8,426 matches
-
Leon Tomșa voievod, prin care autoriza construirea primei biserici catolice din București (12 februarie 1631). Noi, Ioan Leon Voievod, fiul răposatului Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Valahiei. La cererea Ilustrisimului Philipe Arlaij, Ambasadorul Franței la Poarta Otomană, conte de Césy și sfătuitor de taină al Maiestății Sale Preacreștine, și al Părintelui M. Giovanni Della Fratta, Provincial de Orient și Vicar Patriarhal de Constantinopol de rit latin al Minorilor Conventuali, și al Pr. M. Gregorio da Bari, Comisar și
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
a misiunii speciale a regelui Oscar, ca răspuns la misiunea lui Grigore Basarab Brânceanu, au constituit evenimente importante în relațiile româno-suedeze; sosită la 7 mai 1879, misiunea avea în componență pe baronul de Essen, ministrul suedez la Viena, și maiorul Conte de Frolich. În audiența la rege a fost prezentată scrisoarea de mulțumire din partea regelui Suediei și Norvegiei pentru primirea călduroasă făcută fiului său în România și pentru notificarea independenței României, la 15 mai 1879; trimișii suedezi au plecat la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
aici n-are aceeași măsură ca pe tot globul și mărturiile celor ce și-au încheiat veacul n-au aceleași semnificații ca pe la noi. Ți s-ar părea firesc ca o femeie să depună un buchet de flori la mormîntul contelui care a murit pe la o mie și o sută douăzeci. Tot așa de firesc ți s-ar părea chiar dacă ar vărsa lacrimi sincere stoarse de regret și durere. O durere la fel de vie ca acum multe, multe secole în urmă. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
virtute e compromisă de dictatură, ea nu-și pierde sensul și nu e mai puțin dezirabilă. Putea foarte bine să observe și că războiul, indiferent cine îl poartă, nu e, în genere, un exercițiu de politețe. Vremurile dulci, în care contele d’Auteroche îi invita pe englezi, la Fontenoy, să tragă primii, s-au dus de mult. Pe de altă parte, în estul european, diferența dintre ocupantul german și cel, să zicem, sovietic a fost net percepută de cei ocupați, mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bulgărești s-ar datora încetățenirea în aceste țări a termenului de boier, recunoscut ulterior și de turci, pentru a denumi vechile familii nobile de origine slavă, în rândul cărora intrau și Bălșeștii, precum și lipsa oricăror altor predicate de noblețe, precum conte, baron, cavaler etc., prezente în țările vestice 15. În dorința de a convinge înalta instituție vieneză de originea străveche a nobilității familiei sale, Vasile Balș apelează la informațiile oferite de lucrarea lui Engel, Geschichte des Ungarischen Reichs und seiner Nebenländer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din Viena 21 nu s-a putut face o legătură clară între întemeietorii acestui neam boieresc și acel Crâste Balș, menționat în spița de neam, precum și în anaforaua Divanului, după un ispisoc din 1598, ca având drept copii "pe Matieș conte, pe Lupu sulger, pe Grigorie paharnic, pe Fedora, pe Gheorghie vornic, logofăt și pe Antimie"22, din care au descins apoi toți membrii familiei Balș din secolele următoare. Într-o notă de subsol făcută la traducerea germană a anaforalei din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Viena erau în favoarea acțiunii dorite de Iosif al II-lea de anexare a zonei de nord-vest a Moldovei 22. Faptul l-a încântat pe coregent care, din Sniatyn, la 10 august 1773, își exprima către președintele Consiliului Aulic de Război, contele Lacy, mulțumirea pentru modul de îndeplinire a misiunii de către Enzenberg 23. Apoi, în toamna aceluiași an, a fost trimisă o altă misiune exploratorie, condusă de ofițerul de stat major Friedrich von Mieg. Pornită din partea nordică, dinspre Galiția, aceasta avea menirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Consiliului Aulic de Război din Viena să ia măsuri în vederea reorganizării Bucovinei, în conformitate cu ideile reformismului iosefin. În legătură cu reorganizarea noii provincii, care își păstrase până în acel moment, în chestiunile politice, administrative, sociale și ecleziastice, statu-quo-ul momentului anexării la imperiu, președintele consiliului, contele Hadik, la jumătatea lunii ianuarie 1780, raporta împăratului despre necesitatea chemării la Viena a generalului-maior Enzenberg, în calitate de șef al Administrației militare interimare a Bucovinei, și a lui Wagmuth, comisar superior de război, din Lemberg, care urmau să dea lămuriri asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
interimare a Bucovinei, și a lui Wagmuth, comisar superior de război, din Lemberg, care urmau să dea lămuriri asupra organizării viitoare a acestei zone105. În cadrul unei ședințe a Consiliului Aulic de Război din Viena, la 4 aprilie 1780, sub președinția contelui Hadik, s-a reunit comisia formată din general-maior conte von Browne, general-maior baron von Enzenberg, consilierii aulici von Türkheim, Ursini, Razesberg, Luerwaldt, Dürfeld, Weebern și înaltul comisar de război von Wagmuth, spre a hotărî organizarea viitoare a districtului Bucovinei 106
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de război, din Lemberg, care urmau să dea lămuriri asupra organizării viitoare a acestei zone105. În cadrul unei ședințe a Consiliului Aulic de Război din Viena, la 4 aprilie 1780, sub președinția contelui Hadik, s-a reunit comisia formată din general-maior conte von Browne, general-maior baron von Enzenberg, consilierii aulici von Türkheim, Ursini, Razesberg, Luerwaldt, Dürfeld, Weebern și înaltul comisar de război von Wagmuth, spre a hotărî organizarea viitoare a districtului Bucovinei 106. În discuțiile referitoare la reorganizarea Bucovinei s-au conturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
unei hotărâri, decidea, la 21 aprilie 1780, ca viitoarea organizare a Bucovinei să rămână deocamdată în suspensie, până când se va duce personal în această provincie 112. În urma vizitei făcute în Galiția, la 5 august 1780, împăratul scria feldmareșalului Schröder și contelui Brigido să reflecteze cum putea fi unită Bucovina în parte cu Galiția și în parte cu Transilvania și să-i raporteze despre persoanele necesare și despre costurile acestei reorganizări 113. Această măsură a împăratului credem că a fost și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de altă parte de spectrul pierderii autonomiei provinciale, are loc intrarea boierului Vasile Balș în viața politică. În acest sens, din Lemberg, la 24 septembrie 1780, feldmareșalul baron von Schröder, șeful Comandamentului Militar al Galiției, avea să-l recomande protecției contelui Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război din Viena, ca pe un supus credincios, dispus să îndeplinească mulțumitor sarcinile încredințate, ce putea fi folosit în afacerile civile la noua organizare a Bucovinei. Recomandarea era rezultatul, atât al faptului că era văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care le adresează Curții din Viena. În calitatea sa de deputat al Bucovinei, reprezentând interesele tuturor stărilor provinciale, Balș s-a deplasat în toamna anului 1780 în capitala Imperiului habsburgic unde, pe 13 noiembrie, în cadrul unei audiențe a înmânat personal contelui Anton Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război, în subordinea căruia se afla districtul bucovinean la acea dată, două memorii foarte importante, întocmite de el, cu rugămintea expresă ca acestea să fie prezentate împăratului Iosif al II-lea. Dorințele țării erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
monarhului austriac "drepturile, tratarea și dorințele" boierilor. Care vor fi fost acele doleanțe, nu putem decât să bănuim, deoarece cu toate investigațiile noastre nu am găsit referințe detaliate în arhivele vieneze. Din dispoziția imperială, dorințele Moldovei le-a comunicat și contelui Cobenzl. Cererii boierilor de includere a Moldovei în Imperiul habsburgic nu i s-a dat curs de autoritățile vieneze. Împăratul Iosif al II-lea, în cunoștință de cauză cu situația internațională a momentului, i-a comunicat că "gelozia puterilor nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
călduroasă de a aduce pe soiul nostru la oarecare rânduială. Acesta mi-a deschis ochii întru multe, iar mai vârtos pentru purcederea noastră, căci au fost născut și crescut acolo"157. După ce, pe 14 noiembrie, Balș a prezentat personal memoriul contelui Anton Hadik, în calitatea sa de șef al Consiliului Aulic de Război din Viena, în a cărui subordine se afla teritoriul anexat de austrieci, la 23 noiembrie 1780, ultimul recomanda călduros memoriul cu doleanțele stărilor bucovinene, bunăvoinței imperiale 158. Rezoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
suspenso, continuându-se măsurile în vederea alipirii Bucovinei de Galiția, sub un regim civil 159. Totuși, înainte de a hotărî definitiv soarta Bucovinei, Iosif al II-lea s-a hotărât să ceară părerea în această privință și șefului Cancelariei Aulice Reunite Boemiano-Austriece, contele Blümegen, trimițându-i, la 10 decembrie 1780, memoriul în cauză. În nota de răspuns a șefului Cancelariei Aulice, din martie 1781, după lecturarea memoriului lui Balș, acesta preciza că: "Bucovina în nici un caz nu trebuie să fie unită cu altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de proprietate ereditară asupra bunurilor lor, precum și prin diferite răsplăți, menite a ridica starea agriculturii din provincie 165. În condițiile în care Iosif al II-lea nu își schimbase încă ideea de a uni Bucovina cu Galiția, ca administrație civilă, contele Hadik punea aceeași rezoluție pe acest memoriu, ca și pe cel din noiembrie 1780, că atâta vreme cât împăratul păstra același punct de vedere, propunerile făcute nu erau luate în discuție. Mai întâi urma ca, prin discuții purtate cu mitropolitul din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se va vedea în scurt timp când, pe 24 aprilie 1781, în urma insistențelor autorităților habsburgice, mitropolitul din Iași a consimțit să transmită episcopului de Rădăuți conducerea spirituală asupra mănăstirilor ortodoxe existente în Bucovina 167. Influențat probabil de raportul întocmit de contele Blümegen, de memoriile lui Balș, precum și de starea de tensiune existentă în noua provincie, ca urmare a agitațiilor mazililor 168, împăratul Iosif al II-lea decidea, pe 20 mai 1781, că districtul Bucovina va rămâne în continuare sub conducerea Consiliului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lui generalului Enzenberg, menite să dezvolte economia bucovineană, prin înființarea unor fabrici de postav, sticlă și hârtie, ale căror produse să fie comercializate în Moldova învecinată 170. După discutarea propunerilor făcute în cadrul Consiliului Aulic de Război, generalul Caramelli, în absența contelui Hadik, raporta împăratului Iosif al II-lea, la 15 august 1781, că în privința organizării viitoare a Bucovinei au fost adoptate propunerile privitoare la organizarea clerului și a învățământului, la verificarea dreptului de proprietate, la dotarea țăranilor cu pământ îndestulător, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fi folosit în cadrul Administrației militare a Bucovinei, în chestiunile privitoare la reorganizarea provinciei, avea loc într-o perioadă când starea de spirit a elitei provinciale era destul de încordată, date fiind agitațiile mazililor din ținutul Cernăuți. Feldmareșalul Drechsel raporta din Sadagura contelui Hadik, la Viena, că mazilii nu au renunțat la proiectul lor de a înființa un consiliu aristocratic, spre a se sustrage legilor și ordinelor imperiale. Consiliul ar fi urmat să fie condus de starostele Imbault, socotit a fi spionul Curții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în final, după o ședere în Iași de mai bine de două săptămâni, la eșuarea misiunii pentru care fusese trimis. După reîntoarcerea sa în Bucovina, pe 21 decembrie 1781, Vasile Balș îi trimitea din Cernăuți un lung raport în franceză contelui Hadik, șeful Consiliului Aulic de Război, descriindu-i în cele șase pagini ale sale felul în care a decurs misiunea sa în capitala Moldovei, șicanele ce i s-au făcut de către principele Moruzi și care au dus la eșecul misiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a religiei ortodoxe și că bucovinenii își vor putea practica liber confesiunea lor pe viitor 39. Una din probleme era cea privitoare la înființarea consistoriului episcopal. După cum scria generalul Enzenberg episcopului Dosoftei, într-o scrisoare trimisă prin intermediul boierului Vasile Balș, contele Hadik, în numele Consiliului Aulic de Război, făcea presiuni asupra Administrației Bucovinei, pentru a grăbi punerea în practică a acestei măsuri. Ca atare, episcopul era rugat să se gândească asupra planului de alcătuire a consistoriului întocmit de Balș la începutul lunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Dar, se pare că Balș și-a depășit atribuțiile, influențat fiind poate și de conaționalii săi, și a intrat într-un conflict de interese cu șeful Administrației militare a Bucovinei, generalul Enzenberg. În luna mai 1782, boierul bucovinean îi trimetea contelui Hadik mai multe scrisori în care se plângea de faptul că Enzenberg l-ar fi persecutat și umilit, acuzându-l că nu ar fi lucrat nimic de la reîntoarcerea în Bucovina, dar de fapt nu vrea să-i dea de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
meșteșugărești sau comerciale profitabile 65. Însă, în timp, rezultatele acestor măsuri vor fi destul de modeste. Această stare conflictuală, precum și dificultățile întâmpinate de Administrația militară provincială, au ajuns să fie cunoscute chiar și de Curtea din Viena, în urma rapoartelor înaintate de contele Hadik. Împăratul Iosif al II-lea, constatând faptul că în Bucovina domnea cea mai mare încurcătură, cerea Consiliului Aulic de Război să facă cunoscute ordinele pe care le trimetea atât lui Balș, cât și lui Enzenberg și să ia măsurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
graniță. În locul acestuia, pentru funcția de secretar de limbă moldovenească al Administrației militare, era propus boierul Vasile Balș68. Numirea nu a mai avut loc deoarece împăratul Iosif al II-lea a intervenit, pe 17 septembrie 1782, printr-o notă adresată contelui Hadik, și a cerut să fie contramandată numirea lui Balș, ca secretar al lui Enzenberg, dat fiind faptul că între cei doi exista o antipatie vădită, iar raportul întocmit de Consiliul Aulic de Război nu îi era întru totul favorabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]