16,530 matches
-
AL PATRULEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia pădure în stare de abandonare aplecată-n gestație peste pătrat, cu sânii atârnând se-ndreaptă spre etatizare pentru că aurul a devenit un semn vertebrat. Ea ține pe spate păunul și privește de sus spre coada-i botezată-n culoare, mințind cu languroșii ochi precum tăunul care înțeapă ucigând pentru a avea de mâncare. Femeia stă acum în poziție acvatică, din ea ies în spirală miasme sub formă de pești ordonați ca cifrele în matematică, ruginiți
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
ce-a tras săgețile și le-a înfipt în gâtul dușmanului și-n brațe, de fericire exultă. Sunt foarte puternice viețile celor care pentru a trăi, de tot și de toate disperă să se agațe. 65. Reperaj: fetișcana blondă cu cozi de rândunică ce mândră a îmbrăcat bluza roșie cu mâneci scurte, surprinsă, cu mult curaj se apără, gonind lupii fără frică, cât mai departe de copii, de reni și iurte. 66. Reperaj: veșmântul femeii, deschis ca o fortăreață, ne amintește
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
o revendic, O las pradă enigmaticelor eclipse, Iar eu, învăluit în cercuri de foc, Renasc odată cu trecerea timpului, Ca pasărea Phoenix, din propria cenușă. Cu aripi de purpură, mă înalț tot mai sus... Atingând al șaptelea cer, Fac strune din cozile stelelor căzătoare Și acompaniat de miliarde de îngeri Cânt din tot sufletul, o odă a bucuriei. În sfârșit realizez că eu, Cu nori, soare, ploi sau eclipse, Am fost dintotdeauna un peregrin, Un rătăcit într-o lume ostilă Și care
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
băut și au mâncat în liniște, dar tulburați, fiecare din motivele sale. Brumă era bulversat. Multe întrebări avea de pus, dar s-a abținut. „Dacă mi-au relatat toate astea, îmi vor povesti ei și restul”, gândea el trăgând cu coada ochiului la ceilalți doi, pe care îi considera, deja, un fel de eroi. A terminat de mâncat și s-a ridicat cerându-și scuze că merge la toaletă. În câteva minute, până să fie achitată nota de plată, s-a
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
nu numește furtul ci „vulpe! restituie găina altfel te va vizita vânătorul cu lunga sa armă”. În plus, în renumite fabule apusene, munca este ridicată la loc de mare cinste (greierul și furnica) respectiv lăcomia este pedepsită (ursul rămas fără coadă). La noi lenea este preamărită. Până și-n rai asculți veșnic țambalele îngerilor, probabil și cu-n păhărel în față. Până și frumosul poem Miorița acceptă tâlhăria. Nu mai miră faptul că politica oficială nu este altceva decât minciună, înșelăciune
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
amintea bine chipul ei. Îi era teamă de ceea ce începea să simtă, odată, demult, iubise ca un nebun. Se îndrăgostise în timpul liceului, era în ultimul an, Violeta apăruse de nicăieri, era frumoasă, cu un păr blond bogat împletit în două cozi lungi care ajungea aproape de jumătatea spatelui. Ochii de un albastru intens, cu sprâncenele arcuite și genele lungi, dădeau feței ovale cu buzele roșii ca zmeura coaptă, cărnoase și moi o înfățișare plăcută. S-a îndrăgostit de ea de cum a văzut
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
pantofi închiși sau ghete”. Se observă, la o privire atentă, că întreaga găteală a capului are principalul rol de a pune în evidență, nu numai frumusețea feminină, dar și statutul în comunitate. În acest sens, pieptănătura fetelor este cea în cozi lăsate pe spate, pe când a nevestelor este tot cu părul în cozi, dar împletite la nivelul urechilor și aduse în creștet ca o cunună ori strânse în coc, la ceafă. În cazul fetelor, o dată ieșite la hora satului, pieptănătura se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
găteală a capului are principalul rol de a pune în evidență, nu numai frumusețea feminină, dar și statutul în comunitate. În acest sens, pieptănătura fetelor este cea în cozi lăsate pe spate, pe când a nevestelor este tot cu părul în cozi, dar împletite la nivelul urechilor și aduse în creștet ca o cunună ori strânse în coc, la ceafă. În cazul fetelor, o dată ieșite la hora satului, pieptănătura se face prin cărare pe o parte, lăsând cozile pe spate ori aducându
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
tot cu părul în cozi, dar împletite la nivelul urechilor și aduse în creștet ca o cunună ori strânse în coc, la ceafă. În cazul fetelor, o dată ieșite la hora satului, pieptănătura se face prin cărare pe o parte, lăsând cozile pe spate ori aducându-se în creștetul capului și legate apoi la ceafă. Toate femeile aveau capul acoperit cu tulpan, adică un batic înflorat ori cu năframă. În zilele de sărbătoare, atât fetele cât și nevestele, se împodobeau cu mărgele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mă împiedic tovarășe comandant, răspund eu hotărât și cât mai convingător. - Bine, atunci poți merge, dar ai mare grijă! - Da, să trăiți, zic eu fericit că mai pot vedea și altceva în afara hainelor marinărești. Dracul când trebuie să-și vâre coada, ca să încurce treburile, găsește el ceva de făcut. Cum ajungem noi cu mașina, un camion militar, în Neptun să tăiem iarba de prin șanțurile de pe marginea șoselei, undeva prin dreptul actualei clădiri unde a fost B.C.R. Neptun, trece o basculantă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
Comsa Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Este plină România de mitici care se luptă pentru putere chiar în aceste momente. În vară, căldura, ca o toropitoare viplă, a lovit nu numai punctele cardinale, coada ei atingând și lumea politicii. Trebuie să rămânem treji și la propriu și la figurat. Chiar dacă pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii. Ridic privirea, pe bolta cerească nici măcar un nor, numai stele căzătoare. Mi-aduc
SCRISOARE DE LA NEICA NIMENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383930_a_385259]
-
intrând atras de mirosul plăcut și să se așeze la masă zâmbitor ca de obicei, ceea ce ei i-ar fi luat o piatră de pe suflet. Nu-i plăcea să-l știe supărat pe ea. Era nerăbdătoare și tot trăgea cu coada ochiului spre grajd să-l vadă venind. ÎN Cele din urmă el își făcu apariția în bucătărie și se așeză tăcut la masă. Femeia se așeză de cealaltă parte și începură să mănânce și își băură cafelele în tăcere. În
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
-se, când în stânga când în dreapta, de parcă dormea buștean. Era o oră destul de târzie când calul se opri la o poartă. Călărețul continua să-i stea povară în spate și nu descălecă să-i deschidă. Îl lovi de câteva ori cu coada dar nici un semn de pricepere. Atunci, parcă enervat de letargia în care-i căzuse stăpânul, se ridică în două picioare nechezând în speranța că doar l-o auzi stăpâna și-i va da drumul în curte. Dar spre surprinderea sa
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
sex-appeal sau pe românește acel vino’ncoa. E înconjurată de o aură de mister, de ceva nedefinit, dar acaparator. Gâlceava lui Ștefan cu sine însuși, dar și cu lumea politică, economică, socială, digresiunile sale pașnice o lasă complet rece. Cu coada ochiului bărbatul îi filează reacțiile, dar ovalul creol al fizionomiei acestei necunoscute rămâne impasibil și în timp ce celelalte colege îi zâmbesc reținute, Ștefan își ia tălpășița abătut, sperând la vremuri mai bune. Poate, poate pe cincisprezece ale lunii următoare, la plata
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
șunca, indiferent cât este ea de groasă. Cum își luase alt vas nou pentru untură, acesta fiind mai mic, îl utiliza la depozitatul leșiei de la săpun. În ziua respectivă își scosese din garniță într-o cană din faianță rămasă fără de coadă și turnase din ea în apa din albie în care spălase rufele, apoi a pus cana cu leșie în firida din peretele polatrei, închizând gemulețul cu foraibărul , fără să se gândească că cineva ar putea umbla acolo și să folosească
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
textul românesc și l-am postat pe pagina românească. Ce credeți că a făcut șmecherul asta? A tradus! Adică m-a tradus, de aia nu mai am încredere în el. Frumoasele mele versuri au devenit prin urmare: “negustori ascunși sub coadă de măgari/ vindeau și cumpărau tablouri”. Cât de tare să tip ca să mă auziți? De aia îmi vine să îl trântesc de pământ, să dau cu el de toți pereții! Lili nu m-ar fi trădat în asemenea hal! Îmi
ÎMI E DOR… de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384138_a_385467]
-
din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l stinge. Grajdul din apropiere nu fusese atins de limbile focului, dar sătenii înnodaseră cozile cailor, eliberându-i pentru a nu fi în pericol. - Uite ce face răutatea omenească! se pronunță Costică a lui Ungurelu, un tânăr de vreo douăzeci de ani, care participase și el la stingerea incendiului. - Dragul taichii, măcar de ar fi
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
criticat pentru că depune eforturi în propagarea simțămintelor politice. Dar ce caută în educație? Dar nu aceasta este problema. În perioada interbelică cultura cultiva frumosul. „Artele frumoase” ar spune francezul pe românește. În literatură mulți scriitori înșirau cuvinte frumoase „ce din coadă vor să sune” citând pe Eminescu. Poate unele opere, precum fabulele și nu numai, urmăreau o concluzie îndemnând spre o viață mai etică. Însă principial erau închinate esteticii. În perioada comunistă cultura urmărea un înțeles mobilizator. „Artă cu tendință” cum
COLABORAŢIONISMUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383547_a_384876]
-
os, pentru domni. M-am uitat în ochii lui mari, de culoarea mării. Mă vedeam pe mine! Doar eu eram în ochii lui înlăcrimați. “Claudia!”, “Caudia, nu mă speria!” Mă simțeam zguduită puternic. Ca trezită din vis, o zării, cu coada ochiului, pe mama, lângă mine, în camera noastră anostă. Raiul cel verde dispăruse. Continuam să mă uit în ochii bunicului. Erau ochii mei! Eu eram în fața oglinzii! “Mi-e dor de bunicul!” am spus calmă, ca și cum nimic nu s-ar
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
și mai verde, pe care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
ca de câini care te fac de-ocară. Pământul care-a supt aici tributul greu de sânge Este vândut la venetici, iar sufletul ne plânge. Și codrii i-ați vândut pe rând, chelit-ați munții toți Petrol și gaze, până când, cozi de topor netoți!? Ați dat și aur și argint, și mine de cărbune În al minciunii labirint n-aveți dimensiune. Aveam cu toți un loc sub cer și câte un serviciu Ni le-ați vândut și azi ne cer străinii
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
său, atingându-i glezna, pe care și-o mișca permanent, ca de obicei. Privi în jos și zări o șopâliță mică și drăguță. Când era mic, Jănel și frații săi se jucau în casa părintească cu șobolanii, luându-i de coadă și necăjindu-i. Lui Jănel i se păru că Șopârla ar fi un animal de companie de lux simpatic și se gândi să o aducă cadou băiețelului său Ronaldo. O introduse rapid în buzunar. Și o luă cu el în
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
mare, trăiește alături de el, acolo, în incintă. Apoi, se mișcă și observă că gesturile sale erau aceleași cu cele făcute și de ființa din fața ochilor săi. “Acesta sunt eu ?”, se întrebă Dino. „Se pare că da. Ce enorm sunt, ce coadă lungă mi-a crescut ! Și ce trunchi gros am ! Oare așa am fost dintotdeauna? ”, se gândi Dino, „sau atât mare am crescut, de când sunt aici?„. Printre lemnele construcției apăreau timid primele raze strălucitoare ale soarelui de primăvară. “Voi ieși acum
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
de astăzi dimineață am sentimentul stupid că nu mai încap în mine propriu meu corp mă strânge mă respinge nu-mi mai găsesc locul în spatele ochiului lângă inimă nicăieri sunt un organ inutil precum apendicele amigdala colecistul ( o rămășiță a cozii! ) uterul ( necesar o dată în viață! ) timusul splina sfârcurile la bărbați măseaua de minte care nu mai folosesc la nimic sunt o copie imperfectă a conștiinței de sine ( o biată conștiința morală! ) într-o lume fără morală o funcție lipsită de
VESTIGII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382960_a_384289]
-
Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când a lovit Sfântul Gheorghe Balaurul nu era încă seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să
SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382961_a_384290]