4,763 matches
-
marea Lavră a Peșterilor din Kiev, par a căuta să identifice acea activitate prin care schimnicul învinge zilnic singurătatea și teama. Dacă imaginea călugărilor kieveni părea a fi în întregime construită în jurul întrebării, „Cine erau ei?”, chipurile călugărilor instalați pe crestele munților din Vrancea, se cristalizează pornind de la întrebarea „Cum procedează ei ?”. Răspunsul diferă pentru fiecare chip evocat în parte: am vorbit deja despre pustnicul Onufrie de la schitul Cârnu, care își trecea ziua rugându-se, citind psalmi și meșterind tot felul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Varlaam. Evlia Celebi consemna emoționat: "nu este chip s-o descrii", iar Paul de Alep, cu aceeași emoție "uimește mintea celui ce o vede". Cu această unică biserică, în fapt, arta zidirilor religioase din Moldova atinsese apogeul. De departe, de pe crestele colinelor domoale ale Iașului, se zăresc Mănăstirea Galata, ridicată de domnitorul Petru Șchiopul, considerată, cum se spune, un veritabil compendiu de artă religioasă, apoi Mănăstirea Cetățuia, înălțată pe vremea lui Duca Vodă, cu o suplețe desăvârșită ea conferă viziunea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din și prin cultură. Cei care coordonează aceste instituții au și trebuie să aibă credința în deschideri de drumuri, cu pas sigur, fără ezitări, abisurile neînspăimântându-i, oboseala nu le încetinește ritmul și povara responsabilităților. De la ei se așteaptă cărările de creastă, unde se respiră aerul curat și înviorător. Instituțiile noastre culturale sunt repere ale comunității, ele vin în întâmpinarea oamenilor de azi, adesea debusolați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să credem că iubirea pentru educație și cunoaștere este secretul reușitei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
chipuri dragi. Pământul natal este leagănul copilăriei. Locul și oamenii unde am văzut întâi lumina zilei, Costișa, adesea mi-au umplut sufletul de farmecul unor frumuseți neasemuite. Ele, prin varietate și pitoresc, oferă ochiului priveliști de o încântare desăvârșită, din crestele dantelate ale obcinilor, până la valurile neastâmpărate ale Sucevei. Pitorescul fără egal al cadrului natural, constituie pentru mine chemare la respect și prețuire, la permanentă încântare. Coasta abruptă, valea largă cu pomi fructiferi, ulițele strâmte șerpuitoare, lăcașul sfânt sau focarul ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe ceilalți). Pe la ora 3-4 în zori m-a trezit și mi-a spus să pun ceva pe mine și să ies afară. L-a rugat pe tata să-i preia supravegherea scroafei, dându-i felinarul. Noi am ieșit pe creastă în livadă. Mi-a atras atenția că vom observa ceva deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
efortul zilnic; există o vorbă printre băutorii de ceai: „poți să stai o zi fără orez, dar nu și fără un ceai”. Așezate pe tatami, ascultăm susurul apei înăbușite de ceainic, susur ce se contopește armonios cu foșnetul întrupat al crestelor muntelui ce străjuiesc ținutul. Odaia obișnuită devine sanctuar prin liniștea odihnitoare, dându-ne senzația unui început de lume, în care norii spumoși și simfonia pinilor fremătători ne aduc în suflet lumina, mângâierea și echilibrul interior. O stare de bine îmi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care continuă astfel: Sake și Anotimpurile Fiecare anotimp are farmecul, culoarea și gustul specifice. Farmecul este dat de sărbătorile tradiționale, culoarea este reprezentată de gingașa floare de cireș-Primăvara; de peisajele exotice -Vara; Toamna, de arțarii în flăcări, iar Iarna, de crestele înzăpezite ale munților. Gustul este dat de ingredientele de sezon folosite la prepararea mâncărurilor, accentul punându-se pe specific și tradiție. Fructele de mare îndeosebi, dar și alte mâncăruri, pe lângă faptul că sunt hrănitoare, reprezintă prin felul cum sunt aranjate
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
stil japonez, unde se doarme pe tatami. Micul dejun și cina sunt incluse în prețul de cazare. Am stat într-o cameră ce avea vedere la ocean. În fiecare dimineață, admiram răsăritul soarelui și surferii ce alunecau cu dibăcie pe crestele valurilor. Atât femeile, cât și bărbații surferi seamănă cu niște zeități ale mării, unii chiar par desprinși din filmele de animație... La intrarea în hotel, există o grădină Zen(despre care am mai vorbit) și un loc special amenajat în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sud. Treptat, pădurile se transformau dintr-o închipuire albastră, cum le vedeam zilnic din oraș, într-o realitate cu copaci deși, luminișuri rare și pământ dezgolit pe care nu creștea nimic. Am avut satisfacția să văd de cealaltă parte a crestei, copacii răzleți spre care tindeau gândurile mele în diminețile de primăvară, când mergeam la liceu, și mă întrebam cum era pe acolo. De câte ori nu-mi dorisem să ajung la acei copaci, să calc pe tăietura cu aspect de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe lângă biciclete. Întrebându-ne cât mai avem până la Bâlea-Cascadă, doar așa am mers, dar culmea, ne depășeau alți bicicliști "călări” pe semicursiere cu mai multe pinioane. Pentru noi ar fi fost un efort prea mare și, inutil. Mergeam, mergeam! Vedeam creste dezgolite, în spate și în stânga se ghiceau așezări omenești îndepărtate. Era frumos, dar sălbatic. Când, în sfârșit apăru cabana, dezamăgire: nu erau locuri libere! Prin preajmă, cei care probabil nu încăpuseră în cabană își montaseră corturi (înseamnă că le aveau
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Două femei vin zilnic pentru câteva ore. Prețurile afișate În vitrine ne Îndeamnă să facem multe cumpărături. De aici continuăm drumul spre sud. Străbatem o regiune de văi largi prin care vedem turme de oi. Șoseaua de beton urcă pe creste Înalte, de unde putem admira panorama regiunii. Pe o creastă, o echipă de lucrători Înlocuiește o porțiune de șosea asfaltată cu beton. De astfel, În foarte multe părți asfaltul e Înlocuit. Circulația În acel timp era slabă. După ce am trecut prin
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În vitrine ne Îndeamnă să facem multe cumpărături. De aici continuăm drumul spre sud. Străbatem o regiune de văi largi prin care vedem turme de oi. Șoseaua de beton urcă pe creste Înalte, de unde putem admira panorama regiunii. Pe o creastă, o echipă de lucrători Înlocuiește o porțiune de șosea asfaltată cu beton. De astfel, În foarte multe părți asfaltul e Înlocuit. Circulația În acel timp era slabă. După ce am trecut prin al doilea Montpellier din SUA, la granița cu statul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iunie 1922, președinte Vasile Bodnărescu; organ de presă: Cuvântul țărănimii. Și-a încetat activitatea la 12 decembrie 1926, integrându-se organizatoric în Partidul Național Țărănesc. *** BUCOVINA MEA... Bucovina o privește fiecare în felul său. Unii îi admiră „Piciorul de deal”, crestele împădurite ori golașe”, „buza pădurii”, „verdele crud”, „aerul blând, visător, mereu proaspăt”; ordinea „chezaro-crăiască”, „mobilele și detaliile din case”,”bucătăria cu ingredientele culese chiar de la Cernăuți”,”apa cristalină, mereu proaspătă”, „laptele cu miros de floare rară”, „schitul ori biserica voievodală
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ca mine, că Zamolxis trebuie pus în relație cu Zaratustra șsic!ț, nu cu filosofii greci. Conspectul lui «scitic» pleacă de la Zaratustra șsic!ț, trece prin Maris, Anacharsis și ceilalți sciți și termină cu Zamolxis. În fond e Iranul și crestele Caucazului. Nu puteam găsiantecedent mai excelent pentru teoria mea...” - cf. Al. Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții. Jurnal (1924-1957), Jurnalul literar, București, 2001, ediție îngrijită de C. Popescu-Cadem, p. 190 (însemnare din 21 februarie 1955); sau: „Trebuie pusă în lumină versiunea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
episodului la care facem trimitere), a fost una dintre acele mirabile persoane care, chiar cu riscul condamnării la moarte, au ajutat pe luptătorii din munți. "Rezistența armată din Carpații Făgărașului a fost cea mai lungă încleștare dintre românii sîngerînd pe creste, spre a păstra onoarea acestui neam, și regimentele de Securitate aservite puterii comuniste. Timp de peste zece ani, între anii 1946 și 1957, partizanii din munți au fost singurii oameni liberi dintr-o țară subjugată, reduta Făgărașului a fost ultima cucerită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Fernic chiar de la începu- turile carierei sale, cum ar fi memorabila Cruce albă de mesteacăn, pe versurile poetului Artur Enășescu, pe care a așternut-o pe portativ în ultimul său an de liceu : Cruce albă de mesteacăn Răsărită printre creste, Cine te cunoaște-n lume, Cruce fără de poveste ? (...) Sfântul îngropat sub tine Cine-l va mai ști de acum ? Cruce albă rătăcită Lângă margine de drum Brațele-ți de vânturi smulse Se vor pierde pe poteci, Numai brazda de țărână
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fum ce s-a pierdut În cotloanele obscure ale universului posibilului, un infern vizibil și dominant! - ca și cu generațiile noastre, prinse Într-un „război ce a urmat războiului”, o altă drăcească invenție a acelei satane ce-și ițește uneori creasta personalității și ne convinge că nu și-a pierdut un gram din vechea sa putere de invenție și eficacitate!... Tatăl meu fiind preot, preot greco-catolic, slujind acelei Biserici românești care s-a unit cu Roma și a luptat pentru Ardealul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
joc, românii singuri nu se mai puteau apăra pe un petic de pământ cum era Moldova. Au Încheiat o pace separată cu germanii și aliații lor, semnată la București În mai 1918. Condițiile erau deosebit de grele: România pierdea Dobrogea și crestele Carpaților (peste care avansa frontiera austro-ungară). Dar istoria ieșise de sub control, oferind soluții imprevizibile. Revoluția din Rusia a provocat destrămarea (parțială) a imperiului. Basarabia, eliberată, s-a reunit cu România În aprilie 1918. Germanii erau acum În situația de a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
2 0 k e n t u c k y p e t e Am rămas cu privirea pierdută la linia orizontului. Cerul se întuneca tot mai mult, iar norii care fierbeau dedesubt își schimbau permanent forma. Semănau cu valurile, creasta, coama spumoasă spărgându-se pe mii de plaje. Ochii mei continuau să verifice oglinda retrovizoare pentru a vedea dacă eram urmăriți de ceva. Mă durea undeva cum va reacționa Sarah după ce va fi observat că păpușa ei dispăruse. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Peisajul, la fel de dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în continuare în aceeași stare de inconștiență pentru soarta noastră încredințată acestei garnituri scăpate de sub control. Mă uit prin geam și-mi pare că întrezăresc în aerul tremurător de deasupra crestelor încinse fantoma cuneiformă a lui Don Quijote. Semn că fierbințeala a străpuns pereții vagonului. VASILE GÂRNEȚ: Mă întreb, probabil o fac și ceilalți, dacă standardele fixate de portughezi pe perioada găzduirii Trenului Literaturii vor putea fi atinse și de celelalte țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrăm în uzura obișnuită a traseului. În sfârșit, trenul pornește, se lasă întunericul, unii colegi se retrag în compartimente, dar mulți rămân să discute pe culoar. Îmi pare rău - poate la fel simt și alții - că nu voi vedea noaptea crestele Pirineilor. Cu o impresie mai puțin și, vorba lui Vitalie, cu o „ciupitură” în minus în fața priveliștilor care îți spun că ești chiar acolo, că nu trăiești o iluzie livrescă. 10 iunie, sâmbătă Bordeaux VITALIE CIOBANU: O dimineață mohorâtă, umedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
La Genesareth nu mi s-a arătat nimic / 243 2. În Galileea Superioară / 259 3. Vae Victis: în Palestina / 267 4. Ramallah sau ultimul sfanț / 285 5. Eterna întoarcere / 294 6. Serviciu inutil / 303 Galileea: Tiberiada, Genesareth (Ginossar), Tabgha, Capernaum, crestele Carmelului, cheile de la Yarmouk, Iordanul, Nazaret, Magdala, muntele Fericiților, Haifa. Galileea de Sus: Tyr, muntele Hermon, Libanul de Sud, Metulla, Deir Mimas, închisoarea de la Kiam, Oiryat Shemona. Samaria: Nablus, muntele Garizim. Iudeea: Ierihon, Hebron (mormântul Patriarhilor, cenotaful lui Abraham, grota
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atât cu negii monumentali, prelungiri contestabile ale superstiției mamifere, cât cu terenuri joase pe care să nu se poată construi nimic, dincoace de orice înflorituri și care nici nu constituie materia vreunei dispute: depresiunea africo-levantină care mărginește Galileea la est, crestele Carmelului, trecătorile înguste de la Yarmouk, nisipurile Iordanului. Ecosistemul. Discul dur. Site-urile naturale. Mirosul peisajelor. Pe acestea, era industrială le va fi erodat, încărcat cu infrastructuri, desfigurat, dar nu și extenuat. Isus cel al istoriei s-a înălțat la cer
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un drum în serpentină prin brădet. Ai zice că-i o cochetă stațiune de ski aproape gata de a fi inaugurată. În realitate, este un settlement fondat în 1896 de baronul Edmond de Rothschild. Aici suntem chiar pe frontieră. Dincolo de creasta muntelui, la o aruncătură de băț, Deir Mimas, satul natal al Souhei Bechara, eroina libaneză, și sinistra închisoare de la Kiam, unde am fost cu puțin timp în urmă. O baracă ceva mai mare se vrea a fi primărie. Primarul, un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin umezeală, prin ploae, soldații intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]