5,610 matches
-
pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să vadă ce făcea Sampath. — Vor ajunge curând, spuse el și se întoarse pe cărare pentru a i se alătura lui Ammaji, care-l aștepta pe șeful poliției la intrarea în livadă, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Eu nu. Sunt croit după, prins și remorcat la și înghesuit în această formă curioasă. Fiecare viață e un joc de șah care s-a dus dracului după a șaptea mutare, și acum jocul întâmplării e înghesuit și lent, un coșmar de constrângeri și interese divergente cu fiecare nouă mutare, toate piesele fiind fixate, înțepenite sau așezate așa încât să piardă... Dar ici și colo se ivesc și indivizi care par să fi prins linia cea bună a vieții, și ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată de vânt - am pășit prin căldura turbată, îndreptându-ne spre fabrica de zgomot care stătea încordată pe buci, forțându-și constipația cu un urlet de coșmar. Am urcat scara care ducea la ușa ca o trapă, cu tranzistoare și cu cumpărături scutite de vamă, cu țâțe mari și cu pantaloni albi. Privește. Așteaptă. Iarăși își fac apariția oamenii... circulația acelor zile era doar circulație, anonimă, indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici o întrebare. Totul a fost dat uitării. Nu mai are nici o importanță. Hai să ne căsătorim mâine. Nu e al tău, spuse ea. Și o pot dovedi. Ah, nopțile alea - nu e o întâmplare că s-au desfășurat într-un coșmar. Ziua ți-ar fi cu neputință să te comporți în felul ăsta. Ți-ai dori să faci altceva. Ai da drumul la televizor sau ai da o fugă până jos la Butchers’s Arms. Noaptea e problema. A mai durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu, dar acum eram mai sigur ca oricând. Nu, am spus eu. Ăsta e un tip pipernicit. I-am spus Martinei povestea mea cu Nub Forkner. Îi angajaserăm pe Nub și pe Cristopher Meadowbrook drept principalii grei. E un adevărat coșmar să ai de-a face cu ei, dar sunt convins că vor face un cuplu de milioane. Nub, cât se poate de gras și nebun, Chris, trecut și terminat. Ca mine și Alec Llewellyn, seara. Scenele în care îl amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi putut să țină. Dublu, spuse el și mută. Cel de-al doilea nebun al lui s-a lansat într-un atac care mi-a înghesuit calul într-o regină deja înăbușită de slugile ei paranoice. Era un adevărat coșmar de prindere în clești, de fixare în ace, furci și frigări. Am înghițit niște scotch și am încercat să descopăr căi de ieșire. Erau două, fiecare cu marile ei amenințări - un pion blocat, un culoar deschis care ducea până la turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de război din cap până-n picioare, strângea în mână un tomahawk, îl agita zadarnic către vulturul care-l ataca neîncetat, lăsându-i cicatrici pe corp și ciugulindu-i carnea, în timp ce în valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
M-am descurcat mai bine decât tine. — Eu am ceva împotriva certitudinilor, spuse Virgil Jones. îți limitează orizonturile. îndoiala e o modalitate de a le lărgi. Vultur-în-Zbor părăsi încăperea fără ajutorul lui Gilles Priape, care era, după părerea lui, un coșmar grotesc al propriului său trecut... și, făcând astfel, îndeplini gestul cel mai potrivit cu spiritul orașului K de până acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea în fața trecutului său, s-o zăvorască în fața oricărei vini sau umilințe, s-o zăvorască în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își făceau străbunele cioplite din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai adâncă a creatorului lor, o mlaștină tot mai adâncă de dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să extragă din materialele sale brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a credinței în întreaga rasă umană. De aici fuga care a urmat, fuga de lume, refugiul în cărți și filozofii și mitologii, până când ele au devenit realitățile lui, prietenii și tovarășii lui, iar lumea n-a mai fost decât un coșmar îngrozitor. Insul monastric ce găsea frumusețea în păsări și povești. Apoi a apărut Trandafirul și șansa de a modela o lume, o viață și o moarte exact așa cum voia el și, bineînțeles, cum n-avea nici o considerație pentru cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ăsta chiar e plictisitor. Pun pariu că a fost încântat să te vadă. E sătul de fețe cunoscute - le vede pe aceleași de ani de zile. Mătreața m-a deranjat mai mult. Tot așteptam să se scuture pe mine. —Uh! Coșmar. Sunt Suki Fine, apropo. Te-am văzut pălăvrăgind cu papa. Tu trebuie să fii artista. Suki Fine părea să nu-și fi dat seama de ironia cu care rostise ultimul cuvânt. Închise rujul și îl puse în geanta minusculă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
curs de politică sau de sociologie din țară. Ne-am petrece vacanțele în Spania sau Italia și probabil că în timp ne-am putea cumpăra și o căsuță într-un sătuc descoperit de noi prin Algarve... M-am înfiorat. Ce coșmar! La masă cu Tim stăteau două femei, un studiu de contrast în creion. Una era pusă în evidență perfect de un costum portocaliu care arăta superb pe pielea ei închisă, părul scurt și creț subliniindu-i forma frumoasă a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nebănuite tărâmuri, cu proiecții de mari deschideri în care să mă las mistuit cu dăruirea unor nemaipomenite avânturi. Nici măcar nu sufăr. Să duc - așa cum am auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva, băiatul se Îndepărtase. În drum spre casa de pe bulevardul Tibidabo, Jacinta aruncă figurina pe geamul automobilului, de parcă ar fi fost vorba de un hoit Împuțit. Nu o dată, Jacinta avea să se trezească În zori, acoperită de sudoare, urmărită de coșmaruri În care băiatul acela cu privirea tulbure se năpustea asupra Penélopei cu brutalitatea rece și indiferentă a unei insecte. În unele după-amieze, cînd se ducea să-l caute pe Jorge, dacă acesta Întîrzia, doica vorbea cu Julián. Iar acesta Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adevărat, nu-i așa? Fermín scutură din cap, negînd. — Pe ăsta l-am văzut pe un afiș din Plaza de las Arenas. Celălalt e Îngropat. Omul care a trăit Înainte În oasele astea a murit, Daniel. Uneori se Întoarce, În coșmaruri. Dar dumneata m-ai Învățat să fiu un alt om și mi-ai dat o rațiune de a trăi din nou, pe Bernarda mea. — Fermín... — Nu spune nimic, Daniel. Iartă-mă doar, dacă poți. L-am Îmbrățișat În tăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fost loc pentru milostenie. Nimic nu hrănește uitarea așa cum o face un război, Daniel. Toți tăcem, Încercînd să ne convingem că ceea ce am văzut, ceea ce am făcut, ceea ce am Învățat despre noi Înșine și despre ceilalți e o iluzie, un coșmar trecător. Războaiele nu au memorie și nimeni nu Îndrăznește să le Înțeleagă, pînă cînd dispar toate glasurile care pot povesti ce s-a Întîmplat, pînă cînd sosește clipa În care nu mai sînt recunoscute și se Întorc, cu altă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru reprezentările urâtului utilizate în scop moralizator. Reputația de “ev întunecat” i se trage de la iraționalismul vremii, de la caracterul închis al acestei lumi ce se hrănea din propriile imagini, din propriile deformări arbitrare. Ființe aberante, monstruoase decorează catedralele, făpturi de coșmar invadează artele vizuale; în fine, arta este din ce în ce mai puțin un obiect al contemplării, nu mai există idealuri, ci doar spaime. Concepția dualismului forțelor binelui și ale răului devine principiul de bază al religiei creștine. Dubla natură a omului, materială și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sugeau ochii unui condamnat (...) și toate animalele din bestiarul satanei, adunate la sfat și puse de pază și de coroană la tronul care le sta dinainte, ca să-i cânte slava cu înfrângerea lor, fauni, făpturi cu sex dublu, (...) gorgone, harpii, coșmare, dragontopozi, minotauri, (...) șerpi cu păr, salamandre, vipere cu coarne (...) întreaga populație a iadului părea să-și fi dat întâlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cu mâna la falcă, simțind că nervii săi, Întinși ca niște arcuri, Încep să se rupă unul câte unul. Îi venea să țipe, să urle de durere și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
camerei, cu tălpile Înfipte În linoleum și aripile sprijinite de tavan, masterandul răsucea În minte toată această Întâmplare, fără să poată Înțelege cum s-a putut produce o astfel de metamorfoză, care a transformat fața unei femei atrăgătoare Într-un coșmar... Viața Oliviei, de care, la drept vorbind, Oliver se Îndrăgostise, fără să-și poată da nici el prea bine seama de ce, când și cum, devenise, probabil, un infern. O dragoste neîmpărtășită sau vreun viciu ascuns În cine știe ce Încrețitură sufletească au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cum ar fi putut să se nască din nimic acest ceva? Asta-i Întrebarea. Să presupunem că totuși a apărut, prin absurd, În vid o picătură... dar de atunci și până acum, această picătură s-a transformat Într-un adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. O halucinație, care a apărut din nimic și se va pierde În nimic. Universul crește, crește, dospește ca un aluat pe drojdie... dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Cineva se joacă cu noi. Pocnește din degete și-am apărut. Mai face o mișcare și-am dispărut. Ce ziceți de această teorie? Totu-i un coșmar. Dar nu cumva vorbesc prea mult?” „Spuneți lucruri extrem de interesante și Într-un mod deosebit de plastic... Până și un copil v-ar Înțelege...” zise Noimann. „Am vrut, cândva, să studiez Filozofia, dar viața m-a Îndrumat pe alte căi. Spuneați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se scurg În gârlă, credeți că aș putea avea un tonus crescut? În fiecare zi apar și dispar milioane de fetuși. Când te gândești la asta, Începi să fii cuprins de viziuni...” „N-ați fi singurul om care ar avea coșmaruri...” „Trăiesc Într-o halucinație perpetuă”, răspunse celălalt. „Încep să-mi fileze beculețele...” „De ce nu vă sinucideți”, Îl Încercă Noimann, „odată ce viața nu vă oferă nici un fel de satisfacții...” „Păi, asta-i, că nici moartea nu-mi oferă cine știe ce... Mori, dispari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
esența lui... Venind din gol, fiind obișnuiți cu vidul, ele caută orice crăpătură pentru a pătrunde În corp... Uneori e suficient să ai un por deschis pe undeva pentru a te trezi cotropit de unul din miile și milioanele de coșmaruri ce bântuie materia din univers. Ceea ce, după cum vedeți, s-a Întâmplat și În cazul dumneavoastră. Nu vă faceți Însă probleme, vom extirpa tot răul existent În trupul dumneavoastră.” Ciungul Îi făcu din ochi și atunci Noimann văzu ca falsul Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus În jos, acum rolurile se schimbaseră... „Ia uită-te cum crește În fața mea ca un coșmar”, gândi el. Și adăugă: „Și se acoperă de epoleți și de insigne...” Acum, creatura din fața sa purta o uniformă militară, având o banderolă plină de medalii Încinsă peste piept, tigheluri cusute cu fir de aur și-o sabie la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]