4,658 matches
-
cam prostuță și fragilă, nici măcar foarte frumoasă. Doica ei îi făcuse nenumărate recomandări. Iar când ușile fură închise solemn, mulți făcură glume pe seama primei nopți de dragoste a fetei de paisprezece ani, speriată și lipsită de experiență, și a tânărului confuz, cu privirea pierdută în cărți. Însă în spatele ușilor închise, tânărul care se apropia de adolescenta necoaptă, conducând-o spre patul somptuos pregătit de doică, avea în minte un singur gând, teribil: că el avea să trăiască sau să moară, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Am hotărât că averea mea va fi împărțită egal între ei“, îi mărturisise lui Sertorius Macro. Moștenirea aceea echivala cu o poartă deschisă spre putere. „Și-a pierdut mințile“, se gândea Macro furios în timp ce Tiberius îi expunea bolborosind testamentul acela confuz. „Fiul ucigașilor și fiul celor uciși. Vrea să pună în aceeași cușcă un șarpe și un tigru...“ În sinea lui râdea, mânios. „Asta înseamnă război civil.“ Ca urmare, în timp ce Tiberius vorbea, Macro aduse la căpătâiul lui un faimos medic roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prea târziu... Ajunse în fundul ultimei încăperi, se opri și se întoarse; paznicii, înspăimântați, rămaseră nemișcați acolo unde se aflau, departe de el. Întrebă: — Unde ați îngropat-o? Ușurați, crezură că-i dau un răspuns liniștitor, fiindcă un cor de glasuri confuze spuse că ridicaseră un rug, din proprie inițiativă, că aprinseseră focul funebru și adunaseră cu grijă cenușa și oasele, gândindu-se că într-o zi... Se bâlbâiau, căutându-i privirea - și aproape că zâmbeau, în așteptarea unei încuviințări. Centurionul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al Lepizilor, familia de triumviri. Drusilla era foarte fragilă; nu împlinise încă douăzeci de ani. El îi spuse: — Am visat că, alături de mine, așa cum obișnuiau acei phar-haoui, tu erai regină în Aegyptus. Îți dădusem uraeus-ul imperial... Medicii auziră cuvintele lui confuze, și unul dintre ei le repetă când ieșiră din cameră. Împăratul spuse că-i era sete, bău mult și adormi. Medicii au declarat că leacurile lor îl salvaseră, iar fratres arvales aduseră mulțumiri zeilor. Dar cuvintele Împăratului se răspândiră printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un omagiu plin de cruzime adus moartei. Adună în grabă un grup de senatori, care, imediat ce mințile smulse din somn li se limpeziră, văzură că li se oferea posibilitatea reglării unor animozități mai vechi și, prin urmare, constituiră un tribunal confuz. — Interogați-i, spuse Împăratul, și judecați-i potrivit legilor Romei. Se îndepărtă. Senatorii îi încredințară pe conjurați temuților germani și îi judecară imediat, pe când erau încă tulburați de evenimente; îi confruntară cu acuzatorii - cea mai impresionantă a fost întâlnirea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi spunea însă că era extrem de riscant să-l atace pe Împărat. Se ridică și se alătură grupului. Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină atenție, vă rog. Adevărata sa apărare o reprezintă nu germanii, ci poporul Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum ajunsese prea puternic, trecuse prin fața lui, în veșmintele lui modeste de sclav, ducând un vas. Se simți deodată foarte obosit. Puterea îi scăpa printre degete, ca apa. Helikon, care din zi în zi era tot mai speriat și mai confuz, îi șopti: — Mă îngrozesc când mă gândesc la ce se va scrie despre noi peste trei sute de ani. Erau aceleași cuvinte pe care le rostise Drusus într-una din ultimele seri, pe când își lua jurnalul. Oare bietul Zaleucos spusese, citând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din vechile familii nu va mai rămâne nimic“. Din când în când, spaimele lui erau sporite sau atenuate de veștile despre nopțile desfrânate ale Împăratului. „E de nedescris ce se întâmplă, dacă e adevărat...“, se gândea Asiaticus - însă informațiile erau confuze, fantasmagorice, lipsite de precizie. Se hotărî: „Ăsta e momentul. Acum ori niciodată“. Precaut, convocă puțini tovarăși credincioși într-o vilă a sa din suburbiile Romei, anunțându-i că aveau să mănânce carne de vânat. Prin vila lipsită de ornamente se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu din prietenie îi fusese transmis mesajul. Își dădu seama că trebuia să caute alți protectori, dispuși să nu ia în considerare trecutul său dacă el avea să le ofere în schimb ceea ce-i cereau. Între timp, Asiaticus afla de la confuzul Rufus că grecul nu avusese nici o reacție. Era un semn că omul cel mai apropiat de Împărat era și cel mai ușor de șantajat. — E primejdios să nu te naști bogat sau, cel puțin, să nu fii obișnuit cu bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atacuri colective mult mai sângeroase, nu s-a lăsat nici o mărturie. Prin anul 950, în vârful monumentului (nu se știe ce s-a întâmplat între timp cu statuia colosală a lui Augustus) a fost ridicată o mică biserică pe care confuza memorie populară o numea Sant’Angelo „de Agosto“. În Evul Mediu, puternica familie Colonna a transformat mausoleul într-o fortăreață solidă. Apoi, asemenea altor edificii imperiale, a devenit o sursă de marmură și de cărămidă la preț mic; de zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-lea a cumpărat vârful colinei Palatinus contra modestei sume de 50.000 de scuzi. Abia în 1870 tânărul stat italian, prin exproprieri și prin cumpărarea parcului, a unor mănăstiri și vile, a reușit să inițieze pe colina imperială primele tentative confuze de cercetare arheologică. Lacus Nemorensis. În 1840, pictorul englez John Turner, care a coborât pe serpentinele drumului până la lac, a pictat cu sensibilitate romantică ruinele marii peșteri, odeion, și sculpturile acoperite aproape în întregime de mărăciniș. Cercetarea misterioaselor ruine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și să le (ei, ce?) citească (acum am pierdut orice șansă de a face din el un actant cu acte În regulă: ce să fac? Mă resemnez, citesc și eu); pe măsură ce parcurg rândurile, Îmi dau seama că mă aflu la fel de confuz și de torturat ca acel personaj al lui Unamuno care se retrăgea undeva În pădure, Într-o izolare totală, ca să studieze zile Întregi cum se mișcă și ce fac insectele; Întrebat de ce nu studiază viața oamenilor, a răspuns (era actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu putea fi Magicianul. Sau putea fi? Magicianul își poate schimba înfățișarea în doar câteva secunde, îți aduci aminte? În jurul ei: un cuplu în vârstă, motociclistul cu părul lung, trei adolescenți și un bărbat uriaș în uniformă ConEd. Era foarte confuză, frustrată și speriată pentru ea și pentru toți cei din jur. Fără sârmă... Atmosfera fu atunci tulburată de strigătul unei femei. Se auzi o voce: - Acolo! Uite, e cineva rănit. Sachs își scoase arma și o porni hotărâtă spre grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fiu atent. - Poate ție ți s-a părut fără sens. Dar pariez că a spus și lucruri de care ne-am putea ajuta. - Sachs, o întrerupse el sarcastic, chiar nu iei în calcul posibilitatea să fi fost puțin speriat sau confuz? Adică, să nu fiu total concentrat? Îi atinse ușor umărul; un loc unde putea simți contactul. - Uite, știu că nu ai încredere în martori de regulă. Dar câteodată, ei mai și observă lucruri, fără poate să-și dea seama. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scoate pe furiș din clădire - un eveniment care, desigur, nu urma să aibă vreodată loc. Ușa de la celulă se va deschide și o duzină de gardieni îl vor împinge înapoi în interior. Procesul va merge înainte, iar Andrew Constable, la fel de confuz ca Barnes, Wentworth și toți ceilalți membri ai clanului de neandarthalieni din statul New York, nu își va da niciodată seama că a fost folosit. Oprindu-se la un alt semafor, se întreba în ce stadiu se află cealaltă păcăleală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era vorba de o pistă greșită, care să îi îndepărteze de Centrul de Detenție Manhatttan, unde era posibil ca Malerick să încerce din nou să îl elibereze pe Constable? Pe scurt, poliția însăși se va învârti în tot acest amestec confuz, neavând nicio idee despre ceea ce se întâmpla de fapt. Ceea ce se petrece de două zile, onorată audiență, este un spectacol sublim, care combină perfect elementele iluziilor fizice și psihice. Fizice, pentru că direcționează atenția poliției către apartamentul lui Charles Grady și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să fie apucate de cârnăciori. Nu, nu cabanos - din cei mari. Caltaboși. În vreme ce brațul se mișca, neîncetat și ritmic, iar cumpărătoarea se întinsese spre marginea tejghelei să ia o plasă, mi-am ridicat privirea și pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dacă din cauza asta îmi vine să vreau să mă sinucid sau să trăiesc veșnic. Oare cine a zis că există o singură întrebare filozofică reală - dacă să te sinucizi sau nu? Nu e vorba că sunt mereu trist: mai degrabă confuz. Uneori mi se pare că am descoperit cheia pentru toate și mă simt foarte bine, fiindcă dacă nimic nu are realitate de-adevăratelea înseamnă că nimic nu contează, așa că nu are rost să te superi pentru ceva sau să suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar fi fost mai clară nici dacă ar fi avut un neon aprins pe care să scrie DA postat pe frunte. I-am zâmbit și s-a uitat în altă parte, apoi iar la concurenții de pe ecran, care se aplaudau confuzi din cauza entuziasmului și a surescitării. Stacey mai zâmbea încă, iar eu, atent la Lena, care ronțăia un baton de cereale și părea cufundată în concurs, mi-am aplecat foarte încet capul și am sărutat-o pe o parte a gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
frumoasă ca Adriana, iar el, slavă Domnului, părea să-și dea seama de treaba asta. Ca o replică, numele lui Toby se aprinse pe ecranul celularului. Așteptă să sune de trei ori, apoi răspunse. — William? întrebă ea pe un ton confuz. — Adriana? Tu ești? Bietul Toby părea încurcat și ușor indignat. — Oh, Toby, querido! Ce mai faci, iubitule? Ce bilet minunat mi-ai scris! — Cine e William? se răsti el. — Care William, dragule? Oftă în sinea ei. Toată șarada asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
simtă niciun fel de neliniște, se dădu jos din pat și se îndreptă spre balansoar. Nici când ajunse lângă Jesse, stând în picioare lângă el, nu se neliniști; îi întinse mâna și, când el i-o luă privind-o ușor confuz, îl trase să se ridice. Erau față în față, ceea ce i să păru ciudat fiindcă Russell era mult mai înalt. Leigh privi în jos spre mâinile ei cu degetele împletite într-ale lui; era, fără îndoială, un moment de intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pentru indiscreția ei. Nici asta nu era bine. De ce să-l rănească fără rost? Dar nu era oare greșit să-i ascundă lucrul ăsta, având în vedere că înțelepciunea tradițională zice că e nobil să fii complet cinstit și deschis? Confuză și obosită, ea decise să nu-i spună nimic. Din răceala vorbelor și a privirii din ochi lui, părea că pe Russell nu-l mai interesează să continue discuția. De ce să complice situația mai mult decât era cazul? Deodată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ani — Emmy, ți-am tot spus de când ai intrat pentru prima dată în cabinetul meu. Ai timp berechet. Nu așa scrie și în revistele alea de afară! spuse Emmy și arătă spre ușă. Nu crezi că-i un mesaj cam confuz să-mi spui că am tot timpul din lume și apoi să umpli camera de așteptare cu o mie de reviste în care spune că o să mi se stafidească ovarele? Doctorița. Kim oftă. Era o asiatică drăguță care arăta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o lumină scurtă. Marinarii englezi de pe vasul Petrel răspundeau la atacuri. Armaseră unul dintre tunuri și trimiteau salve spre Idzumo. Dar Jim Îi urmărea cu o privire Întunecată. Își dădu seama că probabil el Însuși declanșase războiul, cu semnalizările lui confuze de la fereastră, pe care ofițerii japonezi de pe șalupă le interpretaseră greșit. Știa acum că ar fi trebuit să rămînă În organizația „de cercetași“. Poate că reverendul Matthews o să-l bată cu bățul În fața Întregii școli pentru că era spion. — Jamie! Culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
targă o englezoaică fără cunoștință Într-o rochie de pînză pătată. Zăcea cu părul umed În gură, iar cei doi fii ai ei, băieți de vîrsta lui Jim, țineau de marginile tărgii. Un grup de trei femei În vîrstă trecu, confuze din cauza mirosului și a luminii cenușii. În urma lor venea un soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]