9,342 matches
-
și demnitatea, inclusiv creștină, a elitei românești, distruse în lagărele regimului comunist, este rugămintea filosofului Mircea Vulcănescu, înainte de a muri, salvînd de la îngheț cu propriul trup pe un alt deținut: Să nu ne răzbunați, dar să nu uitați. Comentînd procesul Demnitarilor din Guvernul Antonescu, în care sentința s-a pronunțat în 6 februarie 1948, în episodul Să nu ne răzbunați, Lucia Hossu Longin, în ce privește pe filosof, remarcă: Într-o perioadă a istoriei noastre de cumplită strivire moartea lui rămîne un model
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Să nu ne răzbunați, Lucia Hossu Longin, în ce privește pe filosof, remarcă: Într-o perioadă a istoriei noastre de cumplită strivire moartea lui rămîne un model de nestrivire. Dacă din lotul Marii Finanțe nu au rămas decît doi supraviețuitori, din al "Demnitarilor" nici unul. Cel mai mare proces al elitelor politice din România s-a desfășurat în toamna anului 1947, intentat Partidului Național Țărănesc în frunte cu Iuliu Maniu. În episodul dedicat Procesului elitelor politice este prezentată prima mineriadă comunistă în contra manifestărilor pașnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
săracilor, pe de malul Tisei" (L.H.L.). Între cei epurați din Academia Română, transformată, prin decretul nr. 76 al președintelui Marii Adunări Naționale, în Academia RPR, alături de alți nouăzeci și șase de savanți se află și istoricul Gheorghe Brătianu. În noaptea arestării demnitarilor, 5-6 mai 1950, este și istoricul arestat și întemnițat la Sighet, alături de o întreagă elită politică și intelectuală, fără nici un proces, fără condamnare, moare trei ani mai tîrziu. Experimentul Pitești are alocat un episod în Memorialul Durerii. Despre cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de tranzit și loc de execuție. Aiudul, închisoarea curată a morții, cea mai mare din spațiul concentraționar, era un sicriu, un vestigiu arhaic al unui trecut penitenciar medieval, populat cu oameni. La Aiud, în Zarcă, au fost închiși generalii și demnitarii guvernului Antonescu. A fost o închisoare a intelectualilor. Rîmnicu Sărat, o închisoare destinată recalcitranților, treizeci și șase de celule, treizeci și șase de deținuți îngropați de vii. Un deținut politic, este vorba de Corneliu Coposu, a stat aici opt ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de muncă Salcia, locotenentul Pavel Ion, s-a achitat excelent de sarcina trasată de superiorul său. "Deținuții erau bătuți în așa hal, încît pierdeau carnea de pe ei", avea să declare mai tîrziu, în fața unei comisii de partid secrete, un înalt demnitar comunist, șef al Ministerului de Interne. Bătea comandantul, băteau ofițerii și subofițerii, băteau brigadierii, aleși de administrație dintre criminalii cei mai decăzuți. "S-a ajuns pînă acolo să i se dea deținutului să mănînce materii fecale și să i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la pace și normalitate. Lideri politici, artiști sau oameni de cultură sunt asasinați sau arestați peste noapte. Zelea Codreanu, liderul legionarilor, este ucis în drum spre penitenciarul Jilava, unde fusese condamnat la șase luni de detenție pentru ultraj adus unui demnitar, anume lui Nicolae Iorga, care, deși ceruse anularea procesului, va sfârși la rându-i executat, împușcat de nouă ori, în aceeași noapte în care legionarii îl vor omorî și pe țărănistul Virgil Madgearu. Mircea Eliade, devenit un gardist tot mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dădea o șansă de revenire, m-am Întâlnit cu D-Sa aproape În tête-à-tête (m-au interesat Întotdeauna, ca scriitor și psiholog, cei „puternici a doua zi după pierderea puterii”; un lucru oarecum asemănător l-am făcut și față de foștii demnitari P.N.Ț., În anul 2000!Ă, Într-o discuție destul de aprinsă În care mi-a declarat că nu acceptă să li se restituie țăranilor mai mult de un hectar și jumătate de pământ și nici proprietarilor de case care pretindeau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost activist comunist”, dar, spre nenorocul lui și al unui deceniu de „normalizare” politică și administrativă, „țapul ispășitor” și „monopolizator” al tuturor relelor, greutăților și eșecurilor enormului aparat statal, Încă hipercentralizat, În care reveneau, În cârduri ca să zic așa, foștii demnitari și funcționari superiori, fugari „o clipă” după șocul teribil care a Însemnat sfârșitul anului ’89 pentru Europa de Est și 22 decembrie pentru Români. Deși dăunătoare și exorbitantă, această „demonizare” a unui fost activist de vârf - care sub dictatură a arătat În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profundă, admirația, ea Însăși rară Într-o „țară tristă plină de humor”, nu e ea o formă a puterii?! Sau, poate, domnul Iliescu care a avut decenii la rând putere, putere politică, și Într-un stat dictatorial, polițienesc, funcționarii și demnitarii superiori printre care s-a numărat aproape Întotdeauna eroul nostru au o putere incomparabil mai mare, mai „contondentă”, mai palpabilă, decât „colegii” lor din țările democrate - se știe asta! -, se pare că În mai ’90 a ajuns pentru prima oară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tânărul Cristian Pârvulescu, șeful Asociației „Pro-Democrația”, la „redresarea imaginii” organizației și corifeilor ei. Peste nici o lună, Însă, domnul Marga, fără să se consulte cu noi, și-a anunțat prin fax și prin radio demisia, Consiliul național unde tronau vechii tineri demnitari l-au atras de partea lor pe Victor Ciorbea și l-au exlus pe Vasile Lupu, creatorul Legii 1 din 2000, legea proprietății, Împreună cu vreo 25 sau 27 de organizații din teritoriu. Lupu și cu Chiriță au Înființat un nou
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stridente și false „victorii și eroi” cu duiumul, noi, Românii, să constatăm cu o stupoare ce se Învecinează cu uimirea tembel-infantilă că cei care au păstrat cu adevărat demnitatea umană și națională au fost aceste „figuri În zeghe”, aceși foști demnitari sau scriitori mărunți, inși aflați la vârste cărora li se prezic toate hatârurile existenței și cărora zeii le fac acest „dar” ciudat; un dar ca o lovitură de ciocan a timpului, o nenorocire, o năpastă care, la capătul ei... da
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a confirmat-o. Ea făcea În plus abstracție de un punct sensibil: Transilvania. La Consiliul de coroană convocat pentru a se lua o decizie, Carol a avut surpriza (așa ceva nu i se mai Întâmplase!) să se vadă dezavuat de majoritatea demnitarilor. Soluția — provizorie — a fost neutralitatea. Cumplită lovitură pentru bătrânul rege. Vremea lui trecuse. România intra În vâltoarea unor vremuri noi. Un trist sfârșit de domnie. O umbră se așternuse asupra tabloului și cu câțiva ani Înainte, la 1907. Atunci s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Genială a fost Însă dizolvarea partidului comunist (În celelalte țări ex comuniste nimeni n-a avut o asemenea idee). Brusc, comunismul a Încetat să existe, și nimeni nu mai era comunist, fiindcă nu mai avea cum să fie. Un fost demnitar al regimului Ceaușescu devenea la fel de necomunist ca un fost deținut politic. Trecutul nu mai conta. Începea o istorie nouă. În aceste condiții, „ceilalți“ nu prea aveau sorți de izbândă. Erau, oricum, prea puțini și dispersați. Câțiva supraviețuitori ai Închisorilor comuniste
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puțin la nivelul „vizibil“ al politicii, În mai mare măsură ilustrată de personalitatea prim-ministrului decât a președintelui. Ca și alți membri marcanți ai partidului său, Năstase nu e deloc străin de fosta nomenclatură; socrul său a fost un Înalt demnitar al lui Ceaușescu. În timpul primului regim Iliescu, viitorul prim-ministru a ocupat funcția de ministru de externe, apoi de președinte al Camerei Deputaților. Iliescu exercita puterea discret, Năstase a exercitat-o ostentativ. Sentimentul de superioritate pe care-l afișează i-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de regimul comunist, decât adevărații vinovați. Așa s-a spus și despre Coposu că ar fi fost informator, pe baza „declarațiilor“ date Securității (care, În cazul lui, ca și al altora, au ieșit ușor din arhivele, păzite de cine?). Dar demnitarii comuniști — ce nevoie aveau să fie informatori? Și bineînțeles că nici ofițerii de Securitate nu „colaborau“ cu Securitatea; ei erau Securitatea! Curios rămâne Însă faptul că În imaginarul românilor informatorul pare mai vinovat decât securistul! Și ceea ce trebuia să se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Expresul Literar să fi pornit la drum. Mai mult: ele puteau fi rostite chiar și dacă Trenul Scriitorilor rămânea în depou. Întotdeauna se vor găsi niște artizani de metafore și experți în montarea de semnificații, care să garnisească discursul unui demnitar cu ce trebuie. Pe terasa cu parapet, spre care dau geamurile mari ale sălii de ceremonii, lumea încearcă să-și consume mai plăcut timpul afectat alocuțiunilor oficiale. E foarte cald, și priveliștea curții cu portic de jur-împrejur trezește încântare. Discut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trei reading-uri din oraș, care angajaseră scriitori baltici, scandinavi, francezi și ex-iugoslavi. Aici, în „groapa teatrală”, atmosfera e de chermeză veselă, striată cu mici lecții de istorie și lingvistică estonă, predate chiar de doamna ministru al Culturii, care, precum orice demnitar de țară mică, se străduiește să atragă atenția oaspeților străini asupra nestematelor identității locale. Cunosc modelul. Dar este parcă mai benign și mai simpatic la Tallin decât la Chișinău, unde e mult mai greu să ascunzi „gropile” din caldarâmul statalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe cei ce suferă ei înșiși rigorile, urmările publice ale acestei „ieșiri din rând”, „revolte”. Poate așa se explică și una din bolile curente ale clasei dominante la noi - ieri, sub comuniști, dar și azi, în libertate socială: nici unul dintre demnitarii nemulțumiți de o stare de fapt sau alta, deși protestează și unii o fac sincer, nici unul nu-și dă, realmente și de fapt, demisia! Demisia este, în țările cu civilizație constituită, stabilă, o formă nu numai de protest, de delimitare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trei ori sfânt, și asta e prea mult. Când te-ai săturat de compromisul molâu al "valorilor comune", de suficiența vagă care acoperă "o anumită concepție despre om" sau de reuniuni ad-hoc care nu durează mai mult de o clipă demnitari în straie multicolore dând drumul la niște porumbei de pe treptele vreunei biserici -, când preferi realmente să fii adevărat decât să fii văzut, e mai bine să stai cu preopinentul față în față și să faci pereche cu el pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deși este dezavuat de întreaga confrerie hagiotafică (de la Sfântul Mormânt), cei circa o sută de călugări, preoți și episcopi care reclamă noi alegeri; cel de-al doilea, desemnat pe cale legală, așteaptă recunoașterea de către guvernul israelian, care-l susține discret pe demnitarul destituit, reputat mai conciliant. Un hotel din cartierul creștin ar fi fost vândut într-ascuns, sub ocârmuirea lui Irineu, printr-un intermediar veros, unei organizații sioniste americane activând în interesul statului israelian. Un scandal cu multiple răbufniri neașteptate care au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cel din Chișinău, din 1903, aveau loc intenționat în zilele Paștilor creștinilor? Că Hitler, Horthy, Franco, Pétain, Mussolini, Pavelič și Tiso, toți au fost crescuți în religia catolică (dacă nu erau chiar preoți, ca slovacul Tiso)? Că Gőring, jumătate din demnitarii naziști și imensa majoritate a claselor mijlocii germane se reclamau de la Luther? Polonia ghetourilor și a lagărelor de exterminare, în care ura de evrei era cvasioficială (a se reciti Le Juif erraut al lui Albert Londres, 1929) nu era oare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
toți, inclusiv beduinii, vor fi branșați. De unde va apărea și o formidabilă plasticitate a sacrului. Este o veste proastă pentru autoritățile instituționalizate politice, religioase sau aparținând ambelor categorii. Statele, inclusiv monarhiile de drept divin, pierd controlul asupra adevărului, ca și demnitarii pe acela al Șariei, tot așa cum clerul catolic a pierdut, odată cu apariția tiparului, monopolul asupra Evangheliilor și asupra dogmelor. Perifericii recuperează acum întârzierea, și vechii poli de producere a normelor de gândire și de conduită, Egiptul și Arabia Saudită, Al-Azar și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de bachelită neagră pus la îndemână pe o măsuță. La asirienii din Kurdistan, până nu demult, funcția patriarhală era ereditară, de la unchi la nepot, iar cârja episcopală încă nu era prea departe de bâta unui șef din neolitic. Că fantezia demnitarului local rămâne, orice-ar fi, un element de care trebuie ținut cont în raporturile cu forțele locale o dovedesc îndeajuns gărzile de securitate de la intrarea palatului-citadelă, curțile, ușile secrete, scările, liniștea care devine tot mai profundă pe măsură ce te apropii de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ierusalim, câte trei la Alexandria și Beirut -, călăuza spirituală a fuzionat cu șeful de trib. El simbolizează o națiune, își protejează enoriașii, răsplătește, împarte, pedepsește și negociază cu raisul și cu președintele, trăgându-și forța din dreptul său de vechi demnitar: în materie de autoritate, el are două milenii avans față de uzurpatorul de moment. Acestor etnarhi le place să se împăuneze cu foarte puțin convingătoare profesiuni de umilință, omagii aduse de viciul feudal virtuții sacerdotale. Noi nu suntem decât niște ființe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai moderne ale Frondei, ale cardinalului și ale celor trei mușchetari, din vremea când mai-marii Bisericii erau încă prinți de capă și spadă iar purpura era de culoarea sângelui. În epoca, nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]