7,054 matches
-
Alex. Ștefănescu, Cu umor despre umor, RL, 1989, 14; Alex. Ștefănescu, Portret în mișcare, RL, 1992, 5; Călin Căliman, „Jurnal de drum al unui critic teatral”, CC, 1993, 10-12; Viorel Cacoveanu, Valentin Silvestru - 70, ST, 1994, 10-11; Viorel Cacoveanu, La despărțirea de Valentin Silvestru, ST, 1996, 11-12; Ștefan Oprea, Planeta Silvestru, DL, 1999, 2; Faifer, Faldurile, 107-110; Popa, Ist. lit., I, 1076-1077; Dicț. scriit. rom., IV, 231-233; Ioan Adam, Parole în Balcania, București, 2003, 105-107. N. M.
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
cătune, și se dovedesc adaptați perfect peisajului frust și sălbătăciei lui virgine. E o umanitate care încearcă o retragere tăcută din fața civilizației în inima firii, spre a-și conserva o anume integritate, un cod moral nescris, dar bazat pe o despărțire foarte categorică a omeniei de opusul ei. Potecile munților, codrii deși, dumbrăvile tăinuite, labirintul gârlelor închipuie o fortăreață naturală. Izolarea ei îngăduie încă umanității descrise de S. să își apere valorile. Poetul naturii este totodată un moralist, descoperitor de robustețe
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
aromâni, aș vrea să remarc extinderile de sens care s-au petrecut în vremea veche. Femeia, al cărei bărbat dispărea pentru mult timp (fără ca decesul lui să fie confirmat), intra și ea în tagma văduvelor. Biserica îi dădea „carte de despărțire” și ea suporta aceleași rigori ca văduvele „veritabile”, cele ai căror soți muriseră. Ar putea fi acesta un temei pentru extinderea de sens notată de Șăineanu și Resmeriță - motivația fiind oferită de „absența soțului” -, dar remarca „învechit” era obligatorie. Cred
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
călugăr ca și cum ar fi luat chipul când au fost sănătos...” (îndreptarea legii, glava 122)261. Cel care se retrăgea între zidurile mănăstirii, luând „chip îngeresc”, dispărea din lume, suferea așa-zisa moarte civilă (înregistrată de Biserică între motivele admise pentru despărțire: motive care provoacă moartea religioasă; motive care provoacă moartea morală; motive care provoacă moartea fizică parțială; motive care provoacă moartea civilă 262). Și legiuitorii din secolul al XVII-lea, întemeindu-se pe Harmenopoulos, acceptau această „moarte civilă” produsă de călugărire
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se poate apropia 125. „Tristețe”, „mâhnire”, „jale”, „inimă rea”, căci negrul „cerneala - cum zice cronicarul evocând straiele mâhnirii (culoare pasivă, dar funestă) este „culoarea doliului”, a doliului absolut 127 (semnificație psihologică și rezonanță afectivă: deces 129, tristețe, doliu sfârșit, singurătate, despărțire, moarte 129. Și nu doar la popoarele europene 128. Veșmintele vopsite Văduvia - riguros considerată - le proiecta pe femei într-o existență mohorâtă (cel puțin din punct de vedere vestimentar), în „cerneală” (cum zicea un cronicar), adică în straie „cernite”, negre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un chip descris mai sus). Orice îndoială dispare atunci când numele ne spun limpede că avem de-a face cu descendenți ai femeii fără soț (lipsa tatălui explicându-se nu doar prin moarte, ci și printr-o absență îndelungată ori prin despărțire). Numele de familie pot fi alcătuite fie de la cuvântul generic - Avădanei, Avăduvii -, fie de la numele mamelor apărute în ipostaza de „cap al familiei” și dătătoare de nume. Cu un a genitival (invariabil ca în Moldova): Aanei, Aaniței, Aaxiniei, Afloarii, Ailenei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre tine că ești mai ostenitoare decât albina și decât pasările cerului și decât peștii mării”. Nespus de omenește sună fiecare din frazele ample ale acestei orații funebre. Jalea fiului ce-și plânge mama (împovărat de regretul absentării în clipa despărțirii din urmă: „Iar eu, deaca nu mi să întâmplă să fiu atuncea la moartea ta, mi să umplu sufletul de întristăciune, căci rămaș sărac de tine, și apoi căzuiu în mirare mare și în nepricépere și nu știui în ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau restituirea unor obiecte furate În scopul eliberării celui care a comis aceste acte de presiunea propriei sale culpabilități etc. Doliul este tot un act reparator cu caracter simbolic și ritualizat. El este legat de pierderea unei persoane apropiate, a despărțirii mele de celălalt, care Îmi este apropiat. Orice despărțire este un act castrator, sau o frustrare, o pierdere. Doliul este simbolul durerii, al suferinței date de despărțirea mea de celălalt cu care eram Într-o relație de comunicare sau de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care a comis aceste acte de presiunea propriei sale culpabilități etc. Doliul este tot un act reparator cu caracter simbolic și ritualizat. El este legat de pierderea unei persoane apropiate, a despărțirii mele de celălalt, care Îmi este apropiat. Orice despărțire este un act castrator, sau o frustrare, o pierdere. Doliul este simbolul durerii, al suferinței date de despărțirea mea de celălalt cu care eram Într-o relație de comunicare sau de intimitate. Moartea acestuia ne-a despărțit, dar prin doliu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracter simbolic și ritualizat. El este legat de pierderea unei persoane apropiate, a despărțirii mele de celălalt, care Îmi este apropiat. Orice despărțire este un act castrator, sau o frustrare, o pierdere. Doliul este simbolul durerii, al suferinței date de despărțirea mea de celălalt cu care eram Într-o relație de comunicare sau de intimitate. Moartea acestuia ne-a despărțit, dar prin doliu eu Îl readuc În prezent, anulând sau Întârziind despărțirea printr-o manieră sublimată și făcând-o astfel mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pierdere. Doliul este simbolul durerii, al suferinței date de despărțirea mea de celălalt cu care eram Într-o relație de comunicare sau de intimitate. Moartea acestuia ne-a despărțit, dar prin doliu eu Îl readuc În prezent, anulând sau Întârziind despărțirea printr-o manieră sublimată și făcând-o astfel mai puțin brutală ca ruptură, mai suportabilă. Interesant este faptul că atât reparația, cât și doliul sunt acte morale compensatorii, care au ca efect terapeutic sublimat restaurarea echilibrului sufletesc și moral, printr-
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
statutul și valorile la care el renunțase prin plecare. În această scenă, tatăl este recunoscut ca model arhetipal suprem, dar și ca Supra-Eul valoric, moral, care asigură restaurarea și reintegrarea fiului, după traversarea experienței eșecurilor morale, suferință, umilință, Înstrăinare și despărțire. Cazul fiului rătăcitor este o temă de Psihologie Morală, care are la baza ei unul din principalele motive ale religiei și eticii creștine: relația tată - fiu. Din punctul de vedere al psihanalizei, relația tată - fiu este normată de situația oedipiană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au ca obiect durerea Aceste ritualuri se deosebesc de cele precedente prin faptul că se raportează la o stare de nefericire, la o suferință și la o durere fizică, sufletească sau morală, individuală sau colectivă. Ele reproduc suferința și durerea despărțirii de o persoană apropiată, fie prin plecarea, fie prin moartea ei, acestea fiind cele mai frecvente motive. Ritualurile de despărțire sunt expresii ale durerii colective sau individuale și ele se manifestă prin ceremonialuri de conducere a celui care pleacă sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nefericire, la o suferință și la o durere fizică, sufletească sau morală, individuală sau colectivă. Ele reproduc suferința și durerea despărțirii de o persoană apropiată, fie prin plecarea, fie prin moartea ei, acestea fiind cele mai frecvente motive. Ritualurile de despărțire sunt expresii ale durerii colective sau individuale și ele se manifestă prin ceremonialuri de conducere a celui care pleacă sau a celui care a murit, de către cei rămași În viață. Este expresia durerii despărțirii fizice de prezența celui cu care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cele mai frecvente motive. Ritualurile de despărțire sunt expresii ale durerii colective sau individuale și ele se manifestă prin ceremonialuri de conducere a celui care pleacă sau a celui care a murit, de către cei rămași În viață. Este expresia durerii despărțirii fizice de prezența celui cu care am fost Împreună, sfâșiere și regret. În planul formal-cultural, acest ritualuri ale suferinței, provocate date de despărțire, se manifestă prin două modalități. Prima dintre acestea este actul de a-l conduce pe cel plecat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celui care pleacă sau a celui care a murit, de către cei rămași În viață. Este expresia durerii despărțirii fizice de prezența celui cu care am fost Împreună, sfâșiere și regret. În planul formal-cultural, acest ritualuri ale suferinței, provocate date de despărțire, se manifestă prin două modalități. Prima dintre acestea este actul de a-l conduce pe cel plecat prin ceremonia Înmormântării. A doua formă de exprimare culturală a durerii, a suferinței despărțirii, are un caracter mult mai special, mai puternic și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
planul formal-cultural, acest ritualuri ale suferinței, provocate date de despărțire, se manifestă prin două modalități. Prima dintre acestea este actul de a-l conduce pe cel plecat prin ceremonia Înmormântării. A doua formă de exprimare culturală a durerii, a suferinței despărțirii, are un caracter mult mai special, mai puternic și mai direct subliniat ca expresie și este reprezentată prin bocire sau plângere, tânguirea colectivă legată de despărțirea de cel care a murit. Aparent, cele două mari grupe de experiențe psihomorale ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plecat prin ceremonia Înmormântării. A doua formă de exprimare culturală a durerii, a suferinței despărțirii, are un caracter mult mai special, mai puternic și mai direct subliniat ca expresie și este reprezentată prin bocire sau plângere, tânguirea colectivă legată de despărțirea de cel care a murit. Aparent, cele două mari grupe de experiențe psihomorale ale durerii și plăcerii au un pronunțat caracter cultural, ca forme de manifestare. Ele sunt conduite spontane sau programate, cu caracter simbolic, absolut obligatoriu, inseparabile de viața
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de manifestare. Ele sunt conduite spontane sau programate, cu caracter simbolic, absolut obligatoriu, inseparabile de viața individuală sau colectivă. Din acest motiv, suntem obligați să le cunoaștem semnificația internă. Rolul lor este de a ușura traumatismul sufletesc și moral al despărțirii. Dacă am stabilit faptul că ele sunt conduite culturale ritualizate, ne Întrebăm ce rol sau ce funcție socială Îndeplinesc? Răspunsul este unul singur: o funcție terapeutică colectivă. Toate ritualurile participă la procesul de descărcare cathartică colectivă. Ele sunt „spectacole” periodice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unificare temporală a celor doi. Eu nu-l conștientizez ca durată pe celălalt decât atunci când mă despart de el, prin lipsa lui. Dorul este o Întoarcere dureroasă la timpul când eram Împreună cu celălalt, care acum Îmi lipsește. Dorul este efectul despărțirii mele de celălalt. El este Însă, concomitent, dorința de a mi se restitui, de a mi se Înapoia ceea ce aveam cu și de la celălalt. Dorul afirmă, În felul acesta, apartenența mea la trecut. Speranța este deschiderea sau proiecția mea către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dorului, ca trăire, dovedește În planul sufletesc interior că trăirea timpului de către mine are un caracter de circularitate. Timpul meu interior, În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
memoria mea afectivă, ca dor, și În mod periodic, prin ritualuri comemorative, el este readus ca prezență simbolică și spirituală lângă mine, În lume. În felul acesta, moartea are semnificația unui act de separare și nu a unui act de despărțire. Mai mult chiar decât atât, dorul compensează, În mod simbolic, despărțirea, prin speranța că va veni timpul când și Eu, trecând dincolo, mă voi reîntâlni cu persoana celui plecat și, În felul acesta, vom reface comuniunea noastră sufletească, temporar Întreruptă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comemorative, el este readus ca prezență simbolică și spirituală lângă mine, În lume. În felul acesta, moartea are semnificația unui act de separare și nu a unui act de despărțire. Mai mult chiar decât atât, dorul compensează, În mod simbolic, despărțirea, prin speranța că va veni timpul când și Eu, trecând dincolo, mă voi reîntâlni cu persoana celui plecat și, În felul acesta, vom reface comuniunea noastră sufletească, temporar Întreruptă. Despărțirea, ca separare a două persoane, nu este numai fizică, exterioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Mai mult chiar decât atât, dorul compensează, În mod simbolic, despărțirea, prin speranța că va veni timpul când și Eu, trecând dincolo, mă voi reîntâlni cu persoana celui plecat și, În felul acesta, vom reface comuniunea noastră sufletească, temporar Întreruptă. Despărțirea, ca separare a două persoane, nu este numai fizică, exterioară, ci și sufletească, interioară. Din punct de vedere fizic, noi nu suntem prezenți unul pentru celălalt, dar, cu toate acestea, continuăm să fim Împreună În interiorul nostru, cât mai suntem În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este numai fizică, exterioară, ci și sufletească, interioară. Din punct de vedere fizic, noi nu suntem prezenți unul pentru celălalt, dar, cu toate acestea, continuăm să fim Împreună În interiorul nostru, cât mai suntem În viață. Aceasta este situația de separare. Despărțirea este Însă ruptură, o ruptură interioară pe care o realizează, În modul cel mai brutal și total, moartea celuilalt. Eu voi resimți ruptura celuilalt de mine și ca o Întrerupere a unei temporalități comune nouă. Eu rămân aici, În timpul vieții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]