5,487 matches
-
succesoare a statului medieval Moldova. În mod abuziv, autorul face trimitere la cercetători autentici ai problemei, încercând să inducă ideea folosirii și de către ei a termenilor moldoveni și Țara Moldovei, fără a preciza conținutul regional și nu etnic subînțeles. Așadar - conchide autorul - la 1359 se documentează existența Statului Moldovenesc - Țara Moldovei, fără a încadra corect locul acestui an în analiza procesului respectiv (obsesia pentru 1359 este mai mult politică decât științifică) și cu utilizarea repetată, obsesivă, a sintagmei stat moldovenesc ca
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
care, cu un grațios pas, înaintează spre ea, ducând un coșuleț de flori în mână. Un foșnet strident - Profesorul face ghem hârtia pe care o citea și pe urmă continuă să strângă deasupra ei mâna. Oricine ar privi salonul ar conchide că vina aparține gazdelor care nu-și întrețin musafirul așa cum se cuvine. Cel mult dacă ar accepta pentru ei unele circumstanțe atenuante : starea specială, în acest moment, a Sophiei sau firea excentrică și manierele obișnuit neprotocolare ale Profesorului, care, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fie ! Mă bucur doar, ca orice om cu puțină rațiune, că am putut prevedea spre ce mergem... Spre ceea ce mi-am permis de atâtea ori să vă spun : spre dezastru ! Nu, nu, nu am intenționat deloc să schimb vorba, totuși, conchideți odată cu mine, nu-i acesta un loc de discuție și nu-i acesta momentul. Ca urmare, vă propun ca peste câteva ore... câteva zile, într-un timp mai liniștit... Ai ajuns chiar la ultima limită de rezistență a nervilor tăi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a trenului. Ne-a Îndemnat să avem răbdare, avînd În vedere că această călătorie cu trenul va dura trei zile. Ce nu ne-a spus e ce are de gînd să facă cu undițele alea. În tren. — Să trăiți, am conchis noi Într-un zbieret ieșind la unison din piepturile gata să crape de entuziasm. — Pe mă-ta, s-a mai auzit apoi de undeva din spate, deși cu o discreție ușor de Înțeles. Așa că, odată instalați În cele două vagoane
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la Maryville să cerem niște binocluri? — Nu. — Au vreo barcă? Dacă-i la debarcader, n-avem cum s-o lansăm de aici, și daca-i pe mare, trebuie să fie pe undeva de-a lungul coastei. — Oricum, e prea târziu, conchise Brian. Toată lumea rămase tăcută. Brian continuă: — Probabil că a obosit și a înghețat și s-a lăsat târât la fund. Nici nu și-a dat seama ce se întâmplă cu el. — Nu, nu și-a dat seama, întări Tom. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mult de 7000 de persoane care nu și-au îndoit genunchii înaintea lui ba’al; evident, aceasta nu înseamnă că l-au abandonat complet pe Dumnezeul lui Israel, ci numai că îl adorau laolaltă cu celelalte divinități. Pentru a conchide, se poate afirma că, cel puțin în prima parte, monoteismul nu excludea legitimitatea cultului adus de celelalte popoare propriilor divinități; despre credința în existența altor zei există urme chiar în Biblia Ebraică. Monoteismul va deveni absolut abia în epoca elenistă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prietenia ca principiu al unității și solidarității în Univers (v. Empedocle, opusă lui = ură). Termenul cel mai puternic iugabilis competentia care semnifică o îmbinare, o sudură profundă a elementelor, conține toate implicațiile doctrinei platoniciene; metafizică, fizică, matematică (geometrie și artimetică). Conchide cu o exprimare oxymoronică, dar simbolică pentru întreaga teorie elementorum diversitatem ipsa differentiarum aequalitate consocians expresie puternică a doctrinei armoniei contrariilor, care stă la baza întregului Univers. Finalitatatea acestei digresiuni a lui Macrobius trebuia să fie evidențierea rolului numerelor 3
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
planetelor sunt cu atât mai pur divine, cu cât sunt mai depărtate de Pământ (Saturn calitatea de a raționa), Macrobius combină aici tripartiția platoniciană a sufletului ( ) și cea aristotelică ( ) și adaugă calitățile planetelor Jupiter și Mercur (I, 12, 14). Macrobius conchide că moartea este, de fapt, această cădere a sufletului în corporal, această contaminare de material (I, 12, 16). În doctrina lui Macrobius, accentul cade pe depărtarea sufletului de starea de puritate absolută până la întrupare, existența terestră devine, astfel, o pedeapsă
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
într-o poziție de drepți impecabilă și a răspuns: Să trăiți, domnule colonel, sunt soldatul Toaibă Toader, din plutonul cercetare! La ordinele dumneavoastră! Colonelul a ascultat răspunsul lui Toaibă cu un bob de zâmbet pitulat în colțul gurii și a conchis: Să nu uiți, soldat Toaibă, că din această clipă trebuie să stai pe propriile-ți picioare! Am înțeles, domnule colonel! - a răspuns Toaibă, rămânând țeapăn ca un stâlp. Repaus, ostaș! Toaibă a auzit comanda ca prin vis, atât de încordat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și altcum nu. Ne așezăm pe fund și ne lăsăm să alunecăm în jos până ajungem la piciorul pantei. Acolo-i unghi mort... Oricine ar trage dinspre pozițiile inamice nu are cum te lovi... După o scurtă chibzuială, locotenentul a conchis: Dacă și în realitate se vor petrece lucrurile cum le-ai povestit tu, atunci înclin să cred că asta-i soluția cea nimerită. Ce părere ai, sergent Cicoare? Dacă dumneavoastră ați hotărât așa, atunci trebuie să pornim neîntârziat. Îndată-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
organizăm trecerea? Eu, împreună cu Trestie și cu Urecheatu, plecăm în față, iar restul grupului va veni la distanță de vreo... Cinci minute. Iar când ați ieșit dincolo, dați un semnal: un orăcăit de broască. Cine-i specialistul dintre voi? - a conchis sublocotenentul. Eu, domn sublocotenent - a răspuns Trestie. Știți cum să acționați în caz de vă întâlniți cu inamicul... Știm. Mutu’ mă cheamă și pe aici ți-i drumul - a răspuns Toaibă.... Mergeau de vreo zece minute. Până la urmă, au dibuit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adevărat lecuirea. Este vorba de așchia unui gând, cu care să înfrunți insomnia, o carte citită în miez de noapte, un măr / sau o cană cu lapte. Și pentru contraofensiva la orice amintire resentimentară există un inepuizabil armament salutar, încât, conchide triumfător poeta, n-are ea vlagă câte arme / ai tu în firidele inimii. Fiind clasică structural, pentru Ștefania Oproescu, contemplarea și trăirea plenară a culorilor dă impresia că e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
infectat pe unele complet; și, cum de la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare sau străvezii și am ținut să intre în lumina lor eterogenul, ca într-o vitrină de optician ambulant. Și conchide Arghezi, reamintind, dacă mai era nevoie, că arta e un joc (secund, mai pur, cum o definea I. Barbu): N-am făcut nimic, m-am jucat. Deși, în aparență, aproape întregul text este ludicironic, ca și desenele care-l însoțesc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cel mai greu, pentru ca, apoi, explicațiile să se aglomereze, prin apelul la elemente lexicale, mai întâi din câmpul semantic al banalului, spre a aluneca, ulterior, în domeniul conceptualizării, de la ulucă la suprema făptură / în alergare după o transfigurare, așa încât să conchidă că Poezia nu este doar o ulucă ce-o tai și-o fățuiești, ci este finișul fericit al pietrei sfărâmate - praful și pulberea - // unica Neființă ce poate trece în Ființă - / Duhul sfânt - unicul Obiect în carnea căruia / cei chemați pot
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
atitudinea vizionară care netezește, voit, incongruențele dintre existent și dorit, iar, în acest scop, eul are de luptat, în primul rând, cu sine: să îți ții gura / la piață... Atent la bătaia vremii, care face valuri mici, valuri mari, poetul conchide: Ce se vede înainte vine de unde răsare / luna și, esopic, anunță: Privesc din marginea / străzii de carne, în serpentină, pustii: prin poarta/ deschisă... Vanitatea credinței că numai ție ți se poate întâmpla - Așteaptă (...) să se întâmple cu tine un miracol
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cei doi frați regi. Aceasta era și moda, dar și spiritul timpului. Și nu doar în acea parte a lumii. Realitate care nu s-a pierdut odată cu ieșirea din Evul Mediu, ea continuând și în timpurile moderne. De unde se poate conchide că setea Își foameaă de putere e perpetuă. Au rezistat cei doi cât au rezistat, și, pe când vulcanul era gata-gata să erupă, a dat bunul Dumnezeu o altă rezolvare a unui conflict inevitabil și, evident, sângeros. Mai fraged fizicește, poate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
ultimii treizeci de ani." (Odinioară îmi mai spusese asta de două sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Mă frământă probleme atât de grave și de nerezolvat încît trebuie să (recurg la un act deznădăjduit? Dar ― conchidea ― e o nebunie să mă sinucid în primăvara vieții? (Avea expresii de-astea, uzate). Se sinucide cineva ajuns în vârful piramidei sociale după oe a găsit cheia care descuie ușa tuturor demnităților și onorurilor? Nu, niciodată! Ce face în schimb
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
minte cazul englezului Wells care, pe la sfârșitului secolului trecut, spărsese de trei ori banca la cazinoul din Monte-Carlo câștigând peste două milioane de franci aur. Dar, reîntors la Londra nu și-a mai găsit soția; dispăruse cu un proaspăt iubit. Am conchis mintal: "E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". O sonerie de alarmă țârii strident în ființa mea. Ce-o fi făcând Mihaela? Am lăsat-o singură și am fugit ca un bezmetic... Asta nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ar fi fost concepută. Această nesăbuită necesitate care mi se înfipsese în creier, m-a împins să-i scriu din nou. Îi explicam, de astă dată, rostul primei scrisori ca o simplă încercare de a-i verifica simțămintele. " Și iată, conchideam, adevărul a ieșit la iveală ca untdelemnul deasupra apei. Nu, nu m-ai iubit, e limpede. Dacă m-ai fi iubit cât de puțin, ai fi alergat ca o nebună, după primirea scrisorii cu pricina, ca să vezi ce s-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atenția Bogdăneștilor, dădui cuvintelor un aer de glumă. Musafirii izbucniră în râs. Odată cu ei râdeam și eu într-o dezlănțuire care mi se păru cam exagerată. Soția mea se mulțumi numai să zâmbească (ce-i drept, cam acru) și să conchidă: ― În orice caz natura umană este foarte complexă. Ceea ce n-admite ca o ființă să dispună de altă ființă mergând până acolo îneît s-o suprime. Dragostea nu dă nimănui această prerogativă. I-am dat dreptate în sinea mea. Desigur
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au mai deranjat insistența psihotică a clujeanului neîmpăcat cu persistența postceaușistă a vocabulei „Napoca“, agresivele abordări pro paranormal și pro-fantasy, incriminările specifice caracudei etern nemulțumite, doamna cu manuscrisul pierdut în chip magic („pesemne este o jertfă cerută de Dumnezeu“, am conchis eu) și nici măcar trompeta ruginită a lui Paul Daian... Am înregistrat cu plăcut frison doar mulțimea micilor alinări de vanitate... Ca să vezi ce face exasperarea din noi! Din cât e mai urât împrejur, dintr-atât nevoia de comuniune pe cale li
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de altfel impermeabilă, ieșise din nou în poartă până târziu. Își zisese cu părere de rău: "Uite că nu vine!" apoi cu vulgaritate: ,,Să-l aștepte cine 1-a mai așteptat". Dar tot ea îl mai așteptase, și tot zadarnic. Conchisese la fel cu doamna Vera: "Să-1 ia dracu!" Nu se gândea la lipsa lui cu vreo altă îngrijorare. Nu-i atribuia alte motive. Credea că numai o aventură 1-a putut reține: se întreba care și de ce lipsește mai mult
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oare-cît - diferă; că Don Juan, care totuși era "prototipul'' și deci si patronul lui, ar fi avut o personalitate întrucîtva deosebită. Cu papuci și pijama de flanelă scoțiană maron, doctorul Rim repusese cu grijă textul la locul lui, nedumerit și conchizând foarte judicios că: în cadrele vieții de acum impulsiile se văd împiedecate de curenți contrarii și mișcările inimii sunt oprite de obstacole mărunte. Dimpotrivă, socotea că breviarul lui Don Juan își desfășura faptele în decorul, chiar pentru acel timp, unor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dincolo de țară. Și-n romanul Zahei orbul, enigmaticul este observabil, ca și “taina laboratorului său poetic...”. Un adânc de taină e și cel al combustiei intime a poetului ca și “nemărginitul și complexul său, descifrabil doar în operă” și Papadima conchide: “Opera e fascinantă prin neobișnuita complexitate a lumii pe care o închide și prin altitudinile de artă ale cristalizării ei”. În evocările lui Ovidiu Papadima descifrăm efervescența culturală românească dintre cele două războaie mondiale, preocupările magiștrilor de a forma discipoli
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în prefața cărții de care ne ocupăm, Constantin Parascan sau Constantin Dram, din a doua prefață, conchizând într-o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o literaturizare a istoriei”. „Vulturul deșertului” - ultima sa incursiune pe drumurile Moldovei străbătute de urmașii mușatinilor, cuprinde un vast teritoriu și o dramatică încleștare cu vecinii dornici de bogățiile ce au
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]