KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

pe faleză, oamenii îngroziți strigau la el să fugă, să urce, să facă ceva. Aurel le zâmbi și le făcu cu mâna, după care se întinse din nou pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de jos ale prosopului cu degetele de la picioare. Își puse geanta de plajă sub cap și colțurile de sus ale prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare, deschise cartea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și le făcu cu mâna, după care se întinse din nou pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de jos ale prosopului cu degetele de la picioare. Își puse geanta de plajă sub cap și colțurile de sus ale prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare, deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci și șase de centimetri de picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cele șase luni petrecute împreună, fusesem la câteva petreceri, la zeci de baruri, întâlnisem grămezi de fete, și nici una nu îmi trezise vreo poftă. Sonia câștiga în fața lor la scor de forfait. Și văzând luminile de la McDonalds-ul de pe Polizu colț cu Buzești, mi-am dat seama (deși nu exista nici o legătură între M-ul galben și regula mea) că poate nu voi fi în stare să aplic regula în cazul Soniei. Ceea ce ar fi însemnat ce? Că eram slab? Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și el, punând la ușă un lacăt cât roata carului. M-am așezat la un pian care sclipea într-un colț și am început să clipocesc la el ceva de Rolling Stones, acompaniindu-mă cu vocea. „I can’t get no satisfaction“, cântam. „No no no“ „Hei hei hei“, făcu corul de vrăbiuțe pe care-l purtam mereu în buzunar. Ecaterina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
toți dracii. Ajuns în casă, l-am spălat, l-am reparat, i-am dat de mâncare, i-am pus o coroană de aur pe cap, l-am așezat pe o pernă de mătase și m-am dus la magazinul de la colț să cumpăr câteva lucruri de care aveam nevoie. Apoi m-am îndreptat spre apartamentul primului Popescu, situat într-un bloc la fel de urât ca ăla în care locuiesc eu. Am străbătut holul blocului, care duhnea a păstrăv mort, și am intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
zis îmbrățișându-mă și mai strâns. Am mângâiat-o pe cap și am întors pagina. Ajunsesem la capitolul 13. Se numea The Emperor’s Gift. Am pus un semn de carte și am stins lumina. Pisoiul dormea torcând într-un colț al camerei, pe o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mașina cu o cheie? Îmi băgați căcat în cutia poștală? - Groh, a făcut maestrul turbând. Ce îți facem? Nici nu îți poți imagina ce îți vom face! Planetele nu iartă! Marea cunoaștere este răzbunătoare! Galaxia fantomelor albastre te pândește la colț! Înțelepciunea universală... - Domne, am zis, lasă glumele și orăcăiala asta banală, zi care-i treaba: îmi accepți demisia au ba? Să știu și eu un lucru, că încep să cred că-mi bat gura degeaba cu tine. - Aaaarrrh! H! Hrg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Cu mâna tremurândă și lipsit de cuvinte, marele om semnă hârtia pe care i-am întins-o. Ceilalți frați se buluceau spre ieșire. - Stați o secundă, am urlat, și o parte dintre ei leșinară instantaneu. Ceilalți se adunară într-un colț, tremurând ca niște oi în fața lupului. - Ce e? Ce dorești? îngăimă unul mai curajos. - Nimic. Dacă întâmplarea îl va scoate în calea mea pe unul dintre voi, pe stradă, la film, la operă sau la meci, acela ar face bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
după un corner bătut de Kazuki Horamoto. Suki țipase la fiecare fază ca o isterică, spre nedumerirea lui Shuoke. Pentru că Suki nu numai că nu avea habar ce este offside-ul, dar nu știa nici măcar de ce se bate o lovitură de colț sau că mingea este repusă în joc prin aruncare cu mâna după un out. Totuși izbucnirile ei mai mult îl amuzară pe Shuoke, pentru că meciul era deosebit de plictisitor. Din când în când, Shuoke trăgea cu ochiul la picioarele lui Suki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii, pula! Nu m-am dat bătut și mi-am continuat căutarea. Sub o prelată gri am găsit o Mobra. Pe o etajeră, un radio stricat. Iar într-un colț, un frigider. Nu era băgat în priză. Am deschis ușa și în acel moment mi s-a tăiat răsuflarea. Sau, cum s-ar spune, aproape m-am căcat pe mine. Pentru că frigiderul - destul de înalt - era plin cu destul de mici ființe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ajută-mă să-i prind, că fac o gălăgie... Mița luă o lopată, eu un fel de plici mai măricel, și am început să fugărim îngerașii prin magazie. Pe unul dintre ei l-am prins ușor, se ascunsese într-un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una cu două. Zbura în zigzag, stânga-dreapta-sus-jos, uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

fie chiar și numai cea a obiectului ieșit acum de sub teasc, frumusețea măgarului cu care se împodobesc și cărțile, care durează până când coperta începe să se îngălbenească, un val de praf depunându-se pe muchii, dosul copertei îndoindu-se la colțuri, în toamna rapidă a bibliotecilor. Nu, tu tot speri să întâlnești noutatea adevărată, care, fiind noutate o dată, va continua să fie așa întotdeauna. După ce vei fi citit cartea abia publicată, îți vei însuși această noutate a primei clipe, fără a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
aici: fata care ar fi putut fi iubita mea și nu a fost, cu aceeași ochi, același păr... Ea privește în jur, cu aerul că mă ia peste picior; eu fac un semn din bărbie către ea; ea își ridică colțurile gurii, ca pentru a surâde, apoi se oprește: poate pentru că și-a schimbat părerea, sau așa surâde ea. — Nu știu dacă e un compliment, dar îl iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi, iată-mă aici, sunt eu, cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
morților le poate spune. Cimeriana e ultima limbă a celor vii... e limba pragului! Aici se vine pentru a trage cu urechea la lumea de dincolo... Ascultați... Nu mai ascultați nimic, voi doi. Ați dispărut și voi, turtiți într-un colț, lipiți unul de altul. Ăsta e răspunsul vostru? Vreți să demonstrați că și cei vii au o limbă fără cuvinte, cu care nu se pot scrie cărți, nici înregistra sau aminti, dar care poate fi doar trăită, clipă de clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele își face loc un bărbat palid și bărbos, cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru coleg - spune el - dar autenticitatea acestui text a fost dovedită de regăsirea manuscriselor pe care cimerienii le ascunseseră! — Sunt uimit, Galligani - geme Uzzi-Tuzii! - că tu conferi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
reprezenta într-o carte valoarea absolută, un adevăr necontaminat de pseudoadevărurile dominante. „Credeam că eram singur în ascensor - scrie Marana, tot de la New York - dar cineva apare lângă mine: un tânăr cu niște plete de salcie plângătoare era ghemuit într-un colț, îmbrăcat într-o haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute și țevărie vizibilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
nu există încă elemente suficiente pentru a spune așa ceva: deocamdată, se poate spune că ești posesivă cu tine însuți, ca să te legi de semne în care descoperi ceva din tine, temându-te să nu te pierzi o dată cu ele. Într-un colț se află mai multe fotografii înrămate, atârnate pe un perete una lângă alta. Fotografiile cui? Ale tale. La diferite vârste, ale altora, bărbați și femei, chiar și fotografii foarte vechi, scoase parcă dintr-un album de familie, dar toate împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
să le mânuiești, să le ai în preajmă. Spre deosebire de proviziile din bucătărie, asta e partea vie, de consum imediat, care spune mai multe despre tine. Niște volume sunt risipite împrejur, altele lăsate deschise. Altele cu semne de carte improvizate sau colțurile paginilor îndoite. Se vede că ai obiceiul să citești mai multe cărți în același timp. Că alegi lecturi diferite pentru diferite ore ale zilei, pentru diferitele colțuri ale micii tale locuințe: se află aici cărți destinate măsuței de noapte, cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
sunt risipite împrejur, altele lăsate deschise. Altele cu semne de carte improvizate sau colțurile paginilor îndoite. Se vede că ai obiceiul să citești mai multe cărți în același timp. Că alegi lecturi diferite pentru diferite ore ale zilei, pentru diferitele colțuri ale micii tale locuințe: se află aici cărți destinate măsuței de noapte, cele ce-și găsesc locul lângă fotoliu, în bucătărie, în baie. S-ar putea ca o trăsătură importantă să se adauge la portretul tău: mintea ta are pereți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
din pat, te duci s-o cauți în camera unde turnura bruscă a relației tale cu Ludmila a întrerupt cursul normal al evenimentelor. N-o găsești. (O vei regăsi într-o expoziție: ultima operă a sculptorului Imerio. Pagina al cărui colț îl îndoiseși pentru a avea un semn se întinde pe una din bazele unui paralelipiped compact, lipit, lăcuit, cu o rășină transparentă. O umbră ca de arsură, de flacără eliberată în interiorul cărții, ondulează suprafața paginii și deschide în ea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
puțin brutal, dar nu aveam de ales. Acum, însă, nu mai găsesc ușa acestei cuști cu oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
apropiindu-mă de ochean. De câtăva vreme îmi venise ideea că volumul interplanetar ar putea fi cel citit de femeia de pe șezlong. Femeia nu se afla pe terasă. Dezamăgit, am orientat ocheanul în jurul văii, când am văzut, așezat pe un colț de stâncă, un bărbat în haine de oraș, cufundat în citirea unei cărți. Coincidența se petrecea la un moment atât de potrivit, încât nu era greu să cred într-o intervenție extraterestră. — Iată cartea pe care o căutați, le-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mea, surâzătoare, cu sclipirea aurie a ochilor, chipul mic, ușor înroșit de frig. — Oh, ești chiar tu! De câte ori trec pe Bulevard te întâlnesc! N-ai să-mi spui că-ți petreci zilele plimbându-te! Ascultă, știu o cafenea aici la colț, plină de oglinzi, cu o orchestră care cântă valsuri: mă inviți? XI Cititorule, e momentul ca navigarea ta agitată să ajungă în port. Ce port te poate primi mai sigur decât o mare bibliotecă? Există cu siguranță una în orașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

tonifiant. Era o baie deprimantă, dar măcar era curată. Dintre celelalte camere, numai una era locuibilă, sufrageria, care avea în mijloc o masă și un singur scaun. Totuși, podeaua era murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de curățenie în această cameră se vedea că nu mai dăduse cu mătura de luni de zile. Oare ce făcea menajera asta? Stătea toată ziua la portiță și bârfea cu prietenele, așa cum fac toate dacă nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]