9,252 matches
-
pompieri, poliție, elevi etc.), artiști (cântăreți, dansatori, muzicieni, oameni de circ). Mulțimea participanților este dublată de multitudinea simbolurilor care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui, icoane) sau Însemne ale identității colective (steaguri, pancarte, construcții alegorice și aranjamente florale, costume colorate - care trimit cel mai adesea la imaginile consacrate de tradiție ale reprezentanților „arhetipali” ai comunității). Această mobilizare dezvăluie „puterea demonstrativă a spectacolului unei colectivități puse Într-un contact fizic cu simbolurile autorității” (Ihl, 1996, p. 349). În al treilea rând
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evenimente semnificative pentru acea lojă, precum și numele și numărul ei, sunt desfășurate și agățate pe stâlpi, gata pentru defilarea de pe străzi. Membrii se aliniază În coloane, În stil militar și sunt precedați de o fanfară. Cântăreții sunt Îmbrăcați În haine colorate, care imită uniformele militare de epocă și poartă numele fanfarei sau alte Însemne regaliste pe marea tobă care se află În centrul fanfarei. ș...ț Oficialii Instituțiilor de Orania, Însoțiți de alți membri care poartă steagurile, conduc parada. Mulțimea salută
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Zidului Berlinului din același an, demonstrația Împotriva războiului din Vietnam din Washington, În anul 1970, mișcările studențești de la Paris din 1968. În primul caz, antropologul amintit subliniază existența figurilor alegorice (Statuia Libertății, Bodhisattva, figuri ale teatrului Pâine și Păpuși), costumația colorată și măștile alegorice, scenetele contestatare improvizate și utilizarea cântecelor „interzise”: În ciuda caracterului organizat al demonstrației și a seriozității intențiilor lor, studenții acționau ca la un carnaval. Atmosfera de distracție, camaraderie, ironie și subversiune a stârnit spaimă și ură Între oficialii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
L'agitation des eaux, 1923), Meșterul Manole (Manole, maître bâtisseur, 1927), Cruciada copiilor (La croisade des enfants, 1930), Avram Iancu (1934). À cela on doit ajouter des volumes d'aphorismes : Pietre pentru templul meu (Pierres pour mon temple, 1919), Ferestre colorate (Fenêtres colorées, 1926). En 1921, Blaga reçoit le prix de l'Académie roumaine pour leș volumes Leș poèmes de la lumière et Pierres pour mon temple. Comme să vocation créatrice le conduit tânt vers la littérature que vers la pensée philosophique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
trăiesc din jafurile repetate prin Oltenia, de frica lor ajungând a se bejeni chiar și marii boieri. Capudan Hassan-pașa, care trebuia să-l prindă pe Pazvantoglu, petrece, la București, cu podărese și cârciumărese, travestite în cucoane, într-o farsă, viu colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
și din nou, atent corectată. Subintitulată Pseudozoologicon, cartea este o enciclopedie a curiozităților din lumea animalelor, dar și o suită de „moralități”, a căror adresă ultimă este umanitatea. Constrânse la o concizie maximă, „medalioanele” animaliere beneficiază de un limbaj sugestiv, colorat, și de o ironie bine disimulată, dar nu mai puțin tăioasă. Ultima carte a lui D., Esthera (1995), e un roman cu o scriitură modernă, polifonică: narațiunea istorică, inspirată din Biblie, dar și din documente istorice, care sunt completate de
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
de suferință tulbure și stânjenitoare. Scrie literatură pentru copii și tineret, romane cu caracter educativ - Pensiunea Margareta (1982), La foc de tabără (1989) -, povestiri sentimentale și versuri umoristice pentru cei mici - Iepurilă Varză Dulce (I-IV, 1984-1985), Orașul de cretă colorată (1986), Băieți cuminți (1998). Ca prozator, C. se situează pe linia epicii ardelenești, construind romane cu eroi mesianici, angajați în dramaticele confruntări ale lumii contemporane. Astfel, în romanul Un anotimp pentru fiecare (I-II, 1985-1986), al cărui subiect este plasat
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
Opera literară a lui Delavrancea, București, 1982; Ispita, Cluj-Napoca, 1983; Teatrul între civic și etic, Cluj-Napoca, 1983; Camera de hotel, Satu Mare, 1983; Iepurilă Varză Dulce, I-IV, București, 1984-1985; Un anotimp pentru fiecare, I-II, Cluj-Napoca, 1985-1986; Orașul de cretă colorată, București, 1986; Teme provinciale, pref. Ion Vlad, București, 1987; Baladă neterminată, Cluj-Napoca, 1988; La foc de tabără, București, 1989; Sincere felicitări, Cluj-Napoca, 1991; Suflete mecanice, Sibiu, 1992; Galaxia termitelor, Sibiu, 1993; Opera literară a lui Ion Lăncrănjan, Alba Iulia, 1993
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
de avânturi nerealizate, dovada unui talent de o stranie insuficiență” (Poezia lui Tudor Arghezi, 788/ 1927). Eliade își exprimă de asemenea dezaprobarea față de versurile lui Ion Minulescu, „afectate, superficiale, de o dubioasă originalitate, lipsite de emoție, distractive ca niște zurgălăi, colorate ca lampioanele de la serbările populare”. Urmează alte articole ale sale împotriva lui Paul Zarifopol, pe care îl găsește „posac, bănuitor, îmbătrânit și fardat”, a lui Mihail Dragomirescu, numit „duhovnic al țapilor” (Un nedreptățit: D. Mihail...), o diatribă împotriva lui Camil
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
noi, de origine liturgică. În ziua de Crăciun începe c. „Cu steaua” - prin excelență religioasă și de origine cultă -, cu variantele ei locale „Globul” sau „Luceafărul”, care se cântă până la Bobotează. Colindătorii poartă cu ei o stea împodobită cu hârtii colorate și iconițe cu scene biblice. În ajunul Anului Nou se colindă fie c. de la Crăciun (fetele și femeile), fie c. agrară, plugușorul (copiii și bărbații). În unele părți din Moldova, aceste două forme coexistă. În prima zi a Anului Nou
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
Este o operă de erudiție și, de la un anumit punct, opera unui moralist care știe să descopere amănuntul înveselitor. Din comentarea unui glosar, C. scoate o pagină de ironie cărturărească fină. O carte despre Corectitudine și greșeală îi trezește un colorat protest împotriva celor care nu se controlează când vorbesc și, mai ales, când scriu. Terminologia freudistă în critică îi provoacă o ironie atingătoare. Nu-i place termenul „inefabil”. Găsește din nou câteva exemple, și sarcasmul criticului este necruțător. Este iritat
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
ei se spun uneori lucruri uluitoare. Criticul a publicat în 1973 (a doua ediție, în 1981) și volumul Amintiri, cu portrete admirabile și mici istorii din viața literară ce se țin minte. Stilul este acela din foiletoane: sensibilitate la amănuntul colorat, portret moral, ironie subțire. Reproșându-i-se faptul că în memorialistica lui nu face comentarii mai limpezi despre secolul pe care l-a străbătut, C. trimite lui Eugen Simion, în decembrie 1981, o scrisoare emoționantă din care poate fi desprinsă
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Tăbăcaru, la Bacău, „Ateneul literar”, iar în 1926 editează volumul Scântei galbene. Într-o convorbire, din acești ani, cu I. Valerian își justifică arta poetică simbolistă: „În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau audiție colorată, cum vrei s-o iei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influență colorantă. Întâi am făcut muzică și după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoțit cu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Un simbolism negru, decadent, prăbușit într-o astenie generală, sensibil la aspectele macabre ale existenței și, în același timp, dornic să exprime sensul corespondențelor dintre simțuri și să realizeze o sinteză a artelor. B. preia, cum mărturisește, conceptul de audiție colorată și caută să sugereze în mici poeme muzicale, străbătute ca de un curent electric de o tristețe agitată, cu toate rănile deschise, echivalența lirică a cenușiului sau a violetului. Acestea, plus albul, galbenul, sunt culorile lui favorite. N-a scris
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
primi elementele materiei. O tehnică învățată de la simboliști și, totodată, o poză asumată și transformată în cele din urmă într-un cadru de existență. El pune mai mult suflet și mai puțină fantezie decât alții în aceste teste de audiție colorată și parfumată. Rezultă un număr destul de mare de poeme în care sunetele și parfumurile se cheamă și se confundă într-o muzică a suspinelor. Ambiția poetului este de a realiza, cum spune în Nervi de primăvară, „o pictură parfumată cu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Epitaful aflat la Bunești (1888). În manuscris i-a rămas o lucrare despre Inscripțiile și notele adunate din mănăstirile Moldovei și Bucovinei. Îl interesau istoria pământului, evoluția speciilor, originea omului. Împreună cu Ed. Gruber a făcut experiențe psihologice în domeniul „audiției colorate”, adică al corespondenței sunet-culoare. Era membru al Academiei de Științe din Berlin. Ca poet, B. a debutat în 1863, în ziarul lui B. P. Hasdeu, „Lumina”. O perioadă mai lungă a publicat pasteluri în „Convorbiri literare” (1872-1881) și un timp
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
cosmică intră în chakra a șaptea de pe creștetul capului sub forma unei lumini albe, strălucitoare, care conține întregul spectru energetic astral. Atunci când această energie ajunge la chakra a șasea sau în „câmpul elixirului superior”, ea este refractată în diferite raze colorate asociate cu fiecare dintre celelalte chakre: violet pentru a șasea (creier/glanda pituitară), azuiru pentru a cincea (gât, tiroidă), verde deschis pentru a patra (inimă/timus), galben-auriu pentru a treia (plexul solar/suprarenală), portocaliu pentru a doua (ombilic/testicule și
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
recolta de hrișcă... Și am fost stupefiat ascultând-o pe Charlotte cum vorbea despre viața de țăran în deplină cunoștință de cauză. Dar mai ales rusa ei, întotdeauna pură, foarte subtilă, nu era deloc nepotrivită cu limbajul picant, aspru și colorat al Avdotiei. Discuția lor a ajuns și la război, subiect inevitabil: bărbatul lăptăresei fusese ucis pe front. Seceriș, hrișcă, Stalingrad... Iar seara, bunica avea să ne vorbească despre Parisul inundat sau să ne citească câteva pagini din Hector Malot! Simțeam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adape brazdele noastre... Am așteptat ca ecoul acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era vorba în cântec? Franța-Atlantida se înfățișa ca o gamă sonoră, colorată, înmiresmată. În funcție de călăuzele noastre, descopeream diferitele tonuri care alcătuiau acea misterioasă esență franțuzească. Palatul Élysée apărea în strălucirea lustrelor și a oglinzilor sale. Opera ne uluia cu goliciunea umerilor femeilor, ne îmbăta cu parfumul răspândit de splendidele coafuri. Notre-Dame a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmbulzească. Stăteam la capătul cozii, hipnotizați de puterea anonimă a mulțimii. Mi-era teamă să ridic ochii, să mișc, mâinile, înfundate în buzunare, îmi tremurau. Și, venind parcă de pe o altă planetă, am auzit brusc vocea surorii mele - câteva cuvinte colorate cu o melancolie surâzătoare: - Îți amintești: potârnichi și ortolani fripți umpluți cu trufe?... A râs ușor. Iar eu, privindu-i chipul palid cu ochii în care se oglindea cerul de iarnă, mi-am simțit plămânii umplându-se cu un aer
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
copilăriei, de care, așa cum se întâmplă cu orice poveste, nu ne săturam niciodată. Aveam paisprezece ani în vara aceea. Vremea poveștilor, înțelegeam clar, nu avea să se mai întoarcă. Învățasem prea multe ca să mă mai las îmbătat de sarabanda lor colorată. Curios, în loc să mă bucur de semnul evident al maturizării mele, în seara aceea mi-a părut foarte rău după încrederea mea naivă de altădată. Căci noile mele cunoștințe, contrar așteptărilor, păreau să-mi întunece imaginile franțuzești. De îndată ce voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
săculețului său o monedă străvezie din aur. Într-o zi cu ploaie torențială, răsturnând teancurile de ziare vechi franțuzești îngrămădite în cufăr, am dat de o pagină care provenea probabil dintr-o revistă ilustrată de la începutul secolului. Era o reproducere, colorată vag în maro și cenușiu, a unui tablou care fusese pictat cu realismul foarte minuțios care atrage prin precizia și abundența detaliilor. Cercetându-le în timpul acelei lungi seri ploioase, i-am reținut probabil subiectul. O coloană foarte disparată de ostași
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dezordine năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o bărcuță. Deasupra ei se înălța flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată fâlfâiau ușor - rufe care se uscau de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei se îmbina cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acum înainte m-aș fi exprimat în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă întreb de ce o pată din iarbă, o clipire colorată, parfumată, vie, ba exista la masculin și avea o identitate scârțâitoare, fragilă, cristalină, impusă parcă de numele ei „țvetok”, ba se învăluia într-o aură catifelată, discretă și feminină - devenind „o floare”. Mai târziu, aveam să mă gândesc la povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe de rost, pe care curenții de aer le târau de dimineața până seara pe culoarele hotelului. Fereastra camerei mele dădea spre o clădire în demolare. Un zid acoperit cu tapet se înălța în mijlocul molozului. Atârnată pe bucata de zid colorată, o oglindă neînrămată reflecta profunzimea ușoară și insesizabilă a cerului. În fiecare dimineață, mă întrebam dacă aveam să regăsesc reflexul acela dând la o parte perdelele. Suspansul matinal ritma și el timpul imobil cu care mă obișnuisem din ce în ce mai mult. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]