4,974 matches
-
care surprinde prin complexitatea și originalitatea lui. Ambele trăsături sunt reflectate de varietatea de culori care sunt combinate pe un spațiu relativ restrâns. Ar trebui să ne gândim că pământul pe care călcăm nepăsători face parte din opera unui artist desăvârșit. Pretutindeni, putem întâlni peisaje care, admirându-le, ne răpun, căzând pradă splendorii lor2. Relieful spațiului românesc, cuprins între coordonatele sale generale, Carpați, Dunăre și Marea Neagră, nu trebuie înțeles strict ca un cadru natural, ci mai cu seamă ca o scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aplică, implacabil, și Terrei. O confruntare teribilă între plăcile tectonice, rezultată dintr-o plăsmuire continuă, s-a dat, se dă și se va da pentru crearea pământurilor noastre. O zămislire necurmată se petrece în chinuri groaznice și într-o tăcere desăvârșită. Dacă ar fi să ne lipim urechea de sol, auzul nostru nu ar percepe nici măcar un zgomot. Deși surzi la trosnetele puternice din subteran, totuși, nu putem spune că nu am fi martorii acestei nașteri. Chiar acum, sub tălpile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și asupra principatelor dunărene. Napoleon I nu a putut să îngenuncheze definitiv Rusia pe câmpul de luptă, iar amintirea gloriei de la Austerlitz, Friedland sau chiar Borodino s-a pierdut în viforul iernii. Însă cultura franceză a cucerit, într-un mod desăvârșit, elitele politice și militare ruse. Un triumf din care am gustat și noi, oarecum, odată cu extinderea influenței ruse după Tratatul de la Adrianopol asupra principatelor dunărene. Pe vremea Regulamentelor Organice, a fost adus nu doar jocul de cărți, prin care odrasle
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ale științei economice, opere care ne-au schimbat percepția despre lume. Poate de la Avuția Națiunilor a lui Adam Smith nu se mai scrisese o operă atît de importantă. Reușita lui Keynes a fost remarcabilă. Lordul britanic a fost un intelectual desăvîrșit, un radical îndrăzneț, care a înțeles problemele timpului său și le-a oferit o soluție iscusit argumentată, chiar dacă pentru asta a trebuit să producă o critică devastatoare a ortodoxiei economice și să producă o schimbare de paradigmă. 1.13. Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Platon spunea că adevărata cunoaștere nu se dobîndeș-te nicăieri decît după moarte. Să ne bucurăm așadar în tihna unității noastre redescoperite, în pacea sa deplină, întru realitatea vie, eternă a Ființei, în care să petrecem eon de eon, în bucuria desăvîrșită și înfiorarea binecuvîntată a dragostei absolute. Căci acolo unde nu e unitate e anarhie. Suntem aici pentru a ne reaminti că Cerul și pămîntul sunt guvernate de aceeași Lege supremă, că esența lor intimă este unitatea. Tat twam asi (asta
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
căsătoria Ralucăi Eminovici. Pînă atunci actul prezentat a rămas nevalabil. Și chiar în acest sens judecătorii i-au răspuns Ralucăi Eminovici: "Judecătoria acestui ținut Botoșani vă răspunde că actul aflat de la luna decembrie 1849 țitat prin zisa jalobă nu poartă desăvîrșita însușire a unei legiuite întărituri apoi și judecătoria nu poate înainta vreo lucrare pentru asigurarea zestrei mai înainte de a înfățișa dv. valabil act doveditor cîtimei zestrei"44. Tocmai aici era buba! Raluca Eminovici nu putea prezenta asemenea act! Nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
datorită bogatei lui imaginații, el se credea pe vîrf de munte, și chiar "munte" i-a zis în versurile pe care le-a făcut puțin mai tîrziu. De acolo, mergea nu departe, tot prin cadru, la Izvor, pentru ca, în liniștea desăvîrșită ce domnea acolo, să se culce lîngă izvor, cu brațul sub cap. Era acolo un tei, care, cu o parte din crengile sale, acoperea izvorul, pînă la pămînt. Teiul acela, cu floarea lui foarte mirositoare, aparținea unei specii rare. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în ceruri nalte", el a mai scris, tot atunci, și poezia Floare-albastră. După aprecierea lui Perpessicius, "Floare-albastră face parte dintre cele mai puțin înțelese din poeziile lui Eminescu, în orice caz din poeziile cele mai expuse neînțelegerii, și încă din cauza desăvîrșitei lor grații"155. Mai întîi, poezia aceasta a fost mult discutată și mult răstălmăcită, din cauza unor greșeli de tipar. Cînd s-a încercat corectarea greșelilor, după manuscrise, s-a constatat că manuscrisul este necomplet; între manuscrisele poetului, se afla numai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
logicii-modă care, abia schițată în faza II, ajunge acum la apogeul său. Nu doar seducție a bunurilor de confort, ci, pe deasupra, logică a varietății, a înnoirii perpetue, a diferențierilor marginale constitutive de secole ale modei vestimentare. Într-adevăr, „sistemul modei desăvârșite” comandă funcționarea pieței în faza III7: o organizare-modă de-acum înainte de tip hipermodern sau hipermarketing. Reorientările marketingului în marea desfaceretc "Reorientările marketingului în marea desfacere" Strategiile de diferențiere și de segmentare au invadat și ele universul desfacerii. În cursul fazei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
uneia sau mai multor componente care trebuie ,,reparate” prin intervenția unui organism sau subsistem însărcinat cu acest lucru. În contrast cu această concepție, controlul distribuit nu necesită un astfel de organism de control centralizat. De exemplu, coloniile de termite sunt cei mai desăvârșiți constructori de pe Terra. Ele înalță cele mai mari structuri de pe planetă, comparativ cu mărimea unei termite. Dacă omul ar fi capabil să construiască clădiri asemănătoare cu cele ale termitelor, acestea ar trebui să aibă zeci de kilometri înălțime și ar
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
palatului. Pentheu va porni în urmărirea acestei fantome cu aspect strălucitor și o va străpunge cu sabia, crezând că, astfel, îl omoară pe Dionysos. Vicleșugul prin care zeul îi va răpune și pe Agave și pe Pentheu este de o desăvârșită ambiguitate. Agave își va urmări și ucide fiul, crezând că urmărește și ucide o fiară sălbatică (așadar, invers față de înșelătoria care îl va duce la pieire pe Aiax). Or, această capcană nu e lipsită de legătură cu o anumită formă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o dată pentru totdeauna. Moștenire budistă a teatrului no, schema apariției ce tinde spre propria dispariție capătă aici întreaga sa valoare de simbol al dorinței de participare la viață, de acces la cunoaștere, dar și al „setei de repaos” într-o desăvârșită nemișcare. Spațiul no propune reprezentarea lumii ca stare tranzitorie, ca loc de trecere de la formele reale spre vid, spre neant. Ultima desprindere de vizibil se produce pe scenă, căci fantoma nu se arată decât pentru a-și desăvârși disoluția. Umbra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de letargie asemănătoare cu somnul. Somnul este însă el însuși un simulacru al morții: în scena furtului brățării de către Iachimo din actul al doilea, el este chiar în mod explicit comparat cu moartea: Iachimo îl vede ca pe o imitație desăvârșită a acesteia, iar trupul adormit al Imogenei îi amintește de sculpturile funerare culcate pe morminte. În actul al patrulea, presupusa moarte a Imogenei, travestită în paj, e un prilej de evocare a „frumoasei morți”: când Lucius și ofițerii romani o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
voce, aceleași veșminte, dar nu o singură persoană, ci două! Refracție naturală care, în același timp, există și nu există”. Aidoma unei realități fantomatice ori unei imagini răsfrânte într-o oglindă. Același care este, însă altul... Iată minunea (wonderful) asemănării desăvârșite a două personaje ce se reflectă reciproc. Minune cu nimic mai prejos decât aceea a aparițiilor; iar din cele două personaje, veritabile figuri ale dublului, Shakespeare nu a făcut cu totul întâmplător oameni despre care se crede că ar fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al iluziilor, al umbrelor goale: „Cea mai bună dintre toate piesele acestea nu e decât o amăgire. Și cea mai proastă devine frumoasă, dacă o înfrumusețează fantezia”1. Prezența umbrelor (shadows) este pentru Tezeu esența teatrului. Pentru Tezeu-scepticul, pentru Tezeu-opusul desăvârșit al spectatorului naiv. Shakespeare însă e de părere că teatrul are nevoie de amândoi: și de credul, dar și de cel conștient că are de-a face doar cu aparențe, cu ceva ce „seamănă cu realitatea” - așadar, cu iluzia. Credința
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și divinitate, figură a interstițiului, a umanului și, totodată, a non-umanului) - și templul din Extremul Orient - aici pentru că „joacă într-o piesă mai puțin tragică, așezată dinaintea tămâiei care fumegă, cu mâinile împreunate și cu o expresie calmă, de o desăvârșită seninătate”, nu ne amintește ea oare de statuia lui Herodot din „Actorul și supramarioneta”, acel Herodot ce-și ține durerea în palme? Marile virtuți ale marionetei/statuie sacră sunt tăcerea și supunerea. Ea așteaptă în tăcere „ca stăpânul să-i
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și „situațională”, în viziunea mea cogniția contextuală fiind același lucru cu cogniția situațională, folosind, limbajul popperian. Condiția și necesară și suficientă a căii contextuale este ca nimic să nu fie exterior capacității de explicație. În termeni hegelieni, dar în sens desăvârșit, tot ceea ce există, și cunoscut, și necunoscut, constituie interioritatea contextului (a eternității, în metafizică). Timpul este reflexia a ceea ce există în context (este reflexia eternității). Contextul este, ca și eternitatea, compact, iar timpul este desfășurat, este flux al conștienței care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
suprafețe care sunt concave și convexe în același timp. Ceva nu se alege în cogniția economiei, ca și când s-ar relativiza instantaneu și adevărul și explicația ca răspuns la relativizarea comportamentului agenților. Mișcarea de tip brownian din universul cogniției economice este desăvârșită și s-ar putea să fie perpetuă (deși, la drept vorbind, este desăvârșită pentru că e perpetuă). Poate nu este întâmplător că anumite curente de gândire economică sunt interesate aproape exclusiv de risc și incertitudine, ca și când acestea ar fi expresia unor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în cogniția economiei, ca și când s-ar relativiza instantaneu și adevărul și explicația ca răspuns la relativizarea comportamentului agenților. Mișcarea de tip brownian din universul cogniției economice este desăvârșită și s-ar putea să fie perpetuă (deși, la drept vorbind, este desăvârșită pentru că e perpetuă). Poate nu este întâmplător că anumite curente de gândire economică sunt interesate aproape exclusiv de risc și incertitudine, ca și când acestea ar fi expresia unor caracteristici naturale ale universului raționalizării de care se ocupă Economia. Teoria haosului este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe trăgaci... 2 Hedonistul asasinat. Protarh joacă de la un capăt la altul rolul prostănacului. Intervențiile lui se rezumă la vreo zece rânduri într-un dialog de o sută cincizeci de pagini. Iar luările lui de cuvânt strălucesc printr-un ridicol desăvârșit: el nu înțelege, cere să i se repete, repetă el însuși, întreabă pentru a fi sigur că a înțeles, lasă întrebările fără răspuns, răspunde alandala sau prea târziu. Când ia cuvântul, o face pentru a aproba, a consimți, a valida
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Protagoras și ale altor câțiva - poate și ale lui Prodicos, printre aceștia. Patru kilometri dus, patru întors, Eudoxos are tot timpul să mediteze, pe drum, la învățăturile auzite, la diatribele propuse sau la subiectele zilei. Când ajunge un înțelept desăvârșit, după călătorii în Egipt, el excelează într-un număr considerabil de domenii: matematică, astronomie, politică, legislație, medicină, inginerie. Autoritate de neocolit în domeniul numerelor iraționale și al mărimilor incomensurabile, el este recunoscut și pentru contribuții în materie de mișcare a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o cupă filosofică (!) pe care este reprezentată o scenă ciudată: Zenon stoicul și Epicur figurează în jurul unei mese pe care se află un tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur, care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
psihologia românească merge înainte, se consolidează, își construiește instituții proprii de conducere, coordonare, control și - mai ales - de susținere legal-instituțională a exercitării profesiei de psiholog, deși „corul bocitoarelor” continuă să deplângă „soarta” psihologiei românești. Conferința Națională de la Călimănești-Căciulata, prin organizarea desăvârșită, prin calitatea lucrărilor prezentate și a altor activități specifice, prin unitatea și colaborarea principalelor școli de psihologie din România, a demonstrat cu prisosință că ne aflăm pe drumul cel bun. Efervescența și dorința de implicare s-au dovedit și în ceea ce privește
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
neostenită, se exercită fără răgaz: nimeni nu este invizibil, în afară de Dumnezeu care, tocmai din acest motiv, izbutește să fie, ca orice supraveghetor perfect, „pretutindeni și nicăieri”. Pentru ochiul divin nu există nimic opac, nici un secret nu îi rezistă, transparența este desăvârșită. Orice abatere de la normă este reperată, orice veleitate centrifugă localizată. Iată modelul propriu puterii sacre, cel puțin în Occident. Din această perspectivă poate fi citit celebrul motiv al „lumii ca teatru”, care coboară în timp până la greci și se menține
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la tabere opuse, sensul unei victorii simbolice indispensabile salvării demnității umane, demnitatea luptătorului care nu cedează. Un alt exemplu: Profesionistul, piesa dramaturgului sârb Dușan Kovacevic, autor, de altfel, și al scenariului la Underground (filmul lui Emir Kusturiça), parabola cea mai desăvârșită a destinului țării sale. Aici, personajului principal i se repartizează o „codiță”, un informator personal care nu trebuie să-l scape din ochi și nu se sfiește să se țină după el, fără nicio discreție. Puterea practică, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]