4,293 matches
-
și de gustul nostru. Lumea, adică natura, e creația lui Dumnezeu și, ca atare, existența obiectivă a frumuseții ce strălucește din formele și din armonia ei intră în considerația argumentațiilor raționale, ce ne vorbesc despre raportul cauzal dintre Creator și creatură. Un argument cum e cel cosmologic sau, mai ales, cel teologic e valabil în măsura în care frumusețea creată, care constituie caracterul sofianic al naturii, are o existență obiectivă. Nici Kant n-a contestat tăria argumentului teologic(Vezi minunata monografie a d-lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
estetică nu e altceva decât o bucurie dezinteresată. Omul creștin gândește ca și cum Dumnezeu ar gândi, vorbește ca și cum Dumnezeu ar vorbi, iubește ca și cum Dumnezeu ar iubi și vede ca și cum Dumnezeu ar vedea. În fața spectacolului cosmic el repetă, pe cât e posibil unei creaturi, momentul estetic primordial când, după ce Dumnezeu a privit la toate câte le făcuse, a găsit că sunt bune foarte și desăvârșit de frumoase ca făpturi. Căci omului creștin, adică sfântului, îi e dată putința să aibă o perspectivă vizionară mult
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
estetică a naturii e de ordin sensibil. Dar ce se întâmplă ca s-o putem numi și religioasă totodată? Se întâmplă un proces de deplasare în sus, de convertire a sensibilului în inteligibil sau în spiritual, adică o trecere de la creatură la Creator. Cum nu suntem însă în domeniul filosofici, unde asemenea trecere se face pru eșafodajul raționamentelor logice, ci în domeniul estetic, unde trecerea nu e posibilă decât prin intuiție însoțită de mișcări afective singură contemplația imaginativă poate opera un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
are puterea de a transforma senzațiile în noțiuni și de a ridica filosofic până la ideea ideilor, tot astfel credința are puterea de a le transforma în afecțiuni. În sentimente și de a le ridica până la iubirea iubirilor. Contemplația sensibilă a creaturii ne actualizează în suflet pe Dumnezeu, ne amintește că suntem făpturile lui și reînoiește afecțiunea ce ne leagă de el. în ordinea teologică, contemplația sensibilă nu e altceva decât actualizarea emoțională a dogmei despre prezența de imensitate a lui Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naturale ale zeităților. Imitația naturii în artă e astfel imitația unei naturi cu atribute divine, situată mai presus de om. În creștinism însă raportul acesta de superioritate a cosmosului divin asupra omului apare cu totul inversat. Lumea sau cosmosul e creatura lui Dumnezeu. Existând în timp, ea nu este veșnică, ci contingență, adică poate să fie și poate să nu fie; atârnă de bunăvoința lui Dumnezeu. În această calitate, omul nu-i mai este subordonat, ci supraordonat. El o iubește ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
avut pe Arunu, om „onorabil, decorat și familist”. Piesele de teatru, pe care e nevoit să le audă la noi, sunt „drame proaste”; el se visează ascultând „trilogia Triptolemă” și aruncând cu flori în Sofocle. Amica lui din București e „creatura cea mai nulă, corp pitic și suflet negru” parcă l-a împiedicat cineva să-și aleagă vreuna mai chipeșă; el invidiază pe Cleobul, care a avut amantă pe Mnesilla. Într un avânt neopăgân, poetul se visează în brațele Thargeliei „curtezana
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu. Sublimul mistic e expresia cea mai pură și mai înaltă a iubirii lui Dumnezeu pentru om și a iubirii omului pentru Dumnezeu. Sentimentul nimicniciei proprii pe care îl încearcă misticul nu e un sentiment de îngrozire, ci unul de creatură mărginită, vremelnică și păcătoasă, conturată ca în lumină de fulger în infinitul strălucirii dumnezeiești, ce-l inundă. În viforul orbitor al contemplației unitive, omul nu are impresia, pe care Schopenhauer o atribuie contemplativului estetic, că tot ce se petrece în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prezența lui Dumnezeu, distingem după învățătura Fericitului Augustin o prezență de imensitate și o prezență harică. Cea dintâi e modul general al lui Dumnezeu de a se manifesta în lume și de a lucra asupra ei, ca de la Creator la creatură, la toată creatura. Cea de-a doua e modul special de a se manifesta și de a lucra în sufletul creștin ca putere suprafirească de mântuire de păcat, de recreare a lumii în Duh și de îndumnezeire a ei. Ceea ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
distingem după învățătura Fericitului Augustin o prezență de imensitate și o prezență harică. Cea dintâi e modul general al lui Dumnezeu de a se manifesta în lume și de a lucra asupra ei, ca de la Creator la creatură, la toată creatura. Cea de-a doua e modul special de a se manifesta și de a lucra în sufletul creștin ca putere suprafirească de mântuire de păcat, de recreare a lumii în Duh și de îndumnezeire a ei. Ceea ce numim inspirație naturală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
arbitrar despărțit de dogma Bisericii. Sofianismul, am spus când am discutat această idee, reprezintă raportul creatorului față de lume și în cazul acesta el e Sophia sau înțelepciunea divină manifestată ca frumusețe către lume. Sofianismul reprezintă pe de altă parte raportul creaturii față de Dumnezeu și în cazul acesta e Sophia creaturală sau lumea înțelepțită prin Iisus Hristos și ridicată din nou la strălucirea frumuseții dumnezeiești. Sophia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate. În ce privește lumea, sofianismul nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și veșnică, în care văd pe tatăl ceresc al omului. Acest monoteism primordial ne îngăduie să afirmăm, împotriva teoriilor evoluționiste, ideea degenerării formelor religioase la popoarele păgâne, de la teismul pur al revelației originare la polimorfismul panteist al zeităților identificate în creaturi, în lumina acestei idei, fenomenul henoteismului sau al cathenoteismului observat în religiile naturale superioare, ale Indiei, ale asiro babilonienilor, ale egiptenilor, grecilor și romanilor, nu apare ca o cristalizare embrionară a monoteismului, socotit ca ulterior, ci ca o supraviețuire în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu misterul din adîncul lumii să nu se rupă, e nevoie de iubire: „Frații mei, să n aveți teamă de păcat, iubiți pe om chiar în păcat, e imaginea dragostei dumnezeiești și nu e altceva mai mare pe pământ. Iubiți creatura în totalitatea ei și în stihiile ei fiece frunză, fiece rază, animalele, plantele. Iubind fiece lucru, veți înțelege taina dumnezeiască în ele... Omule, nu te ridica mai presus de animale; ele sunt fără păcat, pe când tu, cu măreția ta, mânjești
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
intuită mitologic în antichitate își capătă candoarea sublimă abia în creștinism. în concepția creștină, ființele cerești, în care inteligența și fantezia celor vechi se străduiau să intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală, îngerii sunt impasibili. În ființa lor fără prihană nu străbate nici umbra vreunei pasiuni pământești. Ei nu cunosc nimic din uraganele ce biciuie biata făptură omenească, absorbită în antagonismul sexelor de instinctul erotic. E o problemă ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din principiul neprihănit al nemuririi. Spiritualitatea ei e asemenea cu aceea a îngerilor, impasibilă, neredusă și nesfâșiată încă de antagonismul pătimaș al bărbăției și al feminității, fiindcă își trage obârșia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
francmasoneriei, curent care lupta împotriva adevărului. Masoneria fiind secta urii față de tot ce e bine, în ordinea morală; a urii împotriva lui Hristos în ordinea răscumpărării, a urii împotriva lui Dumnezeu în ordinea Creatorului, a urii împotriva omului în ordinea creaturii etc. Scopul era distrugerea religiei creștine și în special a catolicismului. Cu tupeul unui fanfaron, Satana îi spunea lui Dumnezeu: - Dacă mi-ai da mie, numai puțin mai multă libertate decât o am, ai vedea cam ce ar mai rămâne
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pași mici") și "funcțiile simbolice" (care folosesc obiectul pentru a simboliza comportamente general-umane) ale LUPULUI. Drept urmare, LUPULUI i se atribuie patru asemenea funcții/"sensuri": (a) "răutate, agresivitate, rău"; (b) "pericol"; (c) "sărăcie, disperare economică"; (d) "inferioritate" (lupul ar fi "o creatură inferioară, aflată pe locul cel mai de jos al ierarhiei valorilor"363). 3.1.2. În studiul de față, vom utiliza, la rândul nostru, distincția dintre "iconic" și "simbolic", dar nu și metodologia celor doi cercetători străini. Motivul acestei rezerve
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în planul "istoric" al limbii române. Și mai interesant este, poate, că ultima trăsătură pe care o stabilesc Dobrovol'skij și Piirainen ("inferioritatea") apare în limba română cu sens opus. În textemele românești, nu numai că LUPUL nu e "o creatură inferioară, aflată pe locul cel mai de jos al ierarhiei valorilor", dar numeroase configurații sintagmatice (v. în special exemplele din 3.4.3. și 3.5.) subliniază (c) superioritatea LUPULUI. Prin aceasta, ca și prin caracterul său prototipic (inclus în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de către Nicolaus Cusanus care sintetizează metafora oglinzi în următorul mod: "Toți învățații noștri cei mai desăvârșiți sunt de acord în a afirma că lucrurile vizibile sunt într-adevăr imaginile celor invizibile și că creatorul poate fi văzut și cunoscut prin creaturi - ca într-o oglindă și într-o enigmă"40. Aici avem două elemente care sunt determinante în filosofia baconiană: cunoașterea pe baza experienței, astfel încât să putem identifica adevărul pornind de la cunoașterea naturii, și al doilea element este cel al încercării
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să devină plantă; dacă pe cele legate de simțuri să fie animal; dacă pe cele raționale, să devină ființă cerească; dacă pe cele cu spirit, va fi înger și fiu al lui Dumnezeu; iar dacă nemulțumit de fiecare dintre felurile creaturilor, se va retrage în centrul unității sale, va forma un singur spirit cu Dumnezeu în întunecimea solitară a Tatălui care este așezat deasupra tuturor, și tuturor le va sta în frunte."106 Rolul care îi este conferit omului îi permite
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
calităților și rangurilor” / , / „un parvenit care Ț și întemeiază speranțele pe intrigă și mitomanie.” Ț M. Robert - este „părintele” personajelor (!! inclusiv al naratorului), „dirijorul” lor „judecătorul” (!! alături de cititor, pe care-l ia părtaș), este un „demiurg” ce dispune de viața „creaturilor” sale după pofta inimii, a intențiilor și a concepțiilor sale; - de regulă, se străduiește să transmită cât mai voalat ceea ce și-a propus; dar uneori, (direct sau indirect: prin narator sau alte personaje) doar sugerează anumite aspecte; lăsând câmp liber
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
L'idée de la création dans la philosophie chrétienne 10 constituie rezumatul preliminar al unui capitol din cartea sa Philosophie du dogme christologique. Studiul din revista Logos este o cercetare aplicată asupra ideii de creație și a relației dintre Creator și creatură, pornind de la literatura patristică a Sf. Ioan Damaschin, Dionisie Areopagitul, Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul. Teza lui Georges Florovsky vizează faptul că ideea creației este mai mult decât răspunsul gândirii creștine la problema originilor; este o idee
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Dumnezeu: Nimic din tot ceea ce este cu adevărat nu este cu adevărat în afară de Tine. Acest chip pentru Părinții Bisericii nu este o idee organizatoare sau instrumentală, ci principiul constitutiv al ființei umane. Prin urmare, Ortodoxia diferențiază pe Creator de creatura sa, aceasta fiind sub acțiunea permanentă a lui Dumnezeu. Ceea ce transcende această limită a acțiunii, ceea ce sparge cenzura este păcatul; "viața duhovnicească subzistă în fire și după păcat". Păcatul este, potrivit Sfântului evanghelist Ioan, este dezordine, ανομια, încălcarea limitei normative
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a omului cu necreatul, a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
proprietatea de a fi fundamental autonomă în toate manifestările ei. Pentru George Manu, lumea a fost creată cu legi imuabile pe care nici o ființă nu le calcă. Ordinea universală nu se modifică, deși totul este într-o mișcare perpetuuă. Singura creatură care are vocația luciferică de a schimba ceea ce a zidit sau a hotărât Dumnezeu, este omul. Având liberul arbitru, omul poate greși sau nu, adică se poate supune normelor prestabilite sau le poate încălca, așa cum a făcut-o primul om
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cinstea, onoarea, dragostea, curățenia, dreptatea și, de ce nu, Adevărul majusculat, fundamente indiscutabile ale refacerii spirituale individuale și colective. Cât timp omul va fi conștient de faptul că miza existenței sale este sotiria sau sympathia colectivă, mântuirea, dialogicul dintre Creator și creatură va funcționa în sensul acelei revoluții spirituale individuale. Revoluția spirituală reprezintă oportunitatea de refacere a unei națiuni distruse de o doctrină ateistă, precum și asigurarea permanenței esenței ontologice în contact cu Transcendența, a mijlocirii relației dintre scara orizontală și verticala divină
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]