27,984 matches
-
împotriva construirii unui templu de artă și spiritualitate ca acoperiș spiritual peste capitala țării. Așadar, au și apărut acțiunile de împiedicare a realizării acestui edificiu, necesar unui popor care vrea să lucreze la propria lui demnitate. Un popor își arată demnitatea în ceea ce construiește ca neam în istorie. Catedrala face parte din demnitatea unui popor. La edificarea ei ar trebui să-și aducă contribuția orice român. Și să fie bucuros că i se dă o asemenea șansă. Prin urmare, Catedrala nu
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
capitala țării. Așadar, au și apărut acțiunile de împiedicare a realizării acestui edificiu, necesar unui popor care vrea să lucreze la propria lui demnitate. Un popor își arată demnitatea în ceea ce construiește ca neam în istorie. Catedrala face parte din demnitatea unui popor. La edificarea ei ar trebui să-și aducă contribuția orice român. Și să fie bucuros că i se dă o asemenea șansă. Prin urmare, Catedrala nu este nici hală, nici aulă, ci un spațiu unde ne rugăm în
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
ar trebui să se cantoneze doar în „a monitoriza critic“ dorința Patriarhului României de a construi o Catedrală care să fie spațiu adecvat rugăciunii. Alții, apărătorii statornici ai culturii de odăiță, care nu au nici o legătură cu ceea ce este conștiința demnității naționale, sunt îngrijorați că românii vor sărăci dacă se va începe construcția catedralei. Temerilor vegetative ale acestora se adaugă și interesul alogenilor, care vor ca românii să nu facă nimic pentru ei, ci numai pentru alții. Vezi, Doamne, dacă ar
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
sărăci! Trebuie știut că planul construirii Catedralei Neamului pe care Patriarhul României l-a pus în lucrare nu va sărăci pe nimeni, dimpotrivă! În neamul românesc sunt mulți care doresc să pună, nu o cărămidă, ci multe la construirea Catedralei Demnității Noastre. Sunt mulți care sunt gata să ofere tot ceea ce pot spre realizarea visului urmașilor celor care au trudit la ridicarea frumoaselor mănăstiri din Moldova, Bucovina, Curtea de Argeș și al eroilor de la Mărășești, Mărăști, Oituz și de pretutindeni sau din alte
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
bugetele locale, potrivit Constituției României (art. 29 30), Legii Cultelor nr. 489/2006, O.G. 82/2001 și H.G. nr. 1470/2002. Autoritățile Statului român au înțeles necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului ca necesitate practică, dar și ca simbol al demnității și unității naționale prin adoptarea în unanimitate a Legii Catedralei nr. 261/2005, precum și ca o reparație morală pentru bisericile demolate sau translate din București pentru a construi în locul lor Casa Poporului. În art. 1 alin. (2) al acestei legi
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
care se descătușează și pornește în misiunea pe care Domnul i-a dat-o prin harul său deosebit. Haina sa din “sfere de lumină-albastră” îl îmbracă în aspirații netulburate, sculptându-i un veșmânt al strălucirii pe care îl poartă cu demnitate, trecând prin “cete de lumini” și tranformând noaptea în zi. Acolo unde “soarele străluce tandru”, străluce și dorința sa de a se contopi cu frumusețile neștirbite de timp. Prin versul său “trece-un dor nedezmințit” și pulsează iubirea în cea
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
apărute în societate. Era elegant și ordonat, ospitalier și erudit. Un preot distins al cultului ortodox și un om al culturii înțelepte, un slujitor al Bisericii și al poporului român. Apoi mai rămâne în sufletul nostru prin caracterul, onoarea și demnitatea lui, apoi vocea să caldă dar în același timp hotărâtă și fermă; după aceea cultură teologica și nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii și tenacității Preacuvioșiei Sale; luciditatea și spiritul sau critic, însoțit de foarte multă înțelegere
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
inițiate în numele Ligii; b) Să aleagă și să fie aleși în organismele Ligii; c) Să respecte hotărârile luate în condițiile statutare; d) Să aibă o conduită civică în plan profesional și social, care să nu aducă prejudicii prestigiului societății și demnității de scriitor. e) Încălcarea obligațiilor aferente membrilor, încălcări care afectează prestigiul și demnitatea de scriitor este sancționată prin hotărâri ale organelor de conducere a Ligii Scriitorilor Români, filialelor sau adunării generale sau conferinței. Sancțiunile aplicate depind de gravitatea abaterilor și
STATUTUL LIGI SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383272_a_384601]
-
c) Să respecte hotărârile luate în condițiile statutare; d) Să aibă o conduită civică în plan profesional și social, care să nu aducă prejudicii prestigiului societății și demnității de scriitor. e) Încălcarea obligațiilor aferente membrilor, încălcări care afectează prestigiul și demnitatea de scriitor este sancționată prin hotărâri ale organelor de conducere a Ligii Scriitorilor Români, filialelor sau adunării generale sau conferinței. Sancțiunile aplicate depind de gravitatea abaterilor și pot fi: admonestarea verbală sau scrisă, anularea dreptului de a fi ales în
STATUTUL LIGI SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383272_a_384601]
-
dăduse mâncare ,fiindcă avea nevoie de forța lui fizică, un om nemâncat nu poate nici măcar să lustruiască un pantof. Iar firma de afară, „ Zorba the greek” era cu siguranță, numai pentru atragerea turiștilor străini. - Nu pot să fac asta ! Am demnitatea mea ! Dă-mi te rog banii ,pe care mi-i datorezi și o să plec ! - Banii ?! Care bani ?? Scrie undeva că-ți datorez ceva ? Băiete ,porția de halloumi costă zece euro ! Tu ai muncit doar patru ore, așa că mi-ești dator
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
să-l scutur, așa cum face un câine c-un pisoi. „E tare tipu’!” s-au amuzat, și mai mult, soldații. Dar EA nu a mai suportat și, ridicându-se pornită, s-a apropiat de cruce. „Mesia, Isusul meu, păstrează-ți demnitatea, nu face jocul păgânilor ăștia! Încearcă să te comporți ca un martir!” Am scuipat buretele și, în loc să o ascult sau să-i cer un strop de apă, i-am zis să-mi arate sânul. „Isus, dragule, nu se poate!” „Sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a te coborî la o plăcere atât de lumească.” „Nu!” i-am strigat. „L-ai arătat atâtora, sumedenie de călători și bătrâni libidinoși - orișicui, până te-am întâlnit - și acum tocmai mie, care te-am izbăvit și ți-am redat demnitatea, îmi refuzi așa ceva?!” „Și-acum vrei să mi-o iei înapoi, iubitule?” „Nu, dar nu poți să respingi dorința unui condamnat la moarte!” „Tu nu ești osândit la moarte, ești osândit la viață, la una veșnică, știi bine asta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și el Înapoi, Însă numai pentru a ridica de jos una din torțele scăpate de soldați. Își acoperi fața cu vălul beretei, pentru a-și proteja nasul și gura de miasme, și ilumină iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În meseria victimei. — Dar crezi cu adevărat că rivalitatea În breaslă ar putea satisface necesitatea unei cauze foarte puternice? interveni Teofilo, prea puțin convins. Ați uitat cea de a doua condiție: un suflet slab. Când se simte lezat În propria demnitate, un spirit nu tocmai solid și nu prea bine Întărit În Învățătura creștină poate fi cu ușurință Împins spre crimă. La unii oameni, slăbiciunea morală se poate transforma Într-o armă, dând viață unei neașteptate vigori trupești. Nu este necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ești și dumneata, messer Durante? Dante Își amintea ceea ce citise În raportul despre Al Treilea Cer: toți veniseră de la Roma. Dar, Înainte Încă, toți fuseseră În Răsărit. Ca și Baldo, cruciatul. Și Antilia... Avea impresia că Cecco acoperea sub mantia demnității astrologice ceva mai tulbure. Și că Antilia s-ar fi putut să fie ceva mai mult decât o dansatoare. Un fior Îi străbătu pielea când Își aminti de trupul ei. Trebuia să o vadă. Acum. Singur. Ca să afle mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a măsura și mereu căzând peste el, niște postav. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înainte de a se hotărî să se descalțe, să-și scoată pantalonii, să se șteargă la fund cu chiloții și să-i arunce cât mai departe cu putință. De vreme ce avea să moară, voia cel puțin să-și păstreze cât de cât demnitatea. Îl rușina faptul că nu-și putuse controla sfincterele în fața celor trei jigodii. Le servise o istorie nostimă pe care să le-o povestească nepoților lor; or să spună cum, în urmă cu mulți ani, un bosniac îngrozit, efectiv se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a zburat o pasăre sau e balotul acela de cîrpe care se rostogolește pe treptele noului complex alimentar are și față pămîntie stafidită aidoma capetelor mici supte În ele conservate cu curara la Muzeul Antipa nu mumiile nu mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele ei legate-n cîrpe Înconjurată de mere de cornuri de rîuri de lapte și urină pare o plăsmuire a bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acela platonic și posesia unică, exclusiv a ta, nu mai e cea care a fost. Oare de ce ni se dau nouă În ultima vreme obiecte folosite? Nu cumva lăsăm impresia că sîntem săraci și că umilința ne-a anihilat Într-atît demnitatea Încît nu mai există riscul refuzului? Mă gîndesc că aici, pe la noi, și cîinilor li se dă ceea ce rămîne În farfurii, bucăți de carne atinse de dinții și de limba noastră, resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să deosebească bucuria inconfundabilă a alpinistului care a pus primul piciorul pe Everest - simțind că Dumnezeu a creat pentru el anume acel munte - de satisfacția consolată a celor care l-au atins după el? Nu cumva separația dintre dreptul la demnitate și condamnarea la umilință Începe de la acest prag? Un gînditor german a dat cîndva o ciudată definiție a omului. „Der Mensch ist, was er ißt“ - Omul este ceea ce mănîncă! Nu cred să o cunoască și cîinii și mă Îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile hai noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
știi ce? Te primesc în rândul evreilor, ca să nu ne mai invidiezi atâta. — Mă primești? Cum să nu! Măcar atâta să fac. L-am primit și pe Baár Andor. Avea aceleași probleme ca dumneata. Numai că se simțea jignit în demnitatea lui să-și ridice pălăria față de toți netalentații. El era de părere că cel care a făcut toate astea a fost un ageamiu. — Și n-a avut dreptate? — Păi, uitându-mă la șuvițele tale blonde, cred că ba. Și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Ionel, nu-i așa că vrei prăjiturele? întreabă calculatorul demonic, folosind un timbru necunoscut. Rănit de moarte, odată ce sensul cuvintelor îi ajunge la creier, Ionel plânge. E mult prea mult. Și nu așa voia să moară. Cu o ultimă sforțare-a demnității totuși, el atacă. Vrea răzbunare. Răcnind mai ceva ca un samurai, el decuplează Fiara. Fade to black. PAGINĂ NOUĂ POVESTE CU SFÂRȘIT În ziua aceea Bogdan se sculă mult, mult mai obosit decât era de obicei. Era ca și cum greutatea întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-am pretins că le-am trăit în visul existenței mele... Acum, chiar acum, cât mai degrabă să caut uriașa lamă pe care o țin ascunsă sub pernele acestea murdărite de prezența mea îndelungată aici și să-mi sfârșesc viața cu demnitate... câtă demență! Nebun, nebun am fost să vin pe-această lume... iar acum, realizând prostia de a nu putea dispărea la timp, greșeala de a nu fi renunțat la lumea aceasta atunci când încă mai puteam, în gloria existenței mele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bucuroși făcând acestea. Dar, deocamdată, acest lucru nu s-a întâmplat. Două mii de ani nu par să fi fost de ajuns pentru asemenea faptă. De aceea, domnule Stein, vorbiți degeaba, încercând să dobândiți cu un preț de nimic propria dumneavoastră demnitate și înjosind în fața acestor porci poporul căruia aveți cinstea, auziți, aveți cinstea să-i aparțineți. Aș vrea să vă fie rușine că eu, un rus, vă spun asta dumneavoastră, un evreu. Am rămas mut, ca și toți ceilalți. Și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]