3,354 matches
-
stagnat între 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și dus la final în 1962. Numeroși țărani, atât săraci, cât și mai înstăriți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente, ucideri, deportări, încarcerări și confiscări ale întregii averi a celor implicați. În zonele montane au existat însă numeroase zone ne-co-operativizate. Sistemul de agricultură socialist astfel constituit a intrat treptat într-o criză ale cărei efecte s-au simțit și după ce regimul a
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
Dobrogea, era o provincie de graniță foarte diversă din punct de vedere etnic. În această etapă finală, represiunea a atins maximul de violență. Numeroși țărani care se opuneau au fost arestați, condamnați sau deportați, mai ales în Bărăgan. De aceste deportări nu au fost scutiți nici moții din Apuseni. Un astfel de exemplu este cel din comuna Horea, actualmente în județul Alba, de unde au fost alese cinci familii (etichetate drept chiaburi; în realitate, acestea erau familii modeste, însă scopul urmărit de
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
latină. Autoritățile comuniste au înțeles că acest cenaclu nu este doar un grup de tineri romantici, care vin numai să cînte și să spună poezii, ci sunt porniți să discute probleme foarte serioase, cum ar fi revenirea la grafia latină, deportările, toate problemele stringențe despre care nu s-a spus nimic în perioada sovietică. La începutul anului 1990, Anatol Șalaru devine deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic. Alegerile au avut loc pe circumscripții uninominale, iar Anatol Șalaru
Anatol Șalaru () [Corola-website/Science/317183_a_318512]
-
evreilor realizată de germani și epurarea etnică prin înfometare făcută de sovietici, prezintă Pactul Ribbentrop-Molotov, masacrul de la Katyn, colaborarea dintre Gestapo și NKVD (ultimul cu mai multa experiență în exterminarea oponenților regimului la începutul războiului). ""Povestea sovietelor"" mai prezintă și deportările în masă sovietice și experimentele medicale din Gulag. Filmul a stârnit o seama de reacții virulente mai ales în Rusia. Filmul a fost prezentat la următoarele festivaluri de film: În 2009 filmul a fost nominalizat pentru bianualele naționale letone și
Povestea sovietelor (film) () [Corola-website/Science/317263_a_318592]
-
Băsescu și pe soția lui, Maria. Nașii onorifici ai copilului au fost Prințul Moritz von Hessen, Prințesa Madeleine Bendheim un Steinfurt și Prințesa Gabriella de Savoia. În 2005 Paul a declarat că unchiul său, Regele Mihai a fost responsabil pentru deportările și uciderea evreilor români din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Scriind în "The Jerusalem Post", istoricul Jean Ancel a respins acuzațiile lui Paul la adresa lui Mihai lăudând acțiunile Regelui Mihai și ale mamei sale, Regina Elena din timpul războiului
Paul Lambrino () [Corola-website/Science/317541_a_318870]
-
a obținut în aceste împrejurări calificarea de strungar. După terminarea războiului, împreună cu părinții, Laron s-a întors în orașul natal, Cernăuți, care se afla în controlul Uniunea Sovietică|Uniunii Sovietice]], unde a început sa-și completeze studiile școlare întrerupte din cauza deportării. În anul următor familia a obținut repatrierea la Rădăuți, oraș rămas sub suveranitate română. După ce a terminat liceul, în anul 1945 Laron s-a înscris la facultatea de medicină a Institutului medico-farmaceutic din Timișoara, care tocmai își deschisese porțile. Ca
Zvi Laron () [Corola-website/Science/317582_a_318911]
-
Ungariei, aproape de frontiera slovacă, unde au fost găzduiți și ajutați de o familie creștină maghiară Novák. Mai pe urmă în ianuarie 1945 fost capturat de armata sovietică, a fost deținut într-un lagăr de prizonieri și a scăpat de o deportare în alte lagăre din Gulag în nordul îndepărtat. În acest timp în vara anului 1944 familia sa, a fost deportată de noua administrație Sztójay din Ungaria în lagărele de exterminare din Polonia. 13 din 15 membri ai familiei, între care
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
și Delta Terekului]], iar până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, doar malul stâng al Terekului nu se afla sub controlul unor regiuni sau republici autonome ale indigenilor. Insurecția cecenilor a făcut ca autoritățile sovietice să decidă în 1942 deportarea întregii populații cecene și ingușe în Kazahstan în cadrul Operațiunii „Lintea” (Операция «Чечевица»). După acest moment, urmașii cazacilor de pe Terek au redevenit populația majoritară în noul înființat oblast Groznîi din cadrul RSFS Ruse. După reabilitarea cecenilor din 1957, regiunea Groznîi a fost
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Războiului Crimeei. Ulterior, în rândul populației a circulat informație despre Imperiul Rus cum ca ar dori anexarea României. Mihai Eminescu scrie despre controversa anexării astfel: În urma ultimatului care ordona cedarea Basarabiei și Nordului Bucovinei către U.R.S.S., precum și valul de deportări împotriva "capitaliștilor" a înrăutățit părerea românilor despre ruși. În 1941, aliată Germaniei Naziste, România atacă Uniunea Sovietică. Basarabia, Bucovina și ținutul Herța sunt eliberate iar armata română își continuă campania militară împotriva Uniunii Sovietice, ocupând regiunea dintre Nistru și Bug
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
La Danzig, înainte de înglobarea acestuia în statul hitlerist, Meysel a lucrat un timp ca telefonistă și desenator tehnic. Tatăl, Julius Meysel, a fost deposedat de avere și a supraviețuit în 1945 ascuns într-o pivniță, după ce reușise să scape de deportare în împrejurarea că însuși Reinhard Heydrich intervenise favorabil, pe considerentul că Julius Meysel fusese combatant rănit în primul război mondial. Inge Meysel a revenit pe scenă în 1945 la „Thalia-Theater” din Hamburg. Anul 1959 i-a adus celebritate, mulțumită rolului
Inge Meysel () [Corola-website/Science/318145_a_319474]
-
Raskazacivanie") este un termen prin care se descrie politica sistematică a bolșevicilor de eliminarea a cazacilor de pe Don și a celor din Kuban ca grupuri sociale. Acest război a fost prima decizie luată de liderii sovietici pentru „eliminarea, exterminarea și deportarea a populației unui întreg teritoriu”. O serie de istorici consideră că aceste măruri represive constituie genocid. Unul dintre specialiștii istoriei regiunii Donului, Peter Holquist, consideră că descazacizarea nu a constituit un genocid, ci a reprezentat începutul programului de „inginerie socială
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
primească un raport cu privire la îndeplinirea ordinului său după numai trei săptămâni: Kalinovskaia: orașul a fost demolat și întreaga populație (4.220) deportată sau expulzată Ermolovskaia: a fost golită de toți locuitorii (3.218) Romanovskaia: 1.600 deportați, 1.661 așteaptă deportarea Samacinskaia: 1.018 deportați, 1.900 așteaptă deportarea Mikhailovskaya: 600 deportați, 2.200 așteaptă deportarea. Declanșarea acțiunii de „descazacizare” a fost luată printr-o rezoluție secretă a Partidului Bolșevic de pe 24 ianuarie 1919, care cerea organelor locale ale puterii să
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
numai trei săptămâni: Kalinovskaia: orașul a fost demolat și întreaga populație (4.220) deportată sau expulzată Ermolovskaia: a fost golită de toți locuitorii (3.218) Romanovskaia: 1.600 deportați, 1.661 așteaptă deportarea Samacinskaia: 1.018 deportați, 1.900 așteaptă deportarea Mikhailovskaya: 600 deportați, 2.200 așteaptă deportarea. Declanșarea acțiunii de „descazacizare” a fost luată printr-o rezoluție secretă a Partidului Bolșevic de pe 24 ianuarie 1919, care cerea organelor locale ale puterii să declanșeze teroarea de masă împotriva cazacilor bogați, exterminarea
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
demolat și întreaga populație (4.220) deportată sau expulzată Ermolovskaia: a fost golită de toți locuitorii (3.218) Romanovskaia: 1.600 deportați, 1.661 așteaptă deportarea Samacinskaia: 1.018 deportați, 1.900 așteaptă deportarea Mikhailovskaya: 600 deportați, 2.200 așteaptă deportarea. Declanșarea acțiunii de „descazacizare” a fost luată printr-o rezoluție secretă a Partidului Bolșevic de pe 24 ianuarie 1919, care cerea organelor locale ale puterii să declanșeze teroarea de masă împotriva cazacilor bogați, exterminarea tuturor prin întreprinderea de acțiuni nemiloase împotriva
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
anumită parte a populației teritoriului Donului este contrarevoluționară din motive de natură economică, aceasta nu reprezintă nici pe departe majoritatea. Iar această parte a populației care a rămas poate deveni aliatul nostru”. În ciuda acestor luări de poziție la nivel oficial, deportările și execuțiile au continuat chiar și în anul 1920. Peter Holquist afirmă că numărul total al celor executați este greu de stabilit, dar este vorba în mod sigur de mii de oameni, poate peste 10.000. Sute de oameni au
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
demarcarea a fost făcută din cauza unei separări geografice a populației forțată de război: în partea de sud, populația de etnie greco-cipriotă reprezenta 95 % din total, în timp se în partea de nord etnia turco-cipriotă reprezenta 98 %. Acest lucru se datorează deportării a 200 000 de greco-ciprioți din partea de nord spre cea de sud.Bunurile lor au fost confiscate și simbolurile lor religioase au fost distruse în mare parte. Același lucru să întâmplat cu populația turcă în partea de sud a insulei
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
Morar, cetățean din Republică Moldova și rezident permanent în Rusia, i s-a interzis să intre în Federația Rusă. Federația Internațională a Jurnaliștilor a solicitat organismelor europene să investigheze cazul. Uniunea Jurnaliștilor din Rusia a condamnat, de asemenea, pedepsirea prin deportare a Nataliei Morar. Pentru a protesta față de rezultatele oficiale ale alegerilor (în conformitate cu care 98,4% din alegători au participat la alegeri, si 99,2% dintre ei au votat pentru Rusia Unită), alegătorii din Republică Ingușetia au colectat în scris și
Alegeri legislative în Rusia, 2007 () [Corola-website/Science/319795_a_321124]
-
lagărele național-socialiste de concentrare Auschwitz și Płaszów. Părinții Zimrei, precum și fratele său au pierit în lagăr. După eliberarea din lagăr a revenit în România, recuperându-și cetățenia română. Și-a completat "jurnalul" început încă de la vârsta de 11 ani, înainte de deportare, continuat în condițiile extrem de periculoase din lagăr. A descris, între altele, condițiile călătoriei din Transilvania de Nord la Auschwitz. În anii 1950 devenise o dramaturgă deosebit de apreciată de către autorități, scriind în stilul realismului socialist. A fost susținută de scriitorii cunoscuți
Ana Novac () [Corola-website/Science/319050_a_320379]
-
care terminase Școală Eparhiala din Chișinău. Frate mai mic al scriitorului Victor Crăciun, presedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni București. Cu părinții și fratele, s-a refugiat din Basarabia în iunie 1940, pește Prut, cu căruță, de teama deportării în Siberia, mergând la bunicii din Covurlui. Precum un milion de refugiați români, familia a fost persecutata de ocupanții sovietici (deoarece tatăl făcea parte din administrația românească a Basarabiei), fugind în vechiul regat. Școala primară a frecventat-o la Aradul
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
Ministerul de interne, decretul 12.500; 27 august 1944). Ministrul de externe Grigore Niculescu-Buzești își dăduse consimțământul aliaților prin delegația română, care va semna armistițiul (încheiat la 12.9.1944), aflându-se la Moscova, măsură care a premers , acțiunii de deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică. Toți bărbații între 18-45 ani, iar femeile între 18-35 de ani, au fost trimiși la munca de reconstrucție în U.R.S.S. Nici în acest caz n-a existat un criteriu politic sau de clasă
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. În noaptea dintre 12 și 13 iunie 1941 au început deportările groaznice în Siberia, care au continuat până în 1953. Nu se cunoaște numărul exact al deportaților, dar el este de ordinul sutelor, dintre care mai mult de jumătate au rămas pe veci în pământurile Siberiei și Kazahstanului. Începând din anul 1991
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Instalarea puterii sovietice a fost însoțită de ucideri, deportări și colectivizare forțată. Monumentul victimelor regimului sovietic, situat în curtea Bisericii, include listele victimelor supuse represiunilor sovietice în 1940-1941, 1944-1553 (150 persoane), locuitorilor comunei Ciudei împușcați în anii 1944-1945 de către „miliția populară” (9 persoane) și locuitorilor comunei Ciudei dați dispăruți
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]
-
() este numită izgonirea amerindienilor din regiunile fertile cu păduri din sud-estul SUA și obligarea lor să trăiască în regiunile aride în rezervații în regiunea numită Indian Territory, care se află în prezent în statul federal american . Această acțiune de deportare a amerindienilor este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politica regimului american de transhumanță
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
obligarea lor să trăiască în regiunile aride în rezervații în regiunea numită Indian Territory, care se află în prezent în statul federal american . Această acțiune de deportare a amerindienilor este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politica regimului american de transhumanță a fost legalizată prin decretul de lege „"Indian Removal Act"” din 1830 din perioada
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politica regimului american de transhumanță a fost legalizată prin decretul de lege „"Indian Removal Act"” din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre rezervații au murit peste un sfert din numărul amerindienilor deportați; această decimare a lor fost cauzată de boli, frig, epuizare și foame. Pe lângă decimare s-a produs și dezrădăcinarea lor din
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]