4,964 matches
-
ordinea morală a lumii", "sporirea iubirii și armoniei" sau "apropierea de o stare universală de fericire" odată cu apariția nihilismului "se înțelege de ce prin devenire nu se tinde către nimic, nu se obține nimic (...) Așadar dezamăgirea cu privire la un pretins scop al devenirii este o cauză a nihilismului"103. În al doilea rând, devine insuficientă și o altă strategie tradițională pentru a domina devenirea: cea care constă în faptul de a o reconduce către un principiu unificator, așadar care îi simplifică complexitatea organizând
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de ce prin devenire nu se tinde către nimic, nu se obține nimic (...) Așadar dezamăgirea cu privire la un pretins scop al devenirii este o cauză a nihilismului"103. În al doilea rând, devine insuficientă și o altă strategie tradițională pentru a domina devenirea: cea care constă în faptul de a o reconduce către un principiu unificator, așadar care îi simplifică complexitatea organizând-o ca unitate și considerând-o pe aceasta din urmă drept valoarea sa finală. A treia categorie importantă care va cădea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un principiu unificator, așadar care îi simplifică complexitatea organizând-o ca unitate și considerând-o pe aceasta din urmă drept valoarea sa finală. A treia categorie importantă care va cădea odată cu nihilismul este cea de adevăr: dat fiind că în devenire nu există nici scop, nici unitate, Ca scăpare nu mai rămâne decât condamnarea ca iluzie a aceastei lumi a devenirii și inventarea unei lumi care să fie dincolo de aceasta, ca lume adevărată. Dar imediat ce omul își dă seama că această
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
valoarea sa finală. A treia categorie importantă care va cădea odată cu nihilismul este cea de adevăr: dat fiind că în devenire nu există nici scop, nici unitate, Ca scăpare nu mai rămâne decât condamnarea ca iluzie a aceastei lumi a devenirii și inventarea unei lumi care să fie dincolo de aceasta, ca lume adevărată. Dar imediat ce omul își dă seama că această lumea fost fabricată doar pe baza unor nevoi psihologice și că el nu are dreptul cu nici un chip să facă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
existenței nici prin conceptul de "scop", nici prin conceptul de "unitate", nici prin conceptul de "adevăr", vom ajunge să înăbușim orice principiu organizator și orice formă de transcendență și să acceptăm ca unică realitate lumea în eterna sa trecere și devenire: problema este că aceasta din urmă apare lipsit de sens și de valoare. Așadar "această lume care totuși nu se vrea să fie negată este insuportabilă"105; "categoriile "scop", "unitate", "ființă", prin care am introdus o valoare în lume, sunt
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la nesfârșit. Concluzia lui Nietzsche este coerentă: Caracterul global al lumii este haos pentru eternitate 114. Acest lucru înseamnă să renunțăm la faptul de a mai imprima ființei vreo ordine, sens sau formă și care să nu fie cele ale devenirii și ale repetării sale inepuizabile. Dar cine este în măsură să îndure acest gând teribil care pare să facă existența insuportabilă? Este "supraomul". Acesta după cum s-a explicat 115 nu trebuie înțeles ca o ființă prodigioasă care și-a dezvoltat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
anume "Cum s-ar gândi un astfel de om la eterna reîntoarcere?"116, arată tocmai că după abolirea antitezei dintre lumea adevărată și lumea aparentă, așadar după depășirea viziunii platonico-nihiliste asupra lumii, ne mai rămâne sarcina de a regândi sensul devenirii fără a cădea iarăși pradă schemelor și valorilor produse de dihotomia platonico-nihilistă sau, și mai rău încă, surogatelor sale. Și tocmai doctrina eternei reîntoarceri este cea care îi oferă lui Nietzsche un asemenea prilej. După cum se vede, analiza nihilismului ca
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
crizei" Încotro se îndreaptă lumea? Spre același univers tranzitoriu din care provine. Nietzsche evoca doctrina antică a eternei reîntoarceri în termenii unei învățături ieșite din comun care promitea să confere un nou centru de greutate existenței și să facă suportabilă devenirea perenă a tuturor lucrurilor. Discursul prin care introduce tema eternei reîntoarcere la sfârșitul primei ediții din Știința voioasă (1882), în fragmentul intitulat " Cea mai mare greutate", a devenit clasic: Ce-ar fi dacă, într-o bună zi sau noapte, s-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fapt este că trăsătura intrinsec ezoterică a eternei reîntoarceri, aparenta contradicție în care aceasta se află cu doctrina voinței de putere, dificultatea interpretării sale în semnificația și consecințele cu care aceasta grevează asupra existenței umane și asupra interpretării ontologice a devenirii, erau tot atâția factori care îi împiedicau afirmarea. Va fi nevoie de Heidegger și Löwith, pe tărâmul filozofiei, și apoi de Borges și Kundera, pe cel literar, pentru a pătrunde până la capăt sensul eternei reîntoarceri și a-i dezvălui apartenența
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nihilismului" după cum îl va defini Günther Anders 123 -, un erou ce reprezenta în ochii lui Spengler tragedia destinului, lupta dintre voința individului de excepție și forțele istoriei. În succinta teză de doctorat (1940), în care scria cu patimă despre filozofia devenirii la Heraclit, însușindu-și ideea curgerii eterne a lucrurilor, Spengler arăta, pe urmele lui Nietzsche, o înclinație pronunțată pentru viziunea tragică asupra lumii. Totul devine, totul trece, totul este relativ: maxima pe care Spengler susținea că o urmează era cea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
roata istoriei universale nu-i mai rămâne decât să accepte acest destin, deoarece, după cum lui Spengler îi place să reamintească odată cu Seneca, ducunt fata volentem, nolentem trahunt. În loc de o știință a istoriei, Spengler a dat viață astfel unei metafizici a devenirii în tonuri întunecate și apocaliptice, care a alimentat atmosfera de criză în care cultura germană se prăbușise neîndoielnic după Primul Război Mondial. Pesimismul nihilist al lui Spengler a funcționat ca punct de referință, cu aspecte pozitive și negative, pentru o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pură voință de putere, la el devine în schimb expresie și deschidere a adevărului. În timp ce pentru Nietzsche "adevărul", dacă mai este deja legitim să vorbim despre adevăr, este acel "tip de eroare", acea ficțiune necesară ca strategie de supraviețuire în mijlocul devenirii și a eternei sale reîntoarceri, pentru Broch acesta se situează mai curând în atemporalitatea proprie "imaginii originare" (Urbild) pe care creația artistică are rolul de-a o pune în lumină. Cel care în schimb a adoptat față de "modelul Nietzsche" o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu metafizica expresiei și a formei. Arta este atitudinea capabilă să corespundă impulsului forței dionisiace a vieții, să-i exprime curgerea eternă și perspectivismul inevitabil. Și acest lucru se întâmplă pentru că arta produce forma, așadar reprezentarea creativă care pătrunde realitatea devenirii mai bine decât o poate face conceptul metafizic de adevăr. Din punctul de vedere al artistului, destinul nihilismului mai mult decât "îndurat cu bărbăție" după cum dorea Weber trebuie trăit din plin și cu bucurie: "Nihilismul este un sentiment de fericire
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în faptul de a fi o simplă funcție a vieții, ci trebuie să ajungă să răscumpere viața cristalizând-o în forme statice. De aici și apelul său la o "metafizică statică" a ființei, care o distanțează de exaltarea nietzscheană a devenirii. Este vorba despre un experiment estetico-metafizic ce ar vrea să se proiecteze dincolo de nihilism. Fapt este că, dincolo de aceste aspirații postnihiliste ale sale, Benn rămâne alături de Jünger, Heidegger și Carl Schmitt printre cei care au experimentat în profunzime destinul nihilist
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un model care trebuie ținut la distanță, deoarece nu ar fi gândit negativitatea într-un mod suficient de radical, iar aceasta ar fi prin urmare depășită mult prea rapid (de exemplu la începutul Logicii, cu înaintarea ființei și nimicului spre devenire). Timp de câțiva ani, și în mai multe etape, Heidegger îl interpretează pe Schelling și tentativa sa de a concepe "răul" nu ca obiecție cu privire la Dumnezeu, ci ca una dintre componentele sale esențiale, și aceasta după cum el însuși îi scrie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
să devină basm", pe care el o citește ca pe o expunere în șase capitole a istoriei platonismului. Sau interpretarea enigmaticei expresii nietzscheene: circulus vitiosus deus, înțeleasă drept formulare ipotetică a eternei reîntoarceri ca alternativă la tradiționala explicație teologică a devenirii (deus?) și care implică reîntoarcerea tuturor lucrurilor, chiar și a celor negative și a nihilismului însuși (vitium). În sfârșit, elucidarea subtitlului la Așa grăit-a Zarathustra, o carte "pentru toți și pentru nimeni": "pentru toți" în măsura în care oricine se poate converti
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
să le confere o brumă de inteligibilitate? Înlănțuind gânduri și digresiuni care se întind de la un capăt la celălalt al cognoscibilului, de la astrologie la metafizică, de la științele naturii la istoriografie, de la mitologie la teologie și filozofia istoriei, Jünger scrutează aici devenirea cosmosului și ritmurile sale pentru a înțelege sensul apariției princiare a omului. Ce loc ocupă în evoluția cosmosului res gestae, progresul și mărețul ei destin?* Istoria omenirii îi apare acum ca un capitol din istoria pământului care trebuie restituit stratului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
înțelege ce sunt ființările în "ființa" lor, omul nu rămâne în planul ființărilor, ci îl "transcende", iar o asemenea transcendere (Überstieg) constituie pentru Heidegger originea "metafizicii". Metafizica este modul fundamental al omului occidental de a înțelege ființa ființării. Ceea ce caracterizează devenirea metafizicii este "prezența" (Anwesen) ființării într-un anume mod, cu o anume "ființă" proprie, în raport cu omul care o înțelege. Din când în când ia formă o înțelegere determinată a ființei ființării, stabilindu-se așadar un răspuns determinat la întrebarea "ce
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este singura cale care poate duce la depășirea sa nu înseamnă a lua partea nihilismului, nici faptul de a-l saluta drept "știința voioasă", ca pe luciditatea deziluzionată care se mulțumește a fi recunoscut că "lumea adevărată", sensul și adevărul devenirii sunt iluzii de perspectivă. Atât Heidegger, cât și Jünger invită la experimentarea până la capăt a puterii nimicului, convinși că numai explicarea totală a nihilismului îi determină totodată și epuizarea și, odată cu acesta, posibilitatea depășirii sale. Este vorba în consecință pentru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Galluppi face aluzie la poziția lui Zenon din Eleea, care neagă și respinge mișcarea, definind-o ca "nihilism"237. Acesta folosește așadar conceptul într-o accepție tehnică pentru a desemna o poziție filozofică ce "anihilează" sau reduce la nimic realitatea devenirii. Mai mult sau mai puțin în aceeași perioadă, termenul se întâlnește la Carlo Cattaneo, care îl utilizează de asemenea într-un mod sporadic, dar într-un sens depreciativ și mai generic. E de ajuns semnalarea unei singure prezențe a cuvântului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îl provoacă în conștiința contemporană se naște din faptul că aceasta din urmă nu este încă îndeajuns de nihilistă, nu a renunțat încă la voința de a impune un sens lucrurilor, și că nu știe încă să le accepte în devenirea lor nepervertită. Vattimo a situat cu toate acestea conștiința nihilistă, astfel înțeleasă, în orizontul gândirii sale și nu a ezitat să se numească apologet al nihilismului. Acesta și-a declarat în consecință propria "vocație nihilistă" și a salutat în mod
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de program, receptând în mod propriu critica și depășirea metafizicii teoretizată de Nietzsche și Heidegger, Vattimo a afirmat exigența renunțării la categoriile tari ale tradiției filozofice occidentale și a schițat o "ontologie slabă" care urmărește să recunoască și să accepte devenirea în facticitatea sa, fără să-i atribuie un sens care o transcende și fără a-i impune forme, categorii sau scheme interpretative tari care vor ajunge inevitabil să-i împiedice dezvoltarea. Tocmai această inflexibilitate este, potrivit lui Vattimo, ceea ce caracterizează metafizica
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
această inflexibilitate este, potrivit lui Vattimo, ceea ce caracterizează metafizica tradițională, care, în încercarea sa de a căuta o explicație "transcendentă" a tot ce există, reprezintă o reacție de apărare excesivă, fiind indiciul unei gândiri care suportă cu greu caracterul imprevizibil al devenirii. Împotriva acesteia, Vattimo susține o atitudine filozofică ce nu înlătură, și nici nu încearcă cu stângăcie să reconstituie unitatea unei realități fragmentate, diversitatea ireductibilă a jocurilor lingvistice și a formelor de cunoaștere, și care nici măcar nu suportă toate acestea ca
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
operațiuni, atitudini și practici culturale de ruptură, precum "fragmentarea" și "regionalizarea" formelor de cunoaștere, "decanonizarea", sau abandonul "canoanelor" tradiționale și "hibridizarea" sau contaminarea genurilor 240. Toate acestea au fost afirmate revendicând o predispoziție nihilistă. Dacă, așa cum vrea gândirea slabă, acceptăm devenirea lucrurilor cu docilitate, fără să o răstălmăcim și nici transcende, atunci nihilismul întunecat și nostalgic, care apare când se cultivă încă memoria și nostalgia valorilor pierdute, se dezagregă și se deschide, cu Nietzsche, posibilitatea unui nihilism "voios" care intenționează să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acesta stabilește principiul pe care Bontadini și-l însușește în toată dimensiunea sa ontologică potrivit căruia ființa nu poate și nici nu va putea niciodată să fie contaminată de neființă. Dacă se respectă cu rigoare un astfel de principiu, realitatea devenirii pe care experiența imediată ne-o atestă, și în care lucrurile, așadar ființările, în parte sunt și în parte nu sunt, apare contradictorie: devenirea se prezintă drept acea ființă a cărei realitate este amestecată cu neființa. Dar întrucât contradicția nu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]