3,459 matches
-
principala lor slăbiciune, incapacitatea de a vedea dincolo de momentul prezent : Și totuși, nu putem cunoaște viitorul. Nu știm nici măcar ce se va întâmpla în fracțiunea de secundă imediat următoare (I, p. 10). Ordinea cosmosului și rostul întâmplărilor nu pot fi deslușite de astfel de făpturi mărginite, private de accesul la cunoașterea globală : numai în sămânța viitorului am putea citi sensul (I, p. 11). Prea puțin impresionat de gravitatea coreuților, Spyros îi tratează ca pe niște actori de duzină, după cum îi apostrofează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și drogată, Pythia își face apariția pe scenă într-un joc de lumini în stare să asigure o atmosferă misterioasă și șocantă (I, p. 25), amplificată de efectele scenice suplimentare (I, p. 26). Ea dă răspunsuri emfatice și greu de deslușit negustorilor care cer îndrumare în afaceri ca și generalilor dornici să afle calea cea mai sigură spre victorie, în timp ce Marcos îi comentează prestațiile instruind-o ca și Spyros pe actori : Încearcă să te concentrezi, stimulează-ți imaginația și evită clișeele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vedea atunci, pe peretele al cărui galben ca urina se străvede prin imagini, aceste "filme de lucru." De exemplu, doctorul Sinus făcând pe grozavul, la lumina farurilor, în fața unor jandarmi care supraveghează circulația într-o noapte cu ninsoare. I se deslușesc prost spusele, firește, foarte instructive. În cealaltă parte, camera comunică, printr-o arcadă largă, cu un fel de sufragerie mobilată simplu, o masă și un bufet, unde însă nu vine să mănânce nimeni, e doar de formă. Prin ușa sufrageriei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
minuscul care plutea pe ape, săltat și ascuns alternativ de ritmul puternic al mării. Un rest putrezit de ambarcațiune? Un cadavru scos la suprafață de mare? Un înotător? Punctul întunecat apărea și dispărea, dar era tot mai aproape. Putea deja desluși un crawl regulat. Distanța care îl separa de mal pe înotător nu înceta să se micșoreze. Iată că a atins cu picioarele fundul și se scutură delicat, își șterge fața cu mâinile și iese din apă. O femeie. Goală! Și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
excepțională", conchise imparțial locotenentul. Și tare: "E din cauza unei vecine asasinate de un soț gelos, nu-i așa?" Da, o poveste veche, aproape uitată, dar în ultima vreme mamei îi este frică de orice. Prezența dumneavoastră o liniștește. Fără a desluși, cred eu, toate implicațiile spuselor Nastiei, locotenentul s-a simțit măgulit: "Sunt mulțumit să vă fiu de folos la ceva", spuse modest. Nastea râse din nou, arătându-și gingiile roz: "Sunteți prea amabil, domnule locotenent. Vă urez o ședere plăcută
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tăcută. "Hai să faci o baie, o invită locotenentul, apa e foarte bună." " Nu mi-am adus costumul." Făcând aluzie la prima seară, o întrebă: "Și asta te împiedică?" Nu cu adevărat, răspunse Nastia, cu o voce firească, de parcă nu deslușise nicio maliție în întrebarea lui, dar astă-seară n-am timp. Trebuie să mă întorc la sanatoriu." " Credeam că vii acasă", spuse el puțin dezamăgit. "Nu, am ieșit să dau o raită, până să intru în serviciu. Sunt de gardă în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
neînțeles. Dar a priceput esențialul. Locotenentul descria mai întâi, în culorile cele mai întunecate, sosirea la gară, după plecarea lor, întâlnirea cu Grigore și Lillișu, reacția tinerei fete și asasinarea Nastiei, de care îl bănuia foarte tare pe vameș. Se deslușea aici ceva, un fel de sentiment prost definit de vinovăție. Apoi relata, pe un ton la fel de tragic, lunga retragere a regimentului, sub un soare de plumb și pe ploaie, în continuu hărțuiți de trupele sovietice, intrate în Basarabia mai devreme
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela bătu la ușă. O voce nazală porunci în franceză: "Intră!" Apăsă pe clanță. Chipul doamnei Dunin, care stătea à contre-jour în mijlocul micii încăperi, strâmtă și ticsită de mobile, era greu de deslușit. O chemase ca s-o dojenească? Să-i reproșeze vreo încălcare a regulamentului? Vreun gest contrar bunelor maniere? Vreo vorbă prea tare pentru urechile acestor înțepate, care o țineau deoparte și nu conteneau s-o sâcâie, punând la cale tot
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt mulți și de o subtilitate ingenioasă. Să te resemnezi atunci la ideea de bun simț care vrea ca viața să aibă dreptate în toate, în prietenie ca și în dragoste? Ea însăși e ispitită, odată cu întoarcerea în timp, să deslușească, în împărtășirea secretului, o formă de iubire prin contagiune, cum se vede deseori între prietenele tinere, și care ajunge uneori la drame. Ceea ce nu contenise să-i povestească despre Bugaz și despre Filip putuse înfierbânta imaginația Dorinei M. până într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aproape la zero, cuvintelor li se face o nedreptate cumplită, iar realitățile din spatele lor sunt practic ignorate. O „victimă” a unei astfel de atitudini este și cuvântul „fanariot”. Îl auzim în talk-show-uri televizate, îl citim în articole de ziar, îl deslușim în înfocatele discuții dintre precupeții și cumpărătorii de la piață. Tot ce este corupt, rău, falsificat în țară este desigur, „fanariot”. Tot ce nu funcționează este o consecință a „fanariotismului”, totul se cumpără și se vinde cu un cinism nemaiîntâlnit pentru că
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
iată ce a ieșit: Timp în cerc și cerc de timp, milenii geometrice se scurg/ Sorgintea omului coboară în vălul straniului amurg/ Sic transit, nu a gloriei de ani în cerc/ Înțeleptul meditează întristat că toate trec/ Și tot el deslușește misterul din sacralitate:/ Triunghi înscris în cerc natură, om, divinitate. 69 Citesc niște pagini care încep cu un vis cam straniu: pluteam deasupra unei văi pline cu flori închise care brusc și-au desfăcut petalele, erau galbene, de un galben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
zicea Michael. Și, într-o noapte de octombrie, trecînd în viteză pe lîngă galeriile purpurii din Eastern Seaboard Fission Authority, văzu trei siluete mărunte, ireale care stăteau chiar pe marginea marilor trepte de la baza datelor. Mici cum erau, putea totuși desluși rînjetul uneia dintre ele, a băiatului, gingiile lui roz, sclipirea ochilor cenușii, alungiți, care fuseseră ai lui Riviera. Linda încă îi mai purta jacheta; îi făcu din mînă. Dar cea de-a treia siluetă, postată în spatele ei, ținînd-o pe după umeri
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
că personalitățile "se dezvoltă" sau decad, în orice caz se schimbă, chiar dacă acest lucru se petrece într-un timp relativ îndelungat. Așa stând lucrurile, "răspunsul la mediu" nu va fi identic în diferite momente în timp, iar noi nu putem desluși realitatea personalității. Deși psihologii admit necesitatea unui concept cum este personalitatea, din moment ce caracteristicile fundamentale ale indivizilor par să existe, să se schimbe doar treptat și într-un fel să "sintetizeze" diversele "trăsături" ale acestor indivizi, conceptul este, evident, greu de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
școlare” cuprinde eseuri cu caracter didactic - urmare a vastei experiențe de profesor și de inspector școlar la catedra de Limba și literatura română la I.S.J.Vaslui. Privind retrospectiv în existența domniei sale și mai ales potrivit principiilor sale de viață putem desluși trei ipostaze: • ca profesionist în cariera didactică; • ca cercetător, critic literar și teatral; • ca om de cultură, cu înclinații pentru umor, oratorie și critică. Ce noroc, ce bucurie, să-l avem printre noi. Jovial și ușor ironic, dar nu malițios
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
s-a arătat și când am venit acasă cu coroniță și premiul întâi, la sfârșitul primei clase. Doamna învățătoare Maria Isopescu ne-a fost ca o mamă. Era foarte apropiată de noi și cu multă răbdare a reușit să ne deslușească ascunsele taine ale cititului, scrisului și socotitului. Din clasa a doua, ne-a învățat doamna Saveta Năstasă (Putinica) până în clasa a cincia, când am susținut examenul de admitere la Liceul "Eudoxiu Hurmuzachi". Având acasă trei copii mici, nu constituiam pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cioplitorului În piatră nu putură deosebi la Început decât o fereastră Îngustă, prin care pătrundea cu oarecare greutate lumina mohorâtă a unei zile Înnourate. Dar, ajutat de pâlpâirea unei lumânări de ceară dintr-un sfeșnic masiv de argint, Simeon putu desluși curând un pat pe care zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În pi cioare părintele stareț, cu Înfățișarea lui severă, iar alături, Într un jilț, un alt călugăr, necunoscut. Avea barba albă, părul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În care Simeon se simți cercetat până În ultima cută a sufletului. Apoi starețul se Întoarse spre pat și Întrebă: — El e? Urmă o clipă de tăcere. La un semn al starețului, Heri bert apropie lumânarea de fața cioplitorului, ca să-i deslușească tră săturile. Părintele Urban Întrebă iarăși: — El e omul? Un sunet slab ca un oftat veni dinspre pat și Simeon recunoscu În mogâldeața de sub cuverturi pe cavalerul pe care Îl ajutase. Avea fața suptă și palidă, iar nasul i se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doi. Cum poți trăi În asemenea fum? Fă o gaură În tavan, că altfel Într-o zi o să te găsească Înăbușit! — Ai dreptate, stăpâne, spuse celălalt. Era o mogâldeață Înfășurată Într-o sumedenie de cârpe murdare, din care nu se deslușea decât cocoașa uriașă și rotundă, care-i ascundea În Întregime capul și umerii. Hai, lasă cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci de nas? Ca prin farmec, mogâldeața se Îndreptă din șale și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și un zornăit de chei. Dincolo de gratiile care despărțeau temnița lui de galeria lungă și Întunecoasă, văzu o siluetă Înaltă, ușor adusă de spate, Învăluită Într-o manta largă cu glugă. — Tu ești pietrarul cel străin? Întrebă umbra, Încercând să deslușească În Întuneric. — Da, eu sunt. — Cine te-a trimis aici? — Cei de la Sfântul Petru... — Bine, așteaptă! N-avem timp de pierdut, trebuie s-o ștergem de aici Înainte de-a se descoperi cadavrul paz nicului... Necunoscutul scoase o legătură de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cercevea până când steaua în cinci colțuri fixată pe partea superioară a bonetei militare a atins ochiul de geam de sus. Colegii lui au procedat la fel, dar la al doilea gem. Acum toți trei se uitau în cămăruță, încercând să deslușească în semiîntuneric ce anume putea fi atât de periculos sub acoperișul acestei coștoroabe. 4. "DUȘMANII POPORULUI" Fusese o noapte călduroasă. Cele două geamuri erau închise. Dinspre tindă venea un firișor de aer proaspăt de afară, prin ușa întredeschisă și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care nu o prevăzusem, nu o cunoșteam și pe care ne era greu s-o înțelegem și să o acceptăm ca atare. Stăteam în picioare, unul lângă altul, încercând să ne acomodăm vederea cu semiîntunericul din interior. Ne străduiam să deslușim fețele celor care ocupau deja jumătatea de spațiu mai întunecos, în care nu era gemuleț cu gratii. Mircea, hai să așezăm cumva lucrurile și să ne găsim niște locuri. Da, mama, imediat le punem, acuma. Cu adevărat, Mircea era nădejdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acum, lângă el nu se afla decât unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani, care îl privea cu mirare și compasiune, neînțelegând prea bine drama pe care o trăia bătrânul din fața lui. Totuși, cred că am citit, am deslușit în ochii tulburi și îndurerați ai bunicului cauza acestei suferințe. Da. Mai mult decât lipsa mămăligii, îl dobora absența dragostei: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta... (Matei 15:4) Unde era soția lui? Dar copiii și nepoții? Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu un cordon din păr de cămilă. Hai, vino, copile, te aștept de multă vreme. Ai cam întârziat. De ce? Soarele, soarele e... Da, într-adevăr, soarele arde puternic. M-am uitat cu atenție la fântâna zidită din piatră și am deslușit cu anevoie pe ghizdul ei, scrijelit în roca dură, cuvântul "IACOV". Vasăzică asta era fântâna lui Iacov? Alături, pe partea superioară a ghizdului, se afla o ulcică plină cu apă limpede și rece. Ia, ia și bea, copile, știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
femeile tinere, dar și despre energiile lor: "privind fără să vadă nimic din cel care pleacă eu nu pot vedea eu pot doar să privesc și să nu simt energia cuvintelor pot să uit cine sunt și pot să nu deslușesc graba care mă alungă de aici și pot să spun unde se opresc femeile tinere și unde nu se opresc ele atunci când văd femei bătrâne cuibărite în lumină femeile tinere vor lua desenele tale drept o scriere tainică și îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
repartizează pasagerii, combinând naționalitățile și vârstele. Noi vom fi În total 5, ceilalți doi fiind doi bătrâni pereche, din Berkeley, California. Sala de mese e În orice caz mai mare decât cea mai mare sală-restaurant din București. Încerc să mă deslușesc, cum e posibil să Întreție atâția oameni de serviciu. O listă imensă de mâncăruri, frumos tipărită și legată imi mărește curiozitatea. Fac pariu cu soția, că nu voi dori ceva ce să nu găsesc. Mi-am pus În gând mușchi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]