4,878 matches
-
că oricând până atunci. Iar "campioană" acelei competiții s-a dovedit a fi fost diplomația franceză. Deoarece, desi sistemul politic intern a fost modificat din temelii, poziția Franței în sistemul politic european, ca și interesele sale comerciale în Levant îi dictau să nu modifice politică vechiului regim față de Poartă Otomană. De aceea, în pofida slăbiciunii acesteia pe plan internațional, recu noașterea formală de către ea a Republicii Franceze a devenit pentru diplomația ei singura modalitate de a o scoate din izolarea politică în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care viza instaurarea unui control total asupra lui. Or, "leș vues d'agrandissement de la Russie" (s. Ven.C.)9 pe seama Poloniei nu puteau să nu provoace îngrijorări tuturor vecinilor Rusiei. De aceea, era de părere reis efendi, interesele polonezilor le dictă "de se rapprocher de nous, de faire căușe commune avec la Porte Ottomane et maître un frein à l'ambitions de l'Emperatrice de Russie" (s. Ven.C.)10. 7 Cf., Stanford J. Shaw, op. cît., p. 248. 8 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
râdeam cu gura până la urechi, cum făcea Matilda, dar râdeam foarte tare în forul meu interior, văzând cum un dentist îi amenda pe marii filozofi luând drept literă de evanghelie ceea ce un geniu politic cum fusese Lenin spusese, pentru necesități dictate de lupta ideologică pentru cucerirea puterii, în cutare sau cutare împrejurare. Dentistul le scotea filozofilor dinții, îi plomba și în cele din urmă le muta și fălcile fără măcar să clipească. Era foarte sigur de sine, dacă nu mai mult, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu nu eram și nu vroiam să fiu nici un Buharin, nici un Troțki, nici un Zinoviev, Kamenev, Piatakov, Tuhaccvski sau Yachir. Dar în fața mea se afla un om ca și mine, pe care îl prețuiam, dar care nu-mi confirma decizia mea dictată de instinctul de conservare... râsese spunîndu-mi ceva de neînțeles... XIV Se făcuse târziu și uitasem că Matilda mă aștepta la masă. Mă scuzai și o luai spre ieșire; acolo, într-un colț, era un telefon public. Nu se confirmaseră spusele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și atacă" Și de ce credeți dumneavoastră, domnule Micu, că totul e conștient și că conștientul nu e amestecat cu subconștientul? Chiar așa, tot ce faceți dumneavoastră e conștient și mai ales e mai bine ce faceți conștient decât ceea ce e dictat de subconștient?" "Doamnă, zise Micu, recunosc ... subconștientul e mai bătrân și că îi datorăm marile noastre intuiții, dar dumneavoastră uitați că numai conștientul, mai precis, inteligența lucidă este aceea care poate să recunoască meritul marilor intuiții..." Avântul Matildei se opri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
activitatea ta în Sumanele negre, spune-i pe toți pe care îi cunoști, că asta ne interesează, poate că ai bătut și tu acolo vreun ticălos de ungur care nici el nu s-o fi purtat bine când Hitler a dictat la Viena să fie sfâșiat Ardealul în care Doja s-a răsculat cu români și maghiari împreună împotriva grofilor care ne sugeau sîngele..." Mă uitai la el neîncrezător. Își bătea joc de mine? Era mare, ajunsese colonel, sărind, probabil, toate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu mă mai fascina. Fiindcă cel mai ușor pentru un om care are obișnuința gândirii este să aibă dreptate, și cel mai greu să te facă să simți că are și o acoperire sau măcar o neliniște sau rezervă interioară dictată în cazul lui de conștiința fisurării ființei sale. Fără să parcurgă cu el o atât de lungă experiență cum parcursesem eu cu el, Matilda îl intuise de la prima întîlnire, și provocările ei de atunci, care mi se păruseră și chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi-ați declarat acum, fiindcă atunci totul se încurcă! Nu ascultați întrebările, nu dați răspunsurile care vi se insinuează, chiar cele mai simple. Nu intrați în detalii. Reveniți neîncetat la ceea ce este înscris în declarația pe care o să vi-o dictez. Nu vă desvăluiți sufletul. V-am atras atenția, asta nu se poate face decât la o mânăstire, și în zilele noastre nici acolo, vă avertizez..."' "Ciceo, zise atunci Petrini, nu crezi că ești și tu obosit și nu mai vezi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aruncătoarele de flăcări, am demonstrat-o. Voi ați dovedit-o. (O adăugase pe un ton admirativ, dar ea nu se lăsa păcălită.) Îți zic, Ripley, este o ocazie unică și nu trebuie s-o pierdem luând la repezeală o hotărâre, dictată de emoții. N-aș fi crezut că vei renunța la șansa vieții dumitale pentru un motiv atât de ridicol ca luarea revanșei. ― Nu mă gândesc la răzbunare, ci la supraviețuire. Supraviețuirea noastră. ― Nu m-ai ascultat. Ca singura supraviețuitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
împărțea corporatist, departe de ochii lumii, în centrele de interes ale emisferelor: se duceau lupte, aveau loc tranzacții și se încheiau înțelegeri între blocuri cognitive de forțe egale, pe termene scurte sau indefinite. Fiecare emisferă încerca să preia controlul, să dicteze termenii acțiunilor mele de peste câteva ore sau zile, într-o competiție agitată și nemiloasă. Trăiam în plin capitalism cerebral, colonizat de propriile mele gânduri imperialiste: fiecare dorea să ocupe cât mai mult spațiu, să se extindă prin artere și capilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
accidentală a cine știe căror neuroni, ca o scânteie de baterie moartă: curentul punea motorul cerebral în funcțiune, apoi se descărca. La 23.45, programul se încheia și Ovidiu pierdea orice legătură cu omologul său din Antichitate, care probabil îi dicta versurile. Îl și zăream buimăcit, cu degetele uitate pe tastatură, neștiind ce caută în fața calculatorului. În fiecare noapte, o lua de la capăt. Oare versurile ascundeau un cod al demenței micului biciclist, care, la rândul lui, masca adevăratul cod, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numai 10. O dată pe trimestru, Cezar copia după el la teză, dar Belcin habar n-avea cine câtă fizică știa-n clasa lui; lucrările arătau identic. „Se pare că elevul Suciu a copiat la teză. La tablă! Problemă!“ Și îi dicta o problemă pe trei rânduri. Elevul Suciu o rezolva. „Se pare că elevul Suciu totuși n-a copiat la teză.“, zicea Belcin. „Problemă!“ Și tot așa, o oră întreagă, până ce elevul Suciu, obosit, transpirat, abia mai reușea să termine demonstrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împrospătată. Treceam prin aceleași decoruri, recuperând câte un amănunt nou, esențial. Viețile ipotetice ieșeau imediat de sub cele reale, dorințele își făceau loc printre caiete și penarele în formă de franzelă, cu fermoar de fier. La ora de română ni se dictau compunerile, cu muncitorii în halate albastre și fabrica zumzăitoare unde urma să fim și noi angajați. Totul zumzăia în comunism: fabricile, albinele, hidrocentrala, până și fusta tovarășei învățătoare, sub privirile cuminți ale băieților. Se citeau poezii patriotice, despre viitor, încăpeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Agentul termic agoniza. După o săptămână, adunai două-trei lingurițe de nisip din chiuvetă. Oamenii mergeau la vecini sau ieșeau la colț cu gălețile. Prin venele de metal măcinat curgea viața orașului, sleită și răsuflată, cu sincope și întreruperi, în ritmul dictat de Partid. Mulți și-l închipuiau pe Ceaușescu acasă, cu un robinet imens în dormitor, pe care îl învârtea seara ca pe-un volan. Rar, sosea cineva să repare stricăciunile. Echipele de intervenție arătau ca niște bande de gangsteri, pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alta, lucra la mai multe reviste odată sau apărea peste noapte în secretariatele juriilor și comisiilor de-acreditare. Nimeni nu îndrăznea să-i identifice, cu-atât mai puțin să li se opună. Pe baza informațiilor primite, șefii lor controlau piața: dictau tirajele, aranjau aparițiile, dirijau publicitatea, împărțeau traducerile, ofereau bursele, simulau competiția (ca Pepsi și Coca-Cola). Dacă te puneai rău cu un mercenar, nu mai pupai premii sau străinătate toată viața ta. Ne aștepta un ultim etaj de controlat. Biblioteca urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
firească. Și, odată cu ea, raporturile de putere economică. O persoană inteligentă, care a aflat ce fac naniții: cum transportă amintirile, cum le transmit ocular sau tactil, cum injectează utilizatorul și-l contaminează cu marfa dorită, fără ca acesta să știe. Naniții dictează legile vieții și-ale morții, ritmul, frecvența și intensitatea amintirilor noastre. Ei țes memoria, deplasează blocurile de stări și evacuează sentimentele indezirabile. Ei sunt transportatorii de imagini. Tot ei depozitează reziduurile propriilor construcții neuronale în mintea oamenilor, ca niște arhitecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuie neglijat contextul spiritual. Prestigiul originar dominant al literaturii nu este nici pe departe cultural și cu atât mai puțin estetic. El este de ordin sacru, mistic și magic. Creația poetică este eminamente divină, zeii inspiră, transmit darul poetic, revelează, dictează (ex. Homer - „Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul” Iliada). Tradiția iudaică, orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
transfera în partea adversarilor ideii. Adeziunea se poate produce inconștient, prin simpla asociere a unor imagini determinate de cuvânt unor realități. În acest sens, John Van Cuilenburg vorbește despre strategie semantică, un concept care asumă faptul că opțiunile terminologice sunt dictate de o intenție de influențare 105. Acest lucru se poate realiza prin "cinci variante de strategie semantică: extensionalizarea diferendului intensional, impunerea intensiunii, modificarea intensiunii, relaționarea cuvintelor, manipularea conotațiilor"106. Extensionalizarea diferendului intensional presupune transferul conflictelor din planul definirii termenilor în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
cu stadiile vieții. După alți autori, însă, indiferent de activitățile desfășurate de-a lungul vieții lor, majoritatea oamenilor trec, pe parcursul dezvoltării carierei lor, prin patru stadii principale: explorare, stabilire, mijlocul carierei și eliberare. Deși cariera fiecăruia conține solicitări unice, care dictează pași foarte specifici către succes, există aspecte și obligații cheie care sunt de importanță generală pentru o mare parte din oameni. Cele patru stadii ale carierei (Aurel Manolescu, 1998, pag. 28) sunt: explorare, stabilire, mijlocul carierei și eliberare. STADIUL 1
Managementul carierei by Tiron Elena Loredana () [Corola-publishinghouse/Science/1649_a_3113]
-
de o parte, acest devotament pentru patrie și binele public prin sacrificarea binelui individual, este admirabil; pe de altă parte, însă, Aaron dezavuează deficitul de moralitate creștină al patriotismului de acest tip. În schimb, nici "virtutea omenească" a creștinismului, care dictează imperativul moral de a-i iubi pe toți oamenii, indiferent de apartenența națională, ca pe frații tăi și fiii unui aceluiași Dumnezeu, nu este tocmai oportună, pentru că dizolvă sentimentele patriotice și solidaritatea națională. Încercând să concilieze inconciliabilul, Aaron recurge la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost teologi ortodocși de un ascuțit profil intelectual, de calibrul unor Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae, care au elaborat în scrierile lor o teologie ortodoxistă a națiunii. Astfel, principiul de căpătâi al statului etnocratic imaginat de N. Crainic (1997) [1937] dictează "LEGEA LUI HRISTOS, LEGEA STATULUI" (p. 245). Definind națiunea ca o comunitate etnică (neam) având identitate istorică, omogenitate de sânge, comuniune de suflet și voință de viitor (p. 247), Crainic instituie ortodoxia ca axa spirituală a românității. "Biserica ortodoxă e
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1940-1941). Cariera seculară a ideii naționale românești va fi terminată abrupt odată cu instaurarea regimului comunist în anii de după al Doilea Război Mondial. Principiul ideal care solicita cetățenilor să se identifice spiritual cu națiunea a fost înlocuit cu principiul material care dicta identificarea clasială cu categoria socială. Conștiința națională, a apartenței la o comunitate organică transistorică înzestrată cu un destin propriu, a lăsat locul conștiinței de clasă, a apartenenței la o categorie socială unită în jurul unor interese materiale comune. Instalarea politică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Mihai s-a urcat pe tron ca exponent al marii boierimi" și că "boierimea voia să folosească, pentru atingerea scopurilor ei, lupta voevodului" (Roller, 1952, p. 169). Mai mult, Mihai ar fi decretat celebra sa "legătură" fiindcă i-a fost dictată de către boierii olteni, care aveau interesul de a păstra în posesia lor pe iobagii refugiați pe latifundiile lor (Roller, 1952, p. 171). În fine, ca exponent al clasei asupritoare, "Mihai apăra interesele clasei boierești, fie aceasta română sau maghiară" (Roller
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe prinț, și această calmă uimire, această nedumerire, provocată de totala neînțelegere a ceea ce i se spunea, părea a fi în clipa aceea, pentru Ganea, mai îngrozitoare decât cel mai profund dispreț. — Ce să vă scriu? întrebă prințul. — Imediat vă dictez, spuse Aglaia, răsucindu-se spre el. Sunteți gata? Scrieți: „Nu mă pretez la tocmeli“. Acum notați ziua și luna. Arătați-mi. Prințul îi întinse albumul. — Excelent! Ați scris admirabil; sunteți un caligraf nemaipomenit! Vă mulțumesc. La revedere, prințe... Stați puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult, acceptând să stea alături de Ptițân și Ferdâșcenko; dar situația pe care o putuse crea forța dragostei fusese, în sfârșit, învinsă de sentimentul obligației, de conștiința datoriei, a rangului, a propriei importanțe și, îndeobște, de respectul de sine, care-i dicta că Rogojin și ceata lui n-au ce căuta aici, în orice caz nu în prezența Excelenței Sale. — Ah, generale, îl întrerupse Nastasia Filippovna de îndată ce el i se adresă cu această declarație, uitasem! Dar fiți convins că în legătură cu dumneavoastră am prevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]