea distanțelor prin noi tehnologii; interconectarea și creșterea dependențelor reciproce; integrarea piețelor financiare și comerciale; internaționalizarea, globalizarea) crescândă a producției (prin intermediul firmelor cu activitate globală); apariția unor probleme "planetare", care necesită abordări globale; răspândirea de comportamente și clișee presupuse a exprima raționalitatea unui homo oeconomicus ce nu cunoaște frontiere și emoții locale apariția unui homoglobalus; dezvoltarea de identități transnaționale etc." (Dăianu, 2002, p. 13)43. Deși este destul de greu să definești globalizarea, pentru că am găsit fel de fel
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ideea că românul e bun, drept și iubitor de Scriptură, vesel și harnic și că doar străinii hrăpăreți și perfizi, care vor să ne ia Transilvania, sunt sursa tuturor relelor, sunt o boală veche a explicației și interpretării politice, un clișeu stabil și eficient. De fapt, la Iași, știm astăzi că nu ungurii (singurii actori politici corecți și loiali celor pe care îi reprezintă - adică cetățenii români de etnie maghiară) sunt sursa tuturor relelor și neîmplinirilor noastre, ci "clonele lui Mitică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a sugera parșiv domnul Berceanu, demolatorul mineritului din Oltenia (unde, cu același cinism, prin escrocheria MEBO, și-a făcut domnia sa primele milioane de dolari, la începutul anilor '90). Mare lucru și educația, dom'le, te ajută să utilizezi subtil, subliminal, clișeele de tipul "acarului Păun" pentru a sugera că "țapul ispășitor" e inevitabil în astfel de scandaluri. De fapt, chestiunea cu teroristul din Craiova (pe urmele domnului Berceanu, iaca și eu cu semnificații multiple la o formulare ambiguă) e mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
suporterii președintelui Iliescu erau doar "profitori comuniști" și colaboraționiști ai vechiului regim. Ei bine, astăzi, când vedem degradarea amețitoare a culturii sub guvernările de dreapta, precum și dispersiile politice mai numeroase ale intelectualilor publici, poate ar fi momentul să reevaluăm aceste clișee. A funcționat, în anii '90, o nefericită tradiție a vocalilor "anticomuniști cu voie de la poliție" care au creat confuzie și care au făcut apologia luptei anticomuniste în beneficiul vizibilității proprii, atunci când acest deziderat era ridicol și deja datat. Era o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
toate sunt acum cenușă și scrum. Adică istorie. Dumnezeu să-l odihnească, că mult ne va mai lipsi! Noroc că ne vor ține de urât cărțile sale. 17 februarie 2011 Atunci când ies în străinătate, împărtășesc și eu, activ și entuziast, clișeul drag tuturor concetățenilor noștri potrivit căruia Iașul este un oraș al culturii, al tradiției europene și al civilizației. Sunt ușor de identificat în acest stereotip atât o candoare de wishful thinking, o sinteză de platitudini binevoitoare scrise sau spuse de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de la formațiile favorite de progressive rock, la marile trupe de hard sau ale unor influenți muzicieni de blues și jazz de care știam doar de la Radio Europa Liberă. A fost, de altfel, unul dintre puținele momente din viața mea când clișeul cu "a dream comes true" a căpătat o consistență materială și când am resimțit plenar gustul real al libertății și satisfacția a ceea ce francezii denumesc, enigmatic, drept "savoir vivre". Le-am împărtășit și studenților prezenți la conferință faptul că, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
serviciilor comunale care le lasă peste tot pigmentând nefast o dezordine și o neorânduiala jegoasă cu care noi ne-am obișnuit deja și nu o mai luăm în seamă, ci partea economică a problemei. În țările civilizate, educația ecologică, dincolo de clișee, devine o a doua natură și face parte din viziunea de bază a cetățeanului, la fel ca și reflexul protestant de a fi chibzuit cu fiecare bănuț. A fost surprinsă să vadă că mormanele de pet-uri aruncate pe unde
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reducționist o viață a unui intelectual încercat de istorie). Nu de alta, dar ar fi păcat ca un personaj atât de savuros și complex să rămână, pentru cei tineri de astăzi și de mâine, doar o caricatură discutabilă, doar un clișeu. Eu cred că Noica merită mai mult! 2014 8 ianuarie 2014 Poeții născuți sub zodia Capricornului Celest, sărbătorit la Ipotești în fiecare an pe 15 ianuarie, sunt stranii și inegalabili. Au în ei acea îngemănare rară a sensibilității cu dârzenia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
discursului public manipulator de tipul "corectitudinii politice". E, în sine, un paradox șocant să descoperi că și oamenii din societățile democratice, la fel ca masele abrutizate din dictatură sau populația năucă din țarile în curs de dezvoltare, înghit, pe nemestecate, clișeele manipulatorae ale grupurilor de profitori ai fiecărei societăți. Îmi aduc aminte stupefacția avută la prima mea vizită în SUA, în 1998, când, la Washington, DC, la Convenția Anuală a Bibliotecarilor (cel mai puternic sindicat al oamenilor de cultură, în sens
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stupefacția avută la prima mea vizită în SUA, în 1998, când, la Washington, DC, la Convenția Anuală a Bibliotecarilor (cel mai puternic sindicat al oamenilor de cultură, în sens european, din Statele Unite), am ascultat zbierătele demonstrative și manipulatoare, pline de clișee stângiste, de minciuni și răstălmăciri contrafactuale ale unui profesor de la UCLA, care nu mai putea de grija negrilor (vai, sorry, americanilor de origine africană), a hispanicilor și în general a tuturor minorităților americane barbar exploatate de canaliile albe, republicane. Gândul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
instrument de informare și analiză comparată a detaliilor biografice legate de viața și trăsăturile mai puțin știute ale omului Mihai Eminescu. E un caleidoscop viu și spectaculos, care ar trebui mai curând discutat în școală, în locul elanurilor encomiastice sau a clișeelor iraționale care înconjoară imaginea poetului în discursul paideic românesc. Volumul, care antologhează o colecție aproape exhaustivă a mărturiilor despre Eminescu, cuprinde, pe lângă clasicele evocări ale lui Slavici, Maiorescu, Creangă, Delavrancea, Caragiale sau Mite Kremnitz, și o mulțime de alte descrieri
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mândru că a fost român", aprig luptător cu Kremlinul, frate generos cu țările nealiniate și genial strateg al politicii externe, dacă n-ar fi fost "odioasa și sinistra", "savanta" analfabetă și rea, care e vinovată, bineînțeles, de toate ticăloșiile dictaturii. Clișeul mincinos cu Ceaușescu "cel bun" și Ceaușeasca "cea rea" a fost atât de puternic, încât toți președinții postcomuniști și-au făcut un titlu de glorie din ținerea în minorat public a Primelor Doamne, tocmai pentru a nu stârni memoria colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau sunt nesatisfăcător valorificate, numărul operelor de sinteză cu adevărat semnificative este dezolant de limitat, difuzarea lor la scară națională este precară, iar transpunerea în limbi de circulație internațională lipsește aproape total, interpretările cu tentă ultranaționalistă și xenofobă sau cu clișee marxizante poluează aleatoriu literatura cărturărească, subprodusele cu pretenții științifice invadează rafturile librăriilor, în condițiile în care critica de specialitate și-a diminuat eficacitatea prin faptul că își asumă mai mult rolul de cuantificare în detrimentul celui de evaluare și etichetare. Urmărindu
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]