3,439 matches
-
în 1855. Având de suferit în urma cutremurului din noiembrie 1940 și mai apoi a războiului, monumentul a fost restaurat în 1946, cele mai recente lucrări de reparație încheindu-se la începutul anilor 2000. Actul de atestare a monumentului este hrisovul datat 2 mai 1753 care face din "Ștefan Vodă cel Bun" (adică Ștefan cel Mare), ctitorul bisericii cu hramul "Sfinții Voievozi". După 1695, Biserica Albă a mai suferit - fără nici o îndoială - mai multe lucrări de reparații și restaurări, care nu au
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
Ana, pe care ar urma să o clădească în zidurile Mănăstirii. A doua zi când Ana a venit la Manole să îi aducă mâncare, a zidit-o, și astfel, Mănăstirea a putut să fie construită. "Biserica Adormirea Maicii Domnului - Olari", datată ante 1687. Reprezintă o îmbinare originală de modele cu inovații locale: un plan dreptunghiular, similar unor biserici moldovenești, terminat în abside poligonale. Are un pronaos poligonal, acoperit cu o boltă perforată de lunete cilindrice, în timp ce peste naos se află o
Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/296981_a_298310]
-
de către cel mai însemnat domnitor al Moldovei medievale, Ștefan cel Mare și Sfânt. Din punctul de vedere al viziunii arhitectonice, biserica (clădita în 1495) dispune de aceeași structură că și bisericile Sfanțul Ilie din Suceava (1488), Sfanțul Gheorghe din Hârlău (datata 1492), Sfanțul Nicolae din Botoșani (constuită în 1497), toate dispunând de o bază largă, de un pronaos spațios, dreptunghiular, un naos circular deasupra căruia se ridică o turla impunătoare în stil moldovenesc. Excelent conservata până în zilele noastre, deși a suferit
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
muzeul municipal găzduiește numeroase exponate ce atestă o existență sedentară și ulterior în epoca bronzului și a fierului și prezintă vizitatorilor o bogată colecție de fosile și vestigii arheologice, precum și materiale etnografice de pe Valea Târnavelor. Din perioada evului mediu mijlociu datată scriptic în a doua jumătate a secolul al XIII-lea, mai exact 1278, localitatea a purtat numele de "Sent Marton" (Sfântul Martin), sau în limbajul latinizat al cancelarilor vremii, „terra Tycheum Sent Marton”. Mai apoi, în anul 1278, și mai
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata să la Lugoj. Într-o diplomă datata 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donata marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
de acest râu și podișul Getic, fâșia de câmpie mărginită de numeroase dealuri, ape precum Bălșița, Geamărtăluiul și Gengea, au făcut posibilă viața și așezările omenești. Este cunoscut faptul că pe actualul teritoriu al Balșului a existat o așezare umană datată încă din primul secol al erei noastre, "„Pe fosta moșie Racovita, în vecinătatea gării, s-au descoperit izolat monede din argint și bronz, datate din secolul I-IV era noastră. Tot aici s-a descoperit și un inel de aur
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Primăriei orașului Pucioasa; • Biserica "Sf. Mare Mucenic Gheorghe” amplasată în plin centrul stațiunii pe strada Trandafirilor la numărul 51, un lăcaș ortodox care este datat la jumătatea secolului XIX, mai exact din anul 1855; • Biserica "Sfinții Voievozi”, din cartier Șerbănești datată 1894 și purtând hramul Marelui Ierarh Nicolae, înscrisă de asemenea în Lista Monumentelor Istorice din România și având codul DB-II-m-B-17671; • Casa Mielu Pietrosanu, ulterior sediu al Subocârmuirii Plaiului Ialomița situată pe strada Ion Heliade Rădulescu din cartierul Șebănești, datată încă
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
Șerbănești datată 1894 și purtând hramul Marelui Ierarh Nicolae, înscrisă de asemenea în Lista Monumentelor Istorice din România și având codul DB-II-m-B-17671; • Casa Mielu Pietrosanu, ulterior sediu al Subocârmuirii Plaiului Ialomița situată pe strada Ion Heliade Rădulescu din cartierul Șebănești, datată încă din secolul al XIX-lea; • Cetatea Sfântă Noul Ierusalim din strada Glodeni Vale, Nr. 65B, un foarte interesant și controversat locaș de cult ortodox, cu o arhitectură deosebită și foarte spectaculoasă; • Crucea din deal o interesantă cruce amplasată pe
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
și foarte spectaculoasă; • Crucea din deal o interesantă cruce amplasată pe dealul de pe celălalt mal al râului Ialomița, loc de unde veți avea o panoramă asupra stațiuni și unde se ajunge trecând prin cariera de gips; Gara o impresionantă clădire utilitară datată încă din anul 1894 și înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din România, la poziția DB-II-m-B-17665, din păcate cam uitată de toți; La nuci un foarte interesant loc de întâlnire creștină și tradiție multiseculară de Duminica Mironosițelor (a 3-a duminică
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
eroilor orașului Pucioasa căzuți în Primul Război Mondial amplasat în plin centrul stațiunii la intersecția străzii Republicii cu strada Fântânelor; • Moțăieni comuna învecinată acolo unde veți descoperi un interesant monument al eroilor, o biserică seculară și o cruce de piatră datată 1676 toate înscrise în Lista Monumentelor Istorice din România; • Monumentul eroilor orașului Pucioasa căzuți în Cel De-al Doilea Război Mondial, amplasat la intrarea în Parcul Independenței, inaugurat la data de 26 septembrie 1998; • Muzeul Aripi Românești situate în strada
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
tot pe Socolot în anul 1986, un ciocan din piatră, care dovedește că existau aici condiții prielnice desfășurării vieții. Între Cioaca Mică și Cioaca Mare, mai sus de Piatră Olarului, s-au găsit fragmente ceramice aparținând primei vârste a fierului, datata istoric între anii 1000 și 300 î.h., fragmente ce aparțineau tracilor nordici, strămoșii dacilor de mai tarziu. La Fața Rusnicului un sătean a găsit, în 1967, un dinar imperial român de argint, bătut de împăratul Vespasian. La Margianova,în
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
Slobozia-Călărași și 3 de halta Brâncoveni (actualmente dezafectată). Halta cu numele Brâncoveni a fost înființată ca punct de oprire pe actuala linie 802 a Căilor Ferate Române, Slobozia-Ciulnița Gară, se pare, în primii ani după Marea Unire (o hartă a României întregite datată 1921, aflată la Muzeul Național al Hărților și Cărții vechi din București menționează această haltă). Satul propriu-zis a fost întemeiat de mai mulți coloniști, familii de țărani săraci, strămutați în aceste locuri din județele Muscel, Dâmbovița, Prahova și Ialomița, la
Constantin Brâncoveanu, Călărași () [Corola-website/Science/301108_a_302437]
-
Ciocănești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Unul este , datând din 1862, și clasificată ca monument de arhitectură. Celelalte două sunt două cruci de piatră, clasificate ca monumente memoriale sau funerare: una datată 1830 și aflată vis-à-vis de stadion în curtea lui Dobre Petra și alta, din 1742, se află în cartierul Mărgineni, în fața casei moștenitorilor lui Ion Raiu. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae" din satul Andolina, comuna Ciocănești, județul Călărași, a fost construită
Comuna Ciocănești, Călărași () [Corola-website/Science/301107_a_302436]
-
Coslogeni: o cruce de piatră din secolul al XVIII-lea aflată pe strada ce duce la școală din șoseaua națională; și două cruci de hotar (secolul al XIX-lea) de la schitul Coslogeni și crucea din fața curții lui Gheorghe Constantin Noană (datată 1867).
Comuna Dichiseni, Călărași () [Corola-website/Science/301110_a_302439]
-
amplasament de pe valea Olăneștiului și datorită așezării sale geografice pe versantul estic al dealului cu același nume - Coasta Mare. Numele de Vlăduceni vine, după cum spun bătrânii satului, de la Vladu, primul locuitor. Prima mențiune documentara apare într-un act de hotărnicie datat 15 aprilie, 1608. Onisfor Vlăduceanu din neamul Vlăducenilor a construit în anul 1744 o biserică în sat. Numele satului vine de la așezarea sa geografică de-a lungul torentului Pietroasa, care în vremea ploilor aduce chiar și copaci dezrădăcinați și pietre
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
arheologul C. Chirica, de la Institutul de Arheologie, și specificate în “Repertoarul arheologic al județului Iași” - volumul al II-lea. Acestea demonstrează faptul că teritoriul comunei a fost locuit din timpuri străvechi. Din punct de vedere diplomatic, primul document găsit și datat 1485 este emis de Cancelaria domnească de la Suceava, în timpul domnitorului Ștefan cel Mare. În document se arată că domnitorul întărește cu pecetea sa “moșia Tomești” lui Toma, nepotul lui Oană Stângaciul, considerându-l “supus credincios”, pentru el și urmașii lui
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
de pruna". Zona nu a fost cooperativizata în regimul comunist, dar sătenii au suferit la fel de mult ca și toți locuitorii țării, prin "dările" pe care trebuiau să le achite anual. Biserică din lemn din sat, cu hramul "Cuvioasa Paraschiva", este datata prin inscripție în secolul al XVII-lea. A fost construită în 1676 și este cea mai veche biserică din lemn din zona Făgetului. Un alt punct de atracție îl reprezintă moară de apă din coasta satului, cu roată verticală, încă
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
există un mare cimitir al evreilor. Astăzi se păstrează mai multe gospodării originare din Berbești la câteva muzee ale României. La muzeul satului din București se păstrează o gospodărie datând din 1775 , apoi la muzeul satului din Cluj Napoca o gospodărie datată 1795 . În muzeul satului din Baia Mare se află o gospodărie datată 1806 , iar la muzeul satului din Sighetu Marmației este păstrată cea mai veche casă din Berbești, datată în 1711. Totuși astăzi se mai păstrează în sat, în jur de
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
gospodării originare din Berbești la câteva muzee ale României. La muzeul satului din București se păstrează o gospodărie datând din 1775 , apoi la muzeul satului din Cluj Napoca o gospodărie datată 1795 . În muzeul satului din Baia Mare se află o gospodărie datată 1806 , iar la muzeul satului din Sighetu Marmației este păstrată cea mai veche casă din Berbești, datată în 1711. Totuși astăzi se mai păstrează în sat, în jur de 10 case construite pe parcursul secolului XIX. Statutul social al satului a
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
căruia i se adaugă particularităților climei, rețelei hidrografice și faunei. Formele caracteristice comunei Godeanului lapiezurile, dolinele, valeele, poliile, cheile și mai ales peșterile constitue cele mai interesante atracții. Prin existența în partea de sud a satului Păunești, a cetății Gradet, datata de pe timpul dacilor, cât și Mănăstirea Schitul Topolniței face ca această comună să fie des vizitată de turiști, mai ales în sezonul estival. Valea Topolniței oferă peisaje asemănătoare cu cele montane, cu chei și versanți abrupți, acoperiți de vegetație mediteraneană
Comuna Godeanu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301606_a_302935]
-
comunități)că jurat în cadrul administrației scaunului Nocrich.<Vasile Rusu> Nementionarea în actele oficiale a populației valahe pe aceste teritorii,nu înseamnă că aceasta lipsea în perioada așezării sașilor în sud estul Transilvaniei.Cetaea de la Breaza,pe versantul nordic al Carpaților,datata din secolele IX-X,ne permite să spunem că în aceste locuri începuse procesul de constituire a unui voevodat Țară Făgărașului,menționată în secolele XIII-XIV în depresiunea Fagarasului. <Thomas Nagler>Putem afirmă că la nordul liniei Oltului,trăiau în mod sigur
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
-lea) din Dealul Sasului, monument istoric de arhitectură de interes național. Tot de interes național sunt considerate și șase cruci de piatră, din care una din secolul la XVIII-lea în satul Ciocanu, pe drumul spre Șirnea și celelalte cinci (datate respectiv 1692, 1710, 1711, 1711 și secolul al XVIII-lea) în zona satului Podu Dâmboviței. În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt
Comuna Dâmbovicioara, Argeș () [Corola-website/Science/300620_a_301949]
-
B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa, aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri făcute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale datat 13000 î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa, aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri făcute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale datat 13000 î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție mai timpurie a modului de viață neolitic în această regiune. În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată aproximativ
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]