3,867 matches
-
constata că, de la Revoluție încoace, în spațiul țării sale, "scriitorul nu mai este singurul care vorbește" și că, alături de el, s-a constituit un nou grup "deținător al limbajului public"167. Și pentru că intelectualii ar fi un cuvînt cu o conotație complexă, el preferă să-i numească pe aceștia scriptori. Scriitorul îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o structură fără conținut care nu are nimic de-a face cu structura lumii, chiar dacă în ea se vorbește despre "spațiu". În cadrul acesteia, nu se intenționează o descriere a proprietăților spațiale ale corpurilor fizice "orice asemănare între conceptele primitive și conotațiile lor geometrice obișnuite este pură coincidență." (Hempel 1945a: 12) Dacă, însă, ce avem în vedere prin geometrie este o știință prin care se urmărește să se descrie anumite proprietăți ale spațiului fizic, atunci noi ieșim din sfera matematicii pentru a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
observat existența unor relații și între mișcarea corpurilor cerești și anumite fenomene naturale, e.g. între Lună și flux și reflux. Nu a durat mult până ce acestui tip de relație i s-a acordat o importanță nepotrivită care a condus la conotațiile mistice ale astrologiei. La fel s-a întâmplat și în cazul numerelor, care, odată ce au fost înțelese ca niște entități speciale, distincte de obiectele fizice, au și fost creditate cu însușiri și puteri speciale. S-a ajuns astfel la numerologie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
al lungimii corzilor, iar 6/5 dintr-o coardă "do" dă nota "mi" etc.) și a formulat ideea că putem exprima legile fizice cu ajutorul matematicii. La fel ca în cazul astrologiei, acestei relații nu a întârziat să i se atribuie conotații mistico-magice. Motivul pentru care am prezentat această poveste este acela că vreau să disting între o fascinație "sănătoasă" și una "nesănătoasă" pe care le poate genera matematica. Pe de o parte avem o fascinație "sănătoasă" pe care o generează asupra
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
dă cuvântul" pastorului. Să urmărim, în rezumat, cuvintele acestuia din urmă. Jay Chapman începe prin a anunța intenția sau planul discursului său, acela de a "comemora aniversarea uneia dintre cele mai oripilante crime ale istoriei"73; cuvântul folosit, "aniversare", cu conotațiile sale pozitive, care frizează ironia, în acest context, ne intrigă, deja, în suficientă măsură, încât să nu rămânem surprinși când, în continuare, Chapman descrie cu precizie și motivul pentru care a ales să comemoreze nefericitul eveniment alături de concetățenii săi care
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
întreține o relație dialectică cu ideologia, nu va reuși să rămână agent în contextul sistemului social. Materialitatea discursului, pe de altă parte, atrage atenția asupra "praxis"-ului folosit de retorica critică. Dacă Aristotel înțelegea prin praxis înțelepciunea practică, oferind termenului conotația sa etică tradițională, retorica critică, precizează McKerrow, renunță la această dimensiune, înțelegând prin praxis un mod de a acționa în manieră transformatoare asupra relațiilor sociale, cât se poate de reale pentru participanții la configurarea lor, însă fictive, în ce privește caracterul lor
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nu se va întâlni cu vreun cunoscut. Dar ți-ai găsit, ghinionul se ține scai de el, prietenul său, durduliul cel pistruiat, o află în patul finului, în timp ce se odihnea, și nu scapă ocazia de a slobozi câteva apropouri cu conotație sexuală urmate de hohote de râs pe hol, după ce va fi ascultat toată însăilătura nașei privind așteptarea extratereștrilor. Nașa nu e singura din categoria ei pe care tânărul tragic să o invidieze. Fie că e pastorul care are teoria lui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Se cer totuși unele explicații de ordin terminologic și semantic. Ce înseamnă de fapt reacționar și totdeauna? Problema, vom vedea imediat, nu este chiar foarte, foarte simplă. Noțiunea de reacționar are nu numai la noi, în primul rând, denotații și conotații pur ideologice 2. Ar fi reacționar oricine și orice este împotriva progresului (identificat mecanic cu ideologiile de stânga, ceea ce este complet fals), prin atitudini conservatoare și verbi gratia contrarevoluționare. Pentru Virgil Nemoianu (ca și pentru noi, de altfel, care gândim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să tindem și spre propria noastră reflecție politologică. Românească doar în sensul că se formează și este formulată în cadrul culturii române și a tradițiilor sale și este exprimată în limba română. Atât și nimic mai mult. Fără nici o urmă de conotație naționalistă. Deci și lucrări semnate de autori români despre democrație, libertate, drepturile omului, integrare europeană și multe, multe alte probleme esențiale și de cea mai strictă și acută actualitate. 3. Nu mai puțin capitală este, în sfârșit, necesitatea sintezei reale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sprijinită. Situația unor politologi de valoarea lui V. T. este cu atât mai paradoxală, într-un fel, cu cât, dacă-l citim atent, observăm că el este un adevărat apologet al democrației liberale. Termenul nu are în acest context nici o conotație partinică. El este un avocat convins al liberalismului. Știe că o tradiție democratică a existat, totuși, la noi. Dacă lucrurile stau astfel și nu mai încape îndoială că ele așa stau n-ar trebui să mai avem nici o inhibiție în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
verifică ea ? Și ce eficiență reală are această autoritate ? Inclusiv în cultură, literatură, critică literară etc. 4. Cum și dacă poate fi, într-adevăr, creatoare în sensul profund al cuvântului cultura română ? în cadrul tradiției sale istorice și lingvistice, fără nici o conotație naționalistă? Există, într-adevăr, un conflict între sincronizarea inevitabilă și tendințele locale și inițiativele personale, totdeauna foarte necesare ? Cum se rezolvă această dilemă fundamentală? Textele care urmează se referă nu la aspectul intrinsec al culturii prin definiție spontan, autonom, incontrolabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sistematice două categorii de argumente. Amândouă deosebit de importante. într-un sens, este vorba de însă și esența, tendința și viitorul culturii române. Este aproape inutil să revenim asupra precizării că, pentru noi, atributul de român nu are nici un fel de conotație naționalistă. Definește doar o tradiție culturală, cadrul său istoric de manifestare și limba în care ea se exprimă. în mod evident, există o mare tradiție enciclopedistă, de la D. Cantemir la B.P. Hasdeu, de la N. Iorga, la Mircea Eliade, pentru a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale cărei interese economice le apărau. De multe ori ei au fost nevoiți săși depășească atribuțiile pentru a obține informații sau a redacta rapoarte cu conținut politic, dar baza lor legală de intervenție în asemenea împrejurări, care nu aveau o conotație strict economică, era limitată drastic. Până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, singura parte a continentului european rămasă inaccesibilă comerțului britanic a fost cea a bazinului pontic. După cum se știe, Poarta s-a opus constant pătrunderii vaselor comerciale străine în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
trăiește drama disoluției, captiv (și obsedat de teama fracturării) între două iubiri la fel de puternice, Una și Ghighi - unica și mica/terestra; semnificația numelui lui Ghighi a fost analizată de Sabina Fânaru, care, pornind de la etimologie (gr. Gé = pământ) îi atribuie "conotații demetrice"2. George Călinescu 3 are în vedere două lucruri în ceea ce privește onomastica personajelor. Primul este în legătură cu sonoritatea numelor din seria de proze care încep cu Întoarcerea din rai; acestea "nu sunt românești, n-au situare geografică" și sunt caracterizate prin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sugestii cu privire la substructura folclorică a numelui Brânduș din Fata căpitanului, iar I.P. Culianu interpretează nuvela Un om mare, prin prisma numele personajului, Cucoaneș, considerând-o o alegorie (Matei Călinescu care respinge această teză, descifrează acest nume ca fiind unul generic cu conotații aristocratice de ordin spiritual 22). În lista Dicționarului de simboluri din opera lui Mircea Eliade 23, Doina Ruști include și numele personajelor despre care afirmă că "nu este niciodată întâmplător". El "individualizează, limitează, fixează în istorie sau aspiră la un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nonrigizi, este că ele "pot desemna lucruri diferite în lumi diferite"5, și se caracterizează prin absența denotației 6. Teoria Mill-Kripke sau teoria referinței directe consideră că numele proprii au un referent, au denotație fără a avea o semnificație, o conotație; numele propriu trimite direct la obiect fără a trece printr-o semnificație. Teoria Russel-Frege sau teoria referinței indirecte apreciază că numele proprii au sens și nu doar o denotație (referință), iar numele proprii utilizate ficțional au sens, dar nu au
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numește predicat de denumire. În ce privește conținutul, este vorba de "proprietăți care caracterizează numele propriu ca fiind legat de referentul său inițial" (tr. m)70. Substantivul comun nu ar poseda decât sens. Predicatului denumirii pot să i se adauge, în context, conotații (în sens lingvistic). Prin opoziție cu Kleiber și Marie-Noëlle Gary-Prieur, Hébert consideră că numele proprii nu sunt dotate cu nici un fel de conținut exclusiv în limbă sau în context, dar că numele specializate par a fi singurele morfeme care nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fi considerat ca lipsit de sens și, în felul acesta, să scape procesului de traducere. Există un demers onomasiologic al romancierului, care alege sistemul toponimic și antroponimic al operei, și un demers semasiologic al lectorului care găsește în referințele și conotațiile numelui valoarea pe care o va avea în operă. Traducătorul trebuie să redea numelui rolul pe care îl joacă în textul original; uneori este suficientă reproducerea numelui, alteori este nevoie de o recreare a lui. Abordând diferitele strategii adoptate de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
devine mult mai important decât etimologia și acustica numelui. În acest sens, relația (con)text-onomastică devine extrem de importantă și pentru "aproximarea valorii estetice a respectivei opere"178. În ciuda unui posibil semantism (și, în acest sens, dă ca exemplu numele Bălosu), conotațiile numelui propriu apar ca rezultat al interacțiunii semantismului cu textura căruia îi aparține; autorul numește fenomenul "fluctuație conotativă în funcție de (con)text"179. Clasificând numele în funcție de criteriul semantismului/semnificatului/ denotatului, autorul vorbește de nume cu semantism la vedere și nume cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelui propriu din textul literar din perspectiva etimologiei sale, pertinența demersului se justifică prin intenționalitatea operei, "dacă discursul sugerează, din vreo perspectivă anume, necesitatea explorării etimologice"181. De aceea, nu se poate pune semnul egalității între etimologia unui nume și conotațiile lui care reprezintă "fie ceea ce aduce numele din alte contexte, fie ceea ce sugerează contextul în care tocmai se discută. Încărcătura culturală (mitologică, religioasă, istorică etc.) poate fi mai mult sau mai puțin cuprinzătoare, în funcție de contextele traversate. Numele propriu poate aduce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
blestemată de a comunica cu semenii"212). Codul pe care îl aplică unui text pe care îl recunoaște supracodat "în sensul că folosește mai multe coduri, literare, mitologice, ezoterico-mistice" conduce la înțelegerea numelui personajului principal ca un "nume generic cu conotații aristocratic-boierești și de basm, într-o ordine pur-spirituală - derivație posibilă de la coconaș-cuconaș", fără vreo legătură "cu nume sau pseudonime istorice". În acest sens, Matei Călinescu apelează la Dicționarul lui Candrea în care se subliniază că, până în anii 1930, sensul acesta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cazul Fărâmă, un nume programatic), numele propriu nu poate fi decât în mod ideal nondescriptiv (chiar natura lui gramaticală, morfematică este o dovadă în acest sens): chiar și cel mai neutru nume se încarcă de-a lungul lecturii, cu diferite conotații induse de comportamentul și atributele personajului 14. Pe lângă motivarea internă a numelui propriu, realizată prin trimitere la monemele lexicale care alcătuiesc numele/ semnul lingvistic (Paul Miclău), studiile recente vorbesc de motivarea datorată contextului. Astfel, numele propriu, motivat ca geneză și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sufix din punct de vedere diacronic, vizând semantismul dezvoltat în limba de origine, neogreaca, precum și din perspectiva tendințelor sale în limba de azi, a valorilor stilistice pe care le dezvoltă: "La formarea valorii depreciative a lui -ache au contribuit decisiv conotațiile culturale ale grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
el privește metafizica drept "viziune asupra lumii, drept creație originală structurată de coordonatele unei anumite matrici stilistice"285. Obiectivitatea și valabilitatea universală nu sunt, pentru el, criterii ale metafizicii. Metafizica nu poate fi mai mult decât o construcție istorică, cu conotații locale și personale. Ea este "doar una din modalitățile prin care se exprimă acea aspirație de revelare a misterelor care este definitorie pentru ființa omenească...", o "creație cu intenții revelatoare"286. Dacă Immanuel Kant urma o tradiție metafizică veche cât
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de "scop propriu", aceasta este subminată chiar de modul în care putem vorbi despre existența unor scopuri în lumea naturală. În această lume funcționează selecția naturală și scopul este supraviețuirea. Uciderea unui animal erbivor de către un prădător nu are nici o conotație morală. Aceasta înseamnă că din perspectiva modului de a fi al lumii naturale și potrivit propriilor scopuri ale acesteia este o eroare categorială să situăm în domeniul moralității acțiuni îndreptate spre realizarea scopului supraviețuirii. Faptul că omul ucide animale pentru
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]