3,317 matches
-
care aprinseserăm focurile și ne apucaserăm să strigăm. Când s-a lăsat noaptea, am tăcut cu toții mâlc, doar-doar am auzi din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
treceam pe lângă un pământ uriaș, despre care Dyas mi-a spus că era locul unde Ceața Adâncă Îl prinsese pe Tatăl. - De aici au pornit toți ai lui, când nu mai puteau să răsufle din cauza Ceții. Unii spun că se crăpase un munte, departe de aici, și că dăduse drumul la foc și la fum gros. Tatăl a priceput că avea să vie o urgie și a pornit repede cu ai săi, dincolo de munții pe care Îi vezi colo, la Apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luase Krog. Să-mi ia urma după semnul meu. Semnul meu... semnul meu... Așa Îmi spuneam și, curând, am adormit. Era o noapte În care ar fi meritat să visez, dar Tatăl, drăguțul, nu m-a lăsat. Dădea să se crape de ziuă când, m-a trezit un zgrepțănit ușor care venea dindărătul casei. Am ciulit urechile. Am auzit același zgrepțănit, dar parcă mai slab. Am adulmecat aerul. Mirosul plin al lui Nunatuk. Mirosul ca de lapte al celor doi prunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trecerii noastre, Scept continua să-și conducă vânătorii drept Înainte, fără să se abată nici Într-o parte nici În cealaltă, de parcă tot timpul ar fi știut ce cale luase Krog. Într-o bună zi, cam pe când Începuseră să se crape ghețurile, Scept poruncise să se facă un popas mai lung. Îl chemase pe Gau la el și făcuseră amândoi chef. Spuneau că, de acum, se apropiaseră de Krog atât cât trebuia, astfel Încât să nu-l mai scape din ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vedeau Krog și Vindecătorii lui lupta de sânge dar, până atunci, nimeni nu mai făcuse așa cu alți oameni, ci doar cu animalele mari, la vânătoare. Eh, cum-necum, deși am așteptat o grămadă, vrăjmașii n-au căzut În cursă. Se crăpă de ziuă și ei tot nu apăruseră și nici nu se simțea vreo mișcare din partea lor. Am mai așteptat până ce soarele a urcat pe cer de două palme, dar oamenii lui Scept tot nu Îndrăzneau să coboare. - Nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prinși de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i crape măselele. - Și asta... tot de la Tatăl ți-e lăsat? scrâșni el printre dinți. Ochii Îi alergau de la Dupna la Logon, că erau atât de murdari și de slabi Încât abia mai puteai să-i deosebești. Până la urmă, Îl recunoscu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi-e martor, există atîta mizerie și gunoi și tristețe și nebunie și atîta disperare, atîta crimă și cruzime și ură, atîta singurătate, Încît ar fi de ajuns ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și stătut al amărăciunii. Da, și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp cu milioane de chipuri Întunecate, ce curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
implorîndu-l să-i ajute și să-i scape pînă cînd, În cele din urmă, Înnebunit parcă de glasurile lor, locotenentul Își astupă urechile cu amîndouă mîinile și țipă: Bine, bine, bine! O să-ncerc... și, dacă vă dau drumul, sper să crăpați cu toții la primul atac, și se repede la masa unde ofițerii supraveghetori Își văd de treabă, se lansează Într-o lungă și sinceră dispută cu atîta pasiune și putere de convingere, Încît pînă la urmă Îi Înduplecă. Se hotărăște ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de celți, acum un adevărat veteran al barului lui Leo - privind ironic, cu ochii mici injectați, plini de secreție și de crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asta o îmblânzire a spiritelor, care să conducă „in corpore" la o „petrecere în pijamale" a musulmanilor? Și iată, că pastorul a aflat aproape imediat rezultatele palpabile a inițiativei sale imbecile, rezultate obținute pe vechiul principiu, „unde dai, și unde crapă". El a dat cu bâta-n baltă în California și gestul sau a fost urgent luat în seamă de talibanii din Mazar-iSarif și Kandahar care au încercat, cu mijloacele lor de simpli talibani, să onoreze cum se cuvine gestul pastorului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
s-a cam spurcat la procese și acum pregătește unul în care va judeca viața lui Mahommed. Poate mâine, poimâine, va judeca pe însuși Alah în numele justiției americane, tot atât de democratic. Păcat numai că proverbul acela cu „Unde dai și unde crapă!", de data aceasta a dus și la moartea unui diplomat român care a fost pur și simplu decapitat în Afganistan, ca răspuns la tâmpenia pastorului. Motivul, era slujbaș al ONU, organizația evreiască a crimei mondiale, legal înfăptuite. Nu găsise și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
criptă, pe străzile Cracoviei va cânta Filarmonica din Berlin. Este un cadou din partea Germaniei, un semn de recunoștință și de respect față de tragedia Poloniei". Auzi dumneata, „în semn de recunoștință", că politicienii polonezi cu președintele în frunte, au reușit să crape creștinește, lăsând lumea mai curată. Norocul cel mare, totuși a fost de partea corespondentei, că nu prind și polonezii Realitatea TV, astfel ar fi aflat de recunoștința Germaniei față de tragedie. Polonezii cum sunt foarte patrioți, mai ales când vine vorba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lumea lor proprie și nu-i atinge nimic din afară. La fel se joacă și preaiubiții aleși cu noi. Doar că noi suntem doar niște mingi de cârpă, cusute și răscusute fiindcă acolo unde coși se rupe iar. Sau se crapă în altă parte. Nu-i nimic. Coșul istoriei este plin vârf cu „mingi umane", încă vii! în care guvernanții șutează. Ne aruncă peste gard, căci la dat cu piciorul nu-i întrece nimeni. Băieți de maidan, jucători iscusiți, care te
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bine a făcut țării, vorba românului, pe cracă, dacă nu și mai rău, plânge și suspină, numai în surdină, la Cotroceni în grădină, când e luna plină și Udrea nu vrea să vină, înverzinduse ca o măslină, verde genuină, și crăpând puțin câte puțin de invidie pe Ștefan cel Mare și Sfânt. Bineînțeles că numai cu Ștefan cel Mare, doar cu Ștefan cel Mare, dorește să se compare fiindcă alții care chiar dacă au fost la viața lor mari domnitori în țara
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
proștii credeam că... Ce credeai nene, ce credeai? Că prăpăditul din socialism o să-și ridice capul în noua eră? Nu-i este de ajuns că a dobândit libertatea? În special libertatea de a se plânge la lună cât dorește, de crăpa în mod liber de foame cu hârtia de concediere în buzunar, de a rămâne fără casă, fără masă, cu copiii neșcolarizați, fără speranțe, fără un gând bun pentru ziua de mâine. Ai nene acum libertate și trebuie să-ți fie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
astea incredibile.Tot ce avea de făcut era să traverseze aceleași medii în care evoluase Leonard Tupilat, singura sursă de adevăr. Și până la urmă de unde fixul ăsta cu personajul dispărut în mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul ca pe un bostan și-i descâlciseră încrengătura de mațe din creier, îl vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl ucidea însă setea. Gâtul i se uscase până în stomac. Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de baltă. Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de baltă. Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de baltă. Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trecută. Văzând că nu izbutește, se gândește să ne strice cel puțin plăcerile matinale: - Și nu-ți mai spun, răposatu’ domnu’ Cioplan avea probleme cu fimoza. Când făceam amor, mai întâi trebuia să-și ungă puțulica cu cremă, altfel îi crăpa prepuțul și nu mai puteam face nimic vreo două săptămâni. Odată, enervat de chestia asta și speriat să nu-l înșel - știu eu? -, s-a închis în baie, a umplut cada cu apă fierbinte și a intrat înauntru. În mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori și am așteptat politicos. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am ciocănit de cinci ori. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am izbit cu pumnii și cu picioarele în ușa fragilă. În sfârșit, ușa se crăpă puțin și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci luni). Îmi strigă enervată: intră repede, că scapă pisicile. - Zum Teufel, la dracu’ cu mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și nu mai crapă odată. Dar n-ați chemat un doctor? Ei na! da’ ce, scoate el vreun ban de la teșcherea? n-avea rost Intr-un târziu am schițat un semn de la revedere și am plecat spre camera bătrânului. Tauberger avea un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău, țapul cel bătrân? - Nu prea bine, dar cel puțin e împăcat. Chiar glumește. - Ha! el se duce, eu mai stau. ha! Ich bleibe noch! nu-i dau eu satisfacție să mă vadă crăpând! ar vrea el. N-o scoteam la capăt nici cu bătrânul. M-am ridicat și am plecat de unul singur. În casă încă mai stăruia mirosul de la fabuloasele plăcinte ale lui Mama, acum amestecat cu duhoarea urinii de pisică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fel de jenă. Ani de zile l-a acuzat că, din cauza sarcasmului și a gândirii sale corozive la adresa sistemului, ei i s-au închis definitiv câteva ceakre. Blocajul echivala cu un dezastru energetic, întrucât asfaltul magistralelor spirituale din corpul ei crăpase în câteva locuri, iar prana, acest plancton universal, derapa la curbele din zona respectivă. Coafeza, mama Adelinei, îi spusese la telefon că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]