27,663 matches
-
al scrisului și meditației, de-a evada în cel tumultuos, înșelător adesea, al istoriei. Simptomatic, revoluțiile, mișcările naționale și-au aflat relevante puncte de sprijin în scriitorii și cărturarii timpului. Spre a da un singur exemplu, n-a suferit oare, decenii în șir, un filosof și un scriitor precum Sartre o atracție magnetică față de fantasmele staliniste și maoiste? Exact acesta a fost cazul multora din generația lui Noica: psihologia lor a suferit o ruptură de nivel în urma căreia unghiul din care
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
comunismului, tradus într-un dezinteres nervos față de domeniul în chestiune: Felul distant cu care Noica a vorbit mai tîrziu despre etică s-a datorat pesemne proastei întîlniri pe care a avut-o cu etica atunci, în anii aceia de la sfîrșitul deceniului al patrulea, cînd a trăit politica în variantă etică și religioasă și cînd obsesia de a trăi etica pînă la capăt s-a soldat, pentru viața lui, cu un dezastru". Elocvent, eticul e privit ca un balast: O depășire a
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
revizuite, intenționez să le prezint, în timp, editurilor noastre". E o consemnare a unei dispoziții de compromis ideologic cu oficialitățile comuniste. Rezultă că străduințele acestora de a-i aduce "pe linia de plutire" pe unii deținuți de conștiință, către mijlocul deceniului șapte, cînd intervenise o anume "destindere" a politicii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, au dat roade. Cei ce nu respingeau avansurile temnicerilor se bucurau de ușurarea condițiilor de detenție, cei recalcitranți se vedeau supuși în continuare umilințelor și durităților. Avea loc așa-
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
tocmai elementele culturale cele mai sănătoase și mai bine dezvoltate. Moartea Monicăi Lovinescu a repus cu acuitate problema testamentelor și-a moștenirilor. Am văzut o pleiadă de lăudători iviți din neant înălțând osanale conștiinței care, alături de Virgil Ierunca, a fost decenii în șir - nu mă sfiesc s-o afirm - un dascăl al neamului. Moartea acestui extraordinar personaj ne lasă cu o întrebare grea: cine va duce mai departe ideile din testamentul Monicăi Lovinescu? Mă gândesc, desigur, la accentul pus pe valoarea
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
din Franța. Această femeie care a fost plătită regește, care a risipit însă totul, n-avea cum să nu intre în cele mai incredibile încurcături cu legea. La începutul anilor '90, se vede implicată în una din marile escrocherii ale deceniului. E vorba de așa-numita "afacere Elf", o inginerie economico-financiară de proporții, în care corupția politică și interesele oligarhiei petroliere au zguduit puternic bazele "blândului socialism" francez. Ca apropiată a președintelui Mitterand, Sagan intervine în favoarea unuia din "aranjorii" din zona
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
gîndurilor de propășire, mult înainte de revoluție, o nesperată dreptate: "E mult mai mare de cum am putea crede numărul acelor fii de boieri, de boierinași, de negustori chiar, cari, în ultimii ani ai veacului al XVIII-lea sau în cele dintâi decenii ale celui următor, culegeau învățătura Apusului." Unii în țară, aducînd cu greu dascăli străini, alții la fața locului. Se caută dascăli de franțuzește (pentru nu foarte tînărul Barbu Știrbei), sau de glavir. Dacă primii primesc 200 de taleri pe an
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
de ce să ne mire. Așa se întâmplă de obicei când un istoric literar cu adevărat competent se decide să se joace cu imaginarul amorf al publicului său virtual și să speculeze ingenios ceea ce acesta așteaptă în mod pasiv de câteva decenii. Adică forma de snobism înalt la care se raportează, cel mai frecvent, cei mai mulți dintre cititori. Adică, dacă este să fim corecți, măcar din anii '70 încoace, fenomenul borgesian. Însoțit, evident, de numeroasele sale avataruri. Care, fără a putea fi puse
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
nepermis de mult o cronică ce nu și-a propus să rezume, ci pentru că aici mi se pare că stă centrul de greutate al unei cărți cu multe capitole care aspiră la acest statut. Plecat din România la sfârșitul primului deceniu al secolului trecut, se acomodează greu în Parisul pe care intenționase să-l cucerească, gravitează fără prea mare succes în jurul unor autori consacrați, pe care nu reușește să-i convingă și de atenția cărora beneficiază numai fragmentar. În sfârșit, ideea
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
la Editura Elion (2008). Să notez că adevăratele pasiuni literare sunt "de longue haleine", ca să nu spun că uneori, ele nu te părăsesc toată viața. Așa i se întâmplă și autoarei noastre, ale cărei preocupări proustiene ating ușor câteva bune decenii. Așa cum singură menționează, a început să se documenteze sistematic încă din 1967, urmărind cu asiduitate apariția celor 21 de volume a ediției de Corespondență, îngrijită de Philip Kolb. Aceasta i-a oferit o mare bogăție de material pentru temele ei
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
Philip Kolb. Aceasta i-a oferit o mare bogăție de material pentru temele ei preferate. Una dintre ele, și nu de mică importanță, este relația marelui scriitor francez cu prietenii români și implicit interesul său pentru România din primele două decenii ale secolului trecut. Și faptul s-a datorat în primul și în ultimul rând familiei Bibescu, fraților Anton și Emmanuel și a unei largi încrengături care cuprinde nume de rezonanță istorică, precum Brâncoveanu, Suțu, Epureanu, la loc de frunte situându
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
ridicat profesiunea de scriitor la demnitatea pe care o implică, asigurând mânuitorilor condeiului, în plan existențial, respectul pentru truda și condiția lor umană. în vederea atingerii acestui scop, mulți reprezentanți prestigioși ai scriitorilor din acea vreme au luat inițiativa, în primul deceniu al secolului trecut, de a se constitui într-o asociație proprie cu caracter profesional, care să apere drepturile și interesele lor, să grupeze toate forțele creatoare într-un mănunchi unitar și solidar spre a impune profesiunea și demnitatea de scriitor
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
își amintea de "truda lui N. Petrașcu" de a întemeia o astfel de societate, dar care n-a avut rezultatul scontat "din pricini asupra cărora nu știe nimeni spune prea lămurit de a cui parte a fost vina." în primul deceniu al secolului al XX-lea, scriitorii români au început să lanseze confraților lor îndemnuri publice pentru reunirea lor într-o societate proprie, profesională. în articolul O societate literară, apărut în Viața literară din 16 iulie 1906, Ion Gorun scria: "Ne
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
reviste și ziare, au existat și unele spirite obtuze, care au denaturat semnificația acestei remunerări, acuzându-i pe scriitori că se "mercantilizează", ca și când aceștia n-ar fi trebuit să-și asigure existența printr-o muncă demnă și istovitoare. în primul deceniu al secolului al XX-lea, singura revistă care a început să plătească pe scriitorii care colaborau în paginile ei a fost Viața românească. Pe bună dreptate, în articolul Societatea Scriitorilor Români, apărut în Viața românească, nr. 1 din 1910, G.
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
saluta entuziast "recunoașterea Societății Scriitorilor Români ca persoană morală, așezată deci moralmente și din punct de vedere legal, pe adevărata temelia pe care generațiile viitoare de scriitori vor fi chemate să ridice marele lăcaș al scrisului românesc." Timp de patru decenii, din 1908 până în 1948, Societatea Scriitorilor Români și-a îndeplinit nobila misiune de a impune demnitatea profesiunii de scriitor, de a îmbunătăți condiția existențială a mânuitorilor condeiului și de a dobândi pentru creația literară respectul și prețuirea pe care le
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
nici eu excepție de la un astfel de gest protocolar de bunăcuviință și am mulțumit teatrului pentru că există. Aceasta cu atât mai mult cu cât criticul de teatru în general, dar și comentatorul de spectacole ce am fost vreme de peste trei decenii, are o condiție cu totul specială. Parafrazând un cunoscut titlu de carte al lui Marin Sorescu aș zice că e singur printre oamenii de teatru. Dacă dramaturgul, regizorul, actorul și scenograful sunt cei care creează teatru, pe critic acela care
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
scândură, a unei bisericuțe de lemn, care face ca întreaga pictură de pe pereți să devină un puzzle imposibil de refăcut. Privat de centrul său spiritual, satul însuși se destramă și dispare în surdină. Însă, deși refuzat de autoritățile editoriale ale deceniului nouă, romanul lui Matei Vișniec reclamă fundamental altceva decât un text esopic. Posibilele (și, în cele din urmă, destul de plauzibilele) șopârle sunt puține și - forțând exprimarea - descărnate. Nu atât existente în pagină, ele sunt introduse retrospectiv de cititorul de azi
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
alimentată de o sevă continuă și fatală; ea e efectul unei stări sufletești ce reclamă nevoia comunicării directe a unor senzații și impresii". Arta epistolară despre care am glosat în mai multe rânduri și chiar într-o carte, acum câteva decenii, se află de aproape înrudită cu jurnalul și memoriile. Spontană, fără nici o preocupare stilistică a autorului, ea dă la iveală uneori pagini ce surprind prin expresivitate, prin caracterul efectiv literar al conțintului, ce ne ridică simțitor deasupra valorii cognitive, documentare
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
Scriitorul român a fost absorbit de scriitorul evreu. Norman Manea și-a descoperit în exil cu adevărat evreitatea și a proble-matizat-o ca o mare temă. Exilul său de scriitor român se transformă treptat, din 1986 spre 1995, deci într-un deceniu, într-un exil de scriitor evreu, refugiat de sub opresiunile unui regim comunist. Condiția sa de scriitor român conta din ce în ce mai puțin, mai ales după 1989, în Statele Unite ale Americii, după un stagiu de tranziție în Germania Federală. Evreitatea exista, dar în
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
zile la Porțile Orientului, în "Viața studențească") sau SF (Planeta Mediocrilor în "Știință și tehnică", Ars Amatoria făcea publice pamflete cât se poate de virulente la adresa grotescului, prostiei generalizate și ticăloșiei sublime care se întinseseră peste societatea românească în ultimul deceniu al puterii comuniste. În anii care au trecut de atunci, nimeni nu a fost în măsură să reconstituie componența exactă a grupului Ars Amatoria și, mai ales, contribuția fiecărui membru la elaborarea textelor. Printre cei care și-au asumat apartenența
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
Buduca, George țâra, Lucian Perța. Toată contribuția lor (presupun, orală) a fost însă filtrată prin talentul scriitoricesc al lui Ioan Groșan, autorul propriu-zis al textelor, așa cum se poate presupune din republicarea lor astăzi sub semnătură proprie. Revizitate astăzi, după două decenii de la momentul conceperii lor, textele semnate Ars Amatoria au o semnificație multiplă. În primul rând sunt expresia unui air du temps al grupului constituit în jurul revistei "Viața studențească" din vremea în care redactor-șef era Stelian Moțiu. Parodierea limbii de
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
Umorul se naște din contradicția existentă între nesfârșitul imaginar SF și realitatea foarte limitată pe care o oferea oamenilor "politica înțeleaptă" a diverselor autorități din timpul regimului comunist. Apoi din ambiguitatea roboților care, având toate caracteristicile unor oameni obișnuiți din deceniul ubuesc al regimului Ceaușescu, pot trimite cu gândul și la robotizarea generalizată a societății. Există apoi un umor al denumirilor de localități și de instituții care parodiază în chip evident localități și instituții din România comunistă. Imaginarul exploziv și aluziile
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
a "adidașilor" de porci. Stația este înconjurată, precum planeta Saturn, de un inel luminos. Dar să-i lăsăm pe eroi să descopere misterul acestei stații spațiale și, împreună cu ei, pe cititorii înfrigurați și înfometați de acum mai bine de două decenii: Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea într-una formând cuvinte luminoase, în toate culorile: ŤCinzanoť, ŤToyotať, ŤKrepkayať, ŤMarlboroť, ŤBoicilť, ŤAdidasť, ŤWomenť, ŤCourvoisierť, ŤMetaxať, ŤRombacť, ŤCoca-Colať. ŤMatra-Simcať, ŤTzuicať - ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
spre surpriza noastră, doar la câțiva ani-lumină". (p. 276) Recitite astăzi, textele grupului Ars Amatoria stârnesc nostalgie și uimire. Nu știu în ce măsură Castigat ridendo mores, dar aceste romane curajoase, tonice, mustind de umor au făcut deliciul tinerilor de acum două decenii și au pus în evidență șubrezenia unui sistem care se credea infailibil. În mod paradoxal, aceste romane facile, scrise parcă în joacă, aparțin deopotrivă istoriei literaturii (într-o eventuală secțiune dedicată textualismului satiric), dar și istoriei propriu-zise, la capitolul rezistenței
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
contrariul a ceea ce intenționează: "Machiajul îți poate schimba dramatic înfățișarea" (envy.ro). Culmea e că, dacă traducerea aberantă persistă, ne-am putea chiar obișnui cu ea, pentru că intră cu ușurință în tiparul pe care Jacques Byck l-a numit, cu decenii în urmă, "dezagreabilul ca mijloc de întărire". A folosi termeni negativi pentru intensificare (teribil de frumos, groaznic de bun etc.) e, probabil, un fenomen lingvistic universal. În fine, pentru că tot veni vorba de reclamele pentru produsele cosmetice, cred că ar
Îmbunătățiri dramatice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8580_a_9905]
-
modă să pictezi la Balcic, Mangalia, Cavarna, Capul Caliacra, Tulcea etc. Eugen Ionescu, care s-a exersat în critica de artă înainte de a deveni celebru dramaturg francez, a inventat cuvântul "balcism" când in 1937, adică la mai mult de două decenii de la descoperirea Balcicului, scria: "Balcicul a devenit nici mai mult nici mai puțin decât un soi de anecdotă, repetată până la saturație de toți pictorii noștri - anecdotă cu turci, cu case turcești, cu corăbioare și "atmosferă orientală", " a monopolizat în mod
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]