3,638 matches
-
un om crâncen, cu o față desfigurată și cu un ochi „șters”. Era Îmbrăcat În costum complet de blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta aceeași pălărie și aceleași cizme de cow-boy. De sub haina Îmblănită, lăsată descheiată, securistul observă cureaua lată și mai mult intui existența unui toc de pistol pe care, spiritul său rece intrat În trepidația inerentă a unui Început de alertă ce se apropia și se amplifica până la nivelul de „panică” Îl aproximă a ascunde un Beretta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
așa, un soi de mândrie, recunosc, imbecilă În situația În care mă aflu. Am citit ieri la gura metroului un ziar. -Cerșetor care să citească ziare! Pfui, piei drace, izbucnește Kawabata, și râde strângându-și cu gesturi Încete, de bătrân, cureaua, peste straturile de haine care-i Învelesc trupul. -Ce găsești de râs secătură murdară? Sunt un cerșetor informat și, iată-mă, deși În culmea mocirlei, nu mi-am pierdut interesul pentru...,, -Adică pentru Uniunea aia, cum Îi spune? Și Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pot face nimic, căci nu sunt eu de vină, dar conținutul acestor două săculețe" - și, dezlegîndu-le la gură, arată într-unul "frica", iar în celălalt "fructe verzi"". Pentru reprimarea delictului consumării fructelor verzi, soldații prinși asupra faptului erau bătuți cu cureaua pe fundul gol529. Cât despre străvechea prejudecată cum că groaza de holeră ar fi una din pricinile îmbolnăvirii de holeră, ea nu putea decât să contrarieze eforturile de prevenire a infecției: tocmai prin renunțarea la teamă, deci prin nesocotirea precauțiilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ceva din viața ta de acolo? Îți povestesc acum, uite... Nu vroiam În ruptul capului să merg la Seminarul Teologic și bietul tata m-a dus cu sila, pentru că o țineam nu și nu, mi-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o mai țin și acum minte, o săptămână n-am putut sta pe fund! — Ce sălbăticie! — Vezi că totuși, până la urmă, mi-a prins mai bine decât să fi rămas, acasă, să muncescla câmp! Tata a mers cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră drumul la bandă. * — Ce păcat că Buni nu a apucat măcar luna asta! Să fi stat și ei amândoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
copacii mărunți și tufăriș și a aruncat cu foc spre șanțul de siguranță. După ce a dat roată o dată, a continuat, acum zece metri mai înăuntru. Și șanțul funcționa așa cum trebuia. Când combustibilul din rezervorul pe care-l purta prins în curele pe spate s-a terminat, atunci toată acea mică suprafață era în flăcări și nici un pompier din lume nu ar mai fi putut-o salva. Câteva zile mai târziu mama mi-a citit cu voce tare din Norra Västerbotten, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai târziu mama mi-a citit cu voce tare din Norra Västerbotten, acolo se găseau cuvinte ca „vârtej de foc“ și „infern de flăcări“. Pettersson nu a fost găsit niciodată, doar tancul de gaz, muștiucul și vreo două catarame de la curelele de la spate. Și mama i-a spus tatei: El chiar a citit instrucțiunile? I le-am citit eu cu glas tare, a spus tata. Apoi l-am pus să le citească el însuși de două ori. Mai mult nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nici o biserică, am afirmat eu. Doar câte o sinagogă, dar nici o biserică. Sau catedrală. Este o omisiune regretabilă, mi-a răspuns el. Doré, am mai vrut eu să-i fac cunoscut, nu omite nimic. Nici lucrurile inexistente nu-i scapă: curelele de la sandalele Mariei Magdalena, cele șase degete de la piciorul stâng al lui Iisus când a ținut predica în templu, Petru dându-și foc hainelor - căci atunci când se dezice de Hristos, se apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lungime pe doi metri lățime. Uriașă, ai putea spune. Să tot fi fost zece - cam același număr de bărbați și femei. Toți aveau haine la fel: treninguri albastru deschis, căciulițe tricotate, galben cu negru, și în picioare bocanci solizi, cu curele. Dar ce m-a frapat în mod deosebit a fost mărimea lor. Bunicul ar fi zis: Asta s-a mai întâmplat, nu-ți aduci aminte? Și apoi ar fi început să-mi spună din memorie un lung pasaj din Călătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că faptul de a fi singură într-un oraș ciudat, fie el și un oraș unde străinii te tratează ca și cum ați fi vechi prieteni, nu este tocmai același lucru cu a fi singură acasă. Mai ales când trebuie să strângi cureaua așa cum trebuie s-o facă acum sărmana Jemima. După cum știm deja, de la Kilburn Herald primește un salariu modest, și toți banii pe care i-a strâns în timp ce nu avea o viață aproape că s-au dus. Pentru moment, este aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
decât pantofi sport în picioare este privit ca fiind un ciudat, un outsider, unul care nu inspiră încredere. Așa că trăiește în blugii ei, iar dacă ea și Brad ies seara în oraș, își asortează blugii cu un body crem, o curea din piele de crocodil maronie și o jachetă. A stat de una singură la o masă lungă cu piedestal de lemn din Marmalade și a răsfoit Outlook-ul - ziarul local din Santa Monica - cât a mâncat trei salate, încercând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-o, presupunând că Lauren locuiește la Los Angeles, de vreme ce arăta atât de bronzată, de îngrijită, de sănătoasă - atât de L.A. Apoi m-am uitat însă mai bine și-am văzut - asta e influența Geraldinei - că pantalonii și haina ei cu curea erau clar de marcă, pantofii ei erau evident unii, iar geanta ei era sigur de la Bill Amberg. Se poate mai mult stil de-atât? ― Am sosit aici acum vreo lună, ca să fiu cu un tip, dar totul a mers îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apartamentul al lui Lauren ca un derviș. Cu ce să mă îmbrac, cu ce să mă îmbrac? Trag pe mine niște pantaloni negri mulați, o cămașă albă încrețită, de in și o pereche de pantofi sport albi. Îmi înfășor o curea de crocodil în jurul mijlocului și-mi scutur capul în toate părțile ca să-i confer părului imaginea aia atrăgătoare și ciufulită, ca și cum de-abia m-aș fi dat jos din pat. ― Mă văd cu Ben! tot țip eu spre Lauren, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el în bordei. „Toată noaptea mă voi gândi ce am de făcut”... ― Da’ ce, numai la asta trebuia să se gândească? - a întrebat un glas din mulțime. ― La ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ușa în urma lui cu piciorul. Gest pe care eu l-am găsit teribil de sexy. După care m-a aruncat pe pat și în câteva secunde se dezbrăcase de toate hainele. Ei, aproape de toate. Catarama mare, sexy și masculină de la cureaua de piele fusese deja desfăcută. La fel și primii doi nasturi de la pantalonii de piele. Probabil că eu făcusem toate astea în taxi, deși nu păstram decât o amintire extrem de vagă. Dezbrăcat, Luke era superb. Am început să-mi scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca și când aș fi fost prinsă într-un coșmar. Ce caut eu aici? era întrebarea care-mi tot răsărea în minte. După care îmi luam mintea deoparte și-o dojeneam bine, spunându-i să-și amintească de toate vedetele pop, de curele de dezintoxicare și de cât de minunat era, în general, la Cloisters. Profund ușurată, eram convinsă că toate informațiile alea aveau să mă facă să-mi dau seama cât de norocoasă eram. Dar după puțin timp, mă trezeam holbându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în lacrimi. Nu, a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în el nici o umbră din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neplăcut. S-a terminat cu jocurile! Bărbaților nu le place să-i ațâți. Am bănuit că Luke nu-l includea și pe Daryl la capitolul „bărbați“. Cu pielea în flăcări, m-am forțat să-mi pun câteva degete pe catarama curelei lui. Apoi mi-am dat seama că mai departe de-atât nu mai puteam merge. Simțeam că ceva crește în mine și trebuia să mă opresc înainte să mă las copleșită de acel „ceva“. De data asta, Luke nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să treacă ceva. Apoi Luke și-a înfășurat unul din brațe în jurul taliei mele. Era un gest ciudat de protector. Dar, simțindu-i pielea brațului pe spatele meu, am tresărit. încet, incapabilă să-l privesc, am început să-i desfac cureaua. Cureaua din piele neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
treacă ceva. Apoi Luke și-a înfășurat unul din brațe în jurul taliei mele. Era un gest ciudat de protector. Dar, simțindu-i pielea brațului pe spatele meu, am tresărit. încet, incapabilă să-l privesc, am început să-i desfac cureaua. Cureaua din piele neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu nasturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din brațe în jurul taliei mele. Era un gest ciudat de protector. Dar, simțindu-i pielea brațului pe spatele meu, am tresărit. încet, incapabilă să-l privesc, am început să-i desfac cureaua. Cureaua din piele neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu nasturii, iar restul curelei de partea cealaltă. îl auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu nasturii, iar restul curelei de partea cealaltă. îl auzeam cum încerca să respire normal, dar îmi dădeam seama că se chinuia. Apoi a venit vremea să mă ocup de nasturii de la blugi. Nu pot, nu pot, m-am gândit paralizată de panică. —Rachel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche să fie aceea în care am mâncat oul de Paște al lui Margaret și amândouă am rămas încuiate afară. Dintr-odată, am avut senzația că lumina din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ani și și-ar fi împins puța în tine, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău, a țipat Misty cu voce ascuțită. Dacă maică-ta te-ar fi făcut mincinoasă și te-ar fi bătut cu cureaua până ți-ar fi sărit capacele când te-ai dus să-i ceri ajutorul, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău. Dacă sora ta mai mare ar fi plecat de-acasă la șaisprezece ani și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuvioși sfinți Ioan cu care ne-a procopsit calendarul creștin ortodox, mai avem voie să mai tragem o harașpincă prelungită, ca să putem lua în piept de mâine viața cel puțin câinească imaginată de alde Băsescu și brelocul său agățat la cureaua nădragilor, numit Boc cel mic. Dar eu, pensionarul de serviciu la praștia de tras cu alune în veverițele copilăriei mele, nu am decât să deschid televizorul și însetat de cultură să urmăresc ce mai e nou de exemplu în filmografia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]