3,605 matches
-
tine, tocmai pentru a nu stânjeni creșterea plantei-bază, cum o numim noi. Și, totuși, vreun tovarăș mai șugubăț de jos a reușit să ne strecoare - unde, nu știu - și două-trei semințe de rapiță, știind probabil cum se dezvoltă rapița în cosmos. Gluma, trebuie să recunosc, a prins, cum se poate vedea. Însă fabrica noastră e de conserve de gogoșari, nu de ulei de rapiță. — Sunteți convins c-a fost o glumă? întrebă Getta 2. — Absolut convins, răspunse responsabilul satelitului. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se-ntoarcă și să se refugieze în goană în navă, dar își aduse aminte de repetatele instructaje în care li se atrase atenția că orice întâlnire de gradul trei, dacă e bine condusă, poate contribui la sporirea prestigiului stației în cosmos, nemaivorbind de eventualele avantaje materiale ce pot apărea dacă se ajunge la ideea unor schimburi. Așa că, învingându-și teama viscerală, își drese glasul și spuse tare salutul cosmonauților de pretutindeni: — Tot învârtindu-vă! — Să trăiți! răspunse tractoristul. „Hait!” gândi Aciobăniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nr. 1, Number one, cum îi plăcea lui s-o strige. „Number one, ia vino-ncoace și spune-mi tu cine-a fost Țiolkovski” și Gica venea... Eh, alte vremuri, el evoluase rapid, de la rachetomodele la rachete, de la rachete în Cosmos, în imponderabilitate, în imponderabilitate fusese făcut comandant, nu se putea plânge. Și uite acum unde ajunsese: la mediocri. Episodul 8 Responsabilul Tractoristul se opri lângă un omuleț rotofei, chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sfârșit ești mare, să ți se-ntâmple exact ceea ce credeai fiind un mic lucid! — Eu când eram mic nu prea eram lucid, mărturisi comandantul Aciobăniței. Eram așa, mai împrăștiat, ca băieții. Visam să conduc o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lucid! — Eu când eram mic nu prea eram lucid, mărturisi comandantul Aciobăniței. Eram așa, mai împrăștiat, ca băieții. Visam să conduc o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut, însă mi-ar părea rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut, însă mi-ar părea rău să nu mai fiu comandant, spuse Aciobăniței. Mă obișnuisem. Dar, mă rog, dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut, însă mi-ar părea rău să nu mai fiu comandant, spuse Aciobăniței. Mă obișnuisem. Dar, mă rog, dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc pe aceeași bancă? Doar câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
avem decât, parafrazând, o scuză: și noi am fost pe Planeta Mediocrilor! Cuprins Cuvânt înainte...............................................................................5 EPOPEEA SPAȚIALĂ 2084 O ședință obișnuită.........................................................................9 Relatarea robotului Felix S 23......................................................10 Se iau hotărâri importante.............................................................12 În magazia UNIVAX-ului.............................................................13 Prin cosmos..................................................................................15 Mereu la datorie............................................................................18 Ca de obicei, lucrurile se complică...............................................20 Getta 2..........................................................................................22 Un dialog în spațiu........................................................................23 Despre unele probleme întâmpinate de roboți..............................25 Dragostea e aceeași pretutindeni..................................................27 Mărturisiri.....................................................................................29 Dromiket 4...................................................................................31 Altă viață.....................................................................................32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
numai că tema comună nu e altceva decât un simbol. - Ai dovadă arheologică, materială că e numai un simbol? - Cred că dovezi arheologice trebuie să-ți cer eu!... Vrei neapărat să-ți justifici ipoteza durerii și întoarcerii unui pământean prin cosmos cu viteza luminii, însă... - Însă cum voiai să interpreteze altfel lucrurile niște martori oculari aproape primitivi ai acestei relativități a timpului pe care azi o numim paradoxul lui Einstein și pe care nici azi n-o înțeleg prea mulți oameni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai mare printre galaxiile existente în număr infinit. Vrei totuși să ne întoarcem la religie? - De ce la ea! Religia își trăiește ultimele clipe agonice și nici un om rațional și cinstit n-o mai ia în serios. Eu admit că în cosmos sunt planete cu aceleași sau aproximativ aceleași condiții fizice și chimice ca ale noastre, dar... - Dar, îl întrerupse gazda râzând. - Nu mă ironiza gratuit. Aș putea să glumesc și eu și să-ți spun că te apropii de sfântul Ioan
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu - eu trebuie să trec dincolo de creierul de laborator.“ Un material interesant și surprinzător, care provoacă o Închipuire diferită și mai plăcută decât cea pe care mi-am Îngăduit-o mai devreme: spiritul lui Henry James existând acolo, undeva În cosmos, știind tot ce aș fi vrut să afle Înainte de a muri, urmărind cu satisfacție justificată modul În care Îi evoluează reputația după moarte, adunând sume totale din vânzări, citind cronici, văzând filme și seriale de televiziune pe vreun aparat video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
buze, cu „patimă și dor”. Portretul său fastuos constituie un fel de infrastructură ce ordonează toate celelalte secvențe ale narațiunii, iluminându-le convergența spre o aceeași viziune estetică asupra lumii. Iradierile acestei măști provoacă În universul matein stranii amurguri, elementele cosmosului se desfac În grele somptuozități și se pleacă Într-un somn translucid, cu moi licăriri nocturne. Dispariția bruscă a lui Aubrey de Vere, cu magia ferecată a măștii sale, face ca splendorile să pălească, Înecate Într-un anotimp pluvios. „Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
urmează nu este science fiction: vă vorbește, totuși, un fizician, nu un ufolog, un specialist În cuantică, nu În farfurii zburătoare. Împotriva a ceea ce se crede Îndeobște, Terra nu are aceeași vârstă cu restul Universului. Nici măcar cu micul colțișor de cosmos care este Sistemul Solar. Și aceasta pentru că Terra nu este ceea ce numim de regulă o planetă naturală. - Nu cred că Înțeleg foarte bine ce vreți să spuneți... - O să Încerc să fiu mai explicit. Natural Înseamnă, Îndeobște, ceva creat de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Naiba știe!... Cert este că a trebuit să se scurgă ceva timp până când gândul aprins de strălucirea comorii a lăsat loc În mintea mea unor lucruri mai pământene. Fiindcă erau destule, slavă Celor de Sus - despre băieții ăia zgubilitici din cosmos care se jucau cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de șah, partenerul meu obișnuit, Roger Howard, În care descoperisem cu plăcere un jucător redutabil, nu doar un ageamiu pasionat, a măturat cu dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În domeniul industriei de război, edificându-și un arsenal militar gigantic, performant și de temut (a devenit putere nucleară doar cu un an În urma americanilor), și i-a depășit clar În materie de tehnologie spațială. Timp de vreo zece ani, cosmosul a fost, la vârf, o chestiune exclusiv rusească. În aparență, o investiție bună, generatoare de siguranță, pe de o parte, și de prestigiu internațional, pe de altă parte. În realitate, o irosire de resurse și mijloace În două inutile găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
generatoare de siguranță, pe de o parte, și de prestigiu internațional, pe de altă parte. În realitate, o irosire de resurse și mijloace În două inutile găuri negre: probabilitatea ca Occidentul să atace Uniunea Sovietică tindea spre zero, iar cucerirea cosmosului doar a Înghițit fonduri, fără să producă mai nimic În plan imediat. Prestigiul nu ține de foame. În atare condiții - de o vitregie cruntă, adesea, obiectiv vorbind -, cu doar douăzeci de ani de liniște pentru dezvoltare organică, pentru autoconstrucție, comunismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dar ar fi putut sucomba Într-o lume ca a noastră? O lume pe care o numim modernă și despre care obișnuim să spunem că trăiește În epoca ciberneticii și a globalizării (acum câteva decenii i se zicea era cuceririi cosmosului...), eludând că o statistică rece ne livrează un tablou cutremurător: jumătate din populația pământului este subnutrită, șaptezeci la sută analfabetă, doar opt la sută dintre oameni o duc bine, În timp ce optzeci la sută o duc prost și doar unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai există și o a treia evoluție posibilă: respingerea opoziției sacru-profan ca trăsătură caracteristică a religiilor, cu precizarea că, nefiind o "religie", creștinismul nu are nevoie de o altfel de dihotomie a realului și creștinul nu mai trăiește într-un Cosmos, ci în Istorie. Unele dintre ideile pe care le-am amintit au fost formulate înainte, într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic; altele se pot deduce din recentele luări de poziție ale teologiilor militante. Se poate lesne înțelege
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li s-a arătat sacră, realitatea sa imediată se preschimbă însă în realitate supranaturală. Cu alte cuvinte, pentru cei care au o experiență religioasă, întreaga Natură se poate înfățișa ca sacralitate cosmică. Cosmosul, în totalitatea sa, poate deveni o hierofanie. Omul societăților arhaice tinde să trăiască în sacru sau în preajma obiectelor consacrate cât mai mult timp. Tendința este lesne de înțeles: pentru "primitivi", ca și pentru omul tuturor societăților premoderne, sacrul înseamnă putere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
viață în raport cu experiența omului lipsit de sentiment religios, a omului care trăiește sau care dorește să trăiască într-o lume desacralizată: iată principala temă abordată în paginile care urmează. Trebuie să arătăm încă de la început că lumea profană în totalitate, Cosmosul total desacralizat este o descoperire recentă a minții omenești. Nu ne propunem să arătăm prin ce procese istorice și în urma căror schimbări ale comportamentului spiritual omul modern și-a desacralizat lumea și și-a asumat o existență profană. Ajunge să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele două moduri de a fi, sacrul și profanul, sânt determinate de diferitele poziții pe care omul le-a cucerit în Cosmos, fiind importante atât pentru filozofi, cât și pentru orice cercetător care dorește să cunoască dimensiunile posibile ale existenței umane. Cu toate că este istoric al religiilor, autorul acestei cărți de dimensiuni modeste își propune să abordeze subiectul nu doar din perspectiva disciplinei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
economie, de cultură și de organizare socială, adică de Istorie. Și totuși, există între vânătorii nomazi și agricultorii sedentari o asemănare de comportament care ni se pare cu mult mai importantă decât deosebirile: și unii și alții trăiesc într-un Cosmos sacralizat, fac parte dintr-o sacralitate cosmică, manifestată atât în lumea animală, cât și în lumea vegetală. Ajunge să comparăm situațiile lor existențiale cu aceea a unui om al societăților moderne, care trăiește într-un Cosmos desacralizat, ca să ne dăm
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alții trăiesc într-un Cosmos sacralizat, fac parte dintr-o sacralitate cosmică, manifestată atât în lumea animală, cât și în lumea vegetală. Ajunge să comparăm situațiile lor existențiale cu aceea a unui om al societăților moderne, care trăiește într-un Cosmos desacralizat, ca să ne dăm seama cât de mare este deosebirea. Înțelegem în același timp temeinicia comparațiilor între fapte religioase aparținând unor culturi diferite, pentru că toate aceste fapte țin de unul și același comportament, cel al lui homo religiosus. Această carte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reproduce lucrarea zeilor. Spre a înțelege mai bine nevoia construirii rituale a spațiului sacru, trebuie să insistăm puțin asupra concepției tradiționale despre "Lume": ne vom da seama imediat că orice "lume" este pentru omul religios o "lume sacră". Haos și Cosmos Societățile tradiționale se caracterizează prin opoziția implicită între teritoriul locuit și spațiul necunoscut și nedeterminat care înconjoară acest teritoriu: primul este "Lumea" (mai precis "lumea noastră"), Cosmosul; celălalt nu mai este un Cosmos, ci un fel de "altă lume", un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imediat că orice "lume" este pentru omul religios o "lume sacră". Haos și Cosmos Societățile tradiționale se caracterizează prin opoziția implicită între teritoriul locuit și spațiul necunoscut și nedeterminat care înconjoară acest teritoriu: primul este "Lumea" (mai precis "lumea noastră"), Cosmosul; celălalt nu mai este un Cosmos, ci un fel de "altă lume", un spațiu străin, haotic, plin de larve, demoni, "străini" (asimilați de altfel duhurilor și fantomelor). Această ruptură în spațiu s-ar datora, la prima vedere, opoziției între un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]